Mozeș Cahana
| Mozeș Cahana | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Bicazu Ardelean, Neamț, România |
| Decedat | (76 de ani)[1] Budapesta, Republica Populară Ungară |
| Înmormântat | Cimitirul Kerepesi |
| Frați și surori | Ernő Kahána[*] |
| Cetățenie |  România Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Ungaria |
| Ocupație | poet jurnalist revoluționar scriitor eseist lexicograf traducător |
| Locul desfășurării activității | Bicazu Ardelean Budapesta Viena Târgu Mureș Berlin Paris Moscova Bender |
| Limbi vorbite | limba maghiară[2] limba moldovenească limba rusă limba română Esperanto |
| Activitate | |
| Pseudonim | Gyergyai Zoltán, Joel Béla, Térítő Pál, Köves Miklós, Teo Zare |
| Partid politic | Partidul Comunist Român, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, Partidul Comunist din Ungaria[*] |
| Limbi | limba română |
| Mișcare/curent literar | Proletcult |
| Specie literară | realism socialist |
Modifică date / text  | |
Mozeș Cahana (în maghiară Kahána Mózes, în rusă Моисей Генрихович Кахана, transliterat: Moisei Ghenrihovici Kahana; n. , Bicazu Ardelean, Neamț, România – d. , Budapesta, Republica Populară Ungară) a fost un scriitor, poet, eseist și revoluționar de origine evreiască, care a activat în Regatul României, Uniunea Sovietică și Ungaria.
Biografie modificare
S-a născut în 1897 în satul Bicazu Ardelean, pe atunci în Austro-Ungaria, într-o familie evreiască. A fost fratele mai mic al viitorului psihiatru român Ernő Kahána. În localitatea natală a publicat primele sale poezii, sub numele de Joel Béla.[3] În 1918, când s-a format Republica Ungară, s-a mutat la Budapesta, unde a publicat sub pseudonimul Gyergyai Zoltán. În anul următor, când s-a prăbușit republica, s-a mutat la Viena, unde, în 1921, a publicat volumul de poezii Túl a politikán (cu ilustrații de Hans Mattis-Teutsch). Tot aici a fondat în 1922 revista Egyseg („Unitate”), menită să unească emigrația maghiară de stânga din Viena.
În 1923 se întoarce în Transilvania, stabilindu-se în orașul Târgu Mureș, care făcea parte deja din România. A aderat la Partidul Comunist Român, motiv pentru care, în 1926, a fost arestat și închis la închisoarea Doftana. În același an a evadat din închisoare și a trecut Nistrul în URSS, stabilindu-se în RASS Moldovenească, unde a publicat opere în „limba moldovenească”. A fost membru fondator și primul președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
În 1929, la instrucțiunile Cominternului, a fost trimis la Berlin, apoi la Paris, unde a început să publice proză în limba maghiară. O parte din operele sale au fost publicate de editura maghiară din Cleveland, SUA, sub pseudonimul Köves Miklós. În 1937 s-a întors în România și s-a stabilit de data aceasta în Basarabia. În 1940, după ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord, s-a mutat la Cluj, unde a publicat cel mai faimos roman al său: Hat nap és a hetedik („Șase zile și a șaptea”). A fost colaborator al ziarului Korunk. În 1941 s-a stabilit la Chișinău, în RSS Moldovenească.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost evacuat în Asia Centrală, după război s-a întors la Chișinău. S-a stabilit ulterior în Bender (Tighina), unde a început să lucreze la elaborarea unor lucrări lexicografice, iar în 1946 a publicat un dicționar maghiar-rus, pe care l-a reactualizat în 1951 și în 1959. În 1954, primul roman al lui Cahana din trilogia planificată despre colectivizare și viața de fermă colectivă, Costea Gingaș, a fost publicat în „limba moldovenească”. În 1956 a apărut al doilea roman. Pentru ultimul roman, Cahana a fost aspru criticat, fiind acuzat de președintele USM, Andrei Lupan, de revizionism. A fost îndepărtat astfel din literatura moldovenească. A fost criticat din nou la Congresul Uniunii Scriitorilor Sovietici din 1959, fiind nevoit să-și ceară scuze. Nu s-a mai întors în Moldova, ci a rămas la Moscova, unde a lucrat ca traducător.
În 1964 s-a stabilit în Ungaria, la Budapesta, unde a fost întâmpinat ca un maestru al literaturii maghiare moderne (a primit Premiul József Attila în 1968).[4] Una după alta, au apărut reeditări ale romanelor sale timpurii: Biharvári taktika (1965), Tarackos (1971), Két nő egy képen (1974), precum și noi romane, cărți de proză scurtă și memorii: Földön, föld alatt (1967), Legyen másként (1967), Szabadság, szerelem (1968), Íratlan könyvek könyve, önéletrajzi (1969), Vízesés: Mai moldován elbeszélők (1971), Szélhordta magyarok (1971), A kölet boljdozi élet (1972), Lemegy a nap (1973), Sóvárgások könyve, önéletrajzi (1973).
Deși, la moment, era unul dintre cei mai cunoscuți scriitori maghiari, s-a sinucis pe 11 aprilie 1974, aruncându-se pe fereastra unui spital din Budapesta.
Note modificare
- ^ a b c d Mózes Kahána, Autoritatea BnF
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Kahána Mózes Antikvár könyvek (în maghiară), Régikönyvek - Régi könyvek az Interneten!
- ^ peoplepill.com, About Kahána Mózes: poet and journalist (1897-1974) (1897 - 1974) | Biography, Facts, Career, Life (în esperanto), peoplepill.com
Bibliografie modificare
- Romániai magyar irodalmi lexikon: Szépirodalom, közírás, tudományos irodalom, művelődés II. (G–Ke). Főszerk. Balogh Edgár. Bukarest: Kriterion. 1991. ISBN 973-26-0212-0