Mircești, Iași
| Mircești | |
| — sat și reședință de comună — | |
 | |
  Mircești Mircești (România) | |
 Mircești Mircești (Județul Iași) | |
| Coordonate: 47°04′03″N 26°50′59″E / 47.06750°N 26.84972°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Iași |
| Comună | Mircești |
| SIRUTA | 97820 |
| Altitudine | 209 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 1.333 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 707295 |
| Prezență online | |
GeoNames  | |
Modifică date / text  | |
Mircești (în maghiară Merszefalva) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Iași, Moldova, România.
Istoric
modificareGheorghe I. Năstase, referindu-se la cele 6 sate în totalitate maghiare găsite de Marco Bandini la 1646 în zona Romanului: Tămășeni (în maghiară Tamásfalva, menționat de Bandini ca Thomasest), Adjudeni (Dsudai, Gsiuda falva), Răchiteni (Domafalva), Săbăoani (Szabófalva), Leucușăni (Lökösfalva, contopit cu Săbăoani), Tețcani (Steczkofalva), a menționat că acesta reprezenta la acea vreme nucleul maghiar al Ținutului Romanului. Însă, nucleul s-a mărit considerabil pe ambele maluri ale luncii Siretului în secolele al XVIII-lea și al XlX-lea cu satele: Cozmești, Mogoșești, Luncași, Hălăucești, Mircești, Ursărești, Traian și Sturza. În aceeași perioadă au apărut și satele maghiare din bazinul inferior al râului Moldova, precum: Corhana, Pildești, Gherăiești, Iugani, Barticești, Muncelu de Sus, Tupilați, David, Talpa, Breaza, Văleni și Bârgăoani.[1][2]
Prima mențiune documentară provine din anul 1455.[3] Satul nu a fost menționat în harta militară de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (1:28.000) și nici în anexa acesteia.[3]
János Jerney(hu)[traduceți] în cartea Keleti utazása a' magyarok' őshelyeinek kinyomozása végett 1844 és 1845 (1851) a menționat satul Mérgyest[4] sau Merdzsest[3] ca fiind filială a parohiei catolice de Hălăucești, aflată la o distanță de jumătate de oră. Atunci existau 200 de locuitori catolici ceangăi, dar care nu mai vorbeau limba maghiară.[4]
Moșierul satului, Vasile Alecsandri, după însemnările din manuscrisele sale, stăpânea limba maghiară. Acest fenomen a fost explicat de existența lucrătorilor ceangăi la moșia sa, care au rămas în sat și după Primul Război Mondial.[5]
În 1868, Ferenc Kovács(hu)[traduceți] l-a menționat ca Mercsest și cu o populație de 137 de catolici.[6][3] Gábor Lükő(hu)[traduceți] a susținut că denumirea populară era Merszefala iar populația catolică era aproximativ jumătate din numărul total de locuitori al satului.[3] La fel precum Jerney, Kovács și Lükő i-au găsit a fi deja vorbitori de limbă română. Satul avea o biserică catolică și una ortodoxă.[3] În anul 1912, populația totală a satului era de 807 persoane.[3]
Nicolae Iorga a găsit în sat ceangăi-maghiari scăpătați, precum și români refugiați din alte zone, care trăiau în case sărăcăcioase:[7][8]
„Satul Mircești e ceva mai în urmă, pe o coastă din stânga. O biată adunătură de case sărace, Unguri decăzuți și Moldoveni pribegiți de prin alte locuri. Se vede o casă bătrânească, destul de mică supt țuguiul de șindilă neagră al coperișului. În urmă, copaci vechi închid o mare livadă; între alți copaci de aceiași vrâstă se ascunde mormântul [al lui Vasile Alecsandri], foarte poetic în părăsirea umilinții sale. Un cuib de fericire domoală pentru o fire mai mult ticnită, fără avânturi și puteri deosebite.”—Nicolae Iorga, România cum era până la 1918. II. Moldova și Dobrogea, 1940
Obiective turistice
modificare- Casa memorială Vasile Alecsandri, construită între anii 1861–1867
- Mausoleul lui Vasile Alecsandri, în stil moldovenesc, din perioada 1925–1927
- Biserica „Sfinții Voievozi” și „Adormirea Maicii Domnului”, din secolul al XIX-lea
- Lunca Mircești (Vasile Alecsandri), rezervație naturală
Note
modificare- ^ Gheorghe I. Năstase (Conferențiar de Antropogeografie la Universitatea din Iași), „Ungurii din Moldova la 1646 după «Codex Bandinus»”, în Arhivele Basarabiei, an VI, nr. IV, Tipografia „Tiparul Moldovenesc”, Chișinău, 1934, pp. 410-411
- ^ Mihai Perca, Rădăcini: despre maghiarii din Moldova (ceangăii), 2012, pp. 324-325
- ^ a b c d e f g Gábor Lükő(hu)[traduceți], „Baza de date a localităților moldovenești cu conotații maghiare (XII.)”, în Moldvai Magyarság, Új sorozat, 18. évfolyam, 11. szám, noiembrie 2008, p. 20
- ^ a b hu János Jerney(hu)[traduceți], Keleti utazása a' magyarok' őshelyeinek kinyomozása végett, Pesten, 1851, p. 197
- ^ Hilda Hencz, Bucureștiul maghiar, scurtă istorie a maghiarilor din București de la începuturi până în prezent, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011, p. 42 ISBN: 978-973-8369-97-9
- ^ hu Kovács Ferenc(hu)[traduceți], Kákoly Fehérvári Hittanár, Uti-Naplója, 1868, în Veszely Károly, Imets Fülöp Jákó(hu)[traduceți] és Kovács Ferenc(hu)[traduceți], Utazása Moldva-Oláhhonban 1868, 1870, Marosvásárhely, p. 48
- ^ Ferenc Pozsony(hu)[traduceți], „Ceangăii din Moldova”, în Moldvai Magyarság, Új sorozat, 12. évfolyam, 10. szám, octombrie 2002, p. 17
- ^ Nicolae Iorga, România cum era până la 1918. II. Moldova și Dobrogea, Monitorul Oficial și imprimeriile statului, Imprimeria Națională, București, 1940, p. 183
Legături externe
modificare
Materiale media legate de Mircești la Wikimedia Commons