Wikipedia

Morchellaceae

Morchellaceae

Zbârciog galben
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnFungi
SubregnDikarya
DiviziuneAscomycota
SubdiviziunePezizomycotina
ClasăPezizomycetes
OrdinPezizales
Familie
Morchellaceae
Rchb., 1834
Tip taxonomic
Morchella Pers., 1794
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Morchellaceae (Ludwig Reichenbach, 1834) este o familie de ciuperci comestibile din încrengătura Ascomycota în ordinul Pezizales împărțite după Encyclopedia of Life din anul 2013 în actual ocupate 8 genuri.[1] Tip de gen este Morchella.

Istoric modificare

Această familie de ciuperci a fost determinată de medicul, botanistul și micologul german Ludwig Reichenbach (1793-1879) în volumul 2 al lucrării sale Das Pflanzenreich in seinen natürlichen Classen und Familien din 1834 sub denumirea Tribus Morchellini.[2] Taxonul a fost adaptat altor denumiri de familii fungide și a rămas valabil până în prezent (2018).

Sistematică modificare

Următoarele genuri au aparținut originar familiei Morchellaceae:[3][4]

Astfel, din cele cinci genuri originare au rămas doar trei.

Genuri noi adăugate:

  • Costantinella ((Berk. & M.A.Curtis) S. Hughes 1953, gen anamorfotic cu 8 specii, tip de specie este Costantinella terrestris, imagini aici: Costantinella terrestris
  • Fischerula Mattir. (1928), în formă de trufă, cu 2 specii, tip de specie este Fischerula macrospora,[12] imagine aici:[2]
  • Imaia G.M.Kovács & I.M.Trappe (2008), în formă de trufă, singura specie este Terfezia gigantea sin. Terfezia boudieri,[13] imagini aici: [3]
  • Kalapuya M. J. Trappe, J. M. Trappe, GM Bonito (2009), singura specie este o ciupercă americană, Kalapuya brunnea;[14]
  • Leucangium Quél. (1883),[15] cu 3 specii, tip de specie este Leucangium carthusianum, transferat la Morchellaceae de micologii americani M. J. Trappe, J. M. Trappe și G. M. Bonito în 2009;[16]

Imagini cu tipuri de specie modificare

  •  
    Disciotis venosa
  •  
    Imaia=Terfezia gigantea sin. boudieri
  •  
    Kalapuya brunnea
  •  
    Leucangium carthusianum
  •  
    Mitrophora, actual Morchella semilibera
  •  
    Morchella conica
  •  
    Verpa conica

Descriere modificare

 
Genurile Morchella și Verpa

Aspectul ciupercilor diferă tare. În afară de soiul anamorfotic (denotă o etapă asexuată de dezvoltare a unei ciuperci) Costantinella, seamănă ori cu specii de genul Morchella (1), ori cu cel al genului Discina (2), ori cu cel al genului Tuber (3).

  • Corpul fructifer:

(1) este gol în interior, are o suprafața brăzdată de alveole regulate sau neregulate, mai mult sau mai puțin adâncite, pe care se dezvoltă sporii, crestele fiind sterile. Coloritul variază de la gri peste gri-gălbui la brun-gălbui, brun până brun-negricios.

(2) are inițial o formă de cupă, care se lărgește pe măsură ce buretele se maturizează, aplatizând la bătrânețe, este neted și prezintă marginea ondulată, neregulată și crestată. Suprafață interioară (superioară) este cea care produce sporii, iar coloritul tinde între ocru, maroniu-ocru și brun închis. Suprafața exterioară (inferioară), este de culoare mai deschisă, chiar albicioasă către bază.[3][17]

(3) se dezvoltă subteran și are forma de cartof, rotundă sau ovoidală, neregulată, cu protuberanțe sau circumvoluțiuni mari de formă poligonală. Scoarța exterioară este netedă sau învelită cu solzi fini, culoarea între brun și negru depinde de specie. Gleba din interior în care se dezvoltă sporii este alcătuită dintr-un material fertil de culoare albicioasă, gri-albăstruie până gri-brună, și este divizată de o nervură groasă, sterilă de culoare albicioasă respectiv gălbuie.[18][19]

  • Sporii: sunt la toate speciile mari, elipsoidali, netezi, hialini (translucizi), cu picături mici la poli, dar niciodată cu una uleioasă în centru.[4]
  • Piciorul: (1) (2) - aceste genuri sunt goale pe interior și unicamerale.

(1) este destul de lung și gros în relație cu pălăria, cilindric precum lățit la bază, destul de stabil, de asemenea cu o singură cavitate, suprafața fiind adesea brumată în sus spre pălărie, iar încrețită și brăzdată spre bază. Culoarea este albicioasă, căpătând nuanțe gălbui-ocracee la maturitate.[3][17]

(2) este destul de scurt în relație cu pălăria, bont și prezintă o suprafață zgrunțuroasă cu nervuri groase. Coloritul este albicios-gălbui.

(3) lipsește.[18][19]

  • Carnea

(1)(2) este albicioasă, ceroasă, și fragilă, rar ceva mai tare, cu gust plăcut precum un miros slab de ciuperci, după unii chiar ceva spermatic, la Disciotis venosa miros de clor care se risipește în timpul fierberii).[3][17]

(3) este marmorată, fragilă, cu un gust și miros plăcut, asemănător trufelor.[18][19]

Delimitare modificare

Următoarele genuri sunt apropiat înrudite, dar nu aparțin familiei Morchellaceae:

Note modificare

  1. ^ Encyclopedia of Life
  2. ^ Ludwig Reichenbach: „Das Pflanzenreich in seinen natürlichen Classen und Familien”, Editura Verlag der Expedition des Naturfreundes, Leipzig1834, p. 2
  3. ^ a b c d Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 63, ISBN 3-405-12116-7
  4. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 326, ISBN 978-3-440-13447-4
  5. ^ Émile Boudier „Disciotis”, în: „Bulletin de la Société Mycologique de France” vol. 1, Paris 1885, p. 100
  6. ^ „Disciotis venosa”, în: „Bulletin de la Société Mycologique de France”, vol. 9, nr. 2, Paris 1893, p. 111 [1]
  7. ^ Joseph Henri Léveillé: „Annales des Sciences Naturelles Botanique”, nr. 5, Editura Fortin & Masson, Paris 1846, p. 249
  8. ^ Joseph Henri Léveillé: „Annales des Sciences Naturelles Botanique”, nr. 5, Editura Fortin & Masson, Paris 1846, p. 250
  9. ^ Augustin Pyramus de Candolle; „Flore française”, vol. 2, Editura H. Agasse, Paris 1805, p. 212
  10. ^ Index Fungorum
  11. ^ Émile Boudier: „Les Discomycètes d'Europe”, Editura Librairie des Sciences Naturelles Paul Klincksieck, Paris 1907, p. 34
  12. ^ Oreste Mattirolo: „Nuovo giornale botanico italiano”, nr. 34, 1928, p. 1348
  13. ^ G.M. Kovács, I. M. Trappe: „Imaia, a new truffle genus to accommodate Terfezia gigantea”, în jurnalul „Mycologia”, vol. 100, nr.6, 2008, p. 930–939
  14. ^ M. J. Trappe, J. M. Trappe, GM Bonito: „Kalapuya brunnnea gen. & sp. nov. and its relationship to the other sequestrate genera in Morchellaceae”, în jurnalul „Mycologia”, vol 102, nr. 5, 2009, p. 1059
  15. ^ Lucien Quélet: „Quelques especes critiques ou nouvelles de la Flore Mycologique de France”, în „Compte Rendu de l'Association Française pour l'Avancement des Sciences”, vol. 11 1883, p. 387–412
  16. ^ M. J. Trappe, J. M. Trappe, G. M. Bonito: „Kalapuya brunnnea gen. & sp. nov. and its relationship to the other sequestrate genera in Morchellaceae”, în jurnalul „Mycologia”, vol. 102, nr. 5, 2009, p. 1058-1065
  17. ^ a b c Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  18. ^ a b c Bill Jones: „The Deerholme Mushroom Book: From Foraging to Feasting”, Editura TouchWood Editions, Toronto 2013, p. 59, ISBN 978-1-77101-004-2
  19. ^ a b c J.M. Trappe, M. Trappe, F. B. Evans: „Field Guide to North American Truffles: Hunting, Identifying, and Enjoying the World's Most Prized Fungi”, Editura Ten Speed Press, Berkeley, California 2007, p. 58, ISBN 1-58008-862-7
  20. ^ Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde: „Zeitschrift für Pilzkunde” , Editura Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde, nr. 27, Karlsruhe 1962, p. 100
  21. ^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Wallingford 2008, p. 214, ISBN 0-85199-826-7
  22. ^ Elias Fries: „Systema mycologicum”, vol. 2, Editura Officina Berlingiana, Lund 1822, p. 1
  23. ^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Wallingford 2008, p. 310, ISBN 0-85199-826-7
  24. ^ Barthélemy Charles Joseph Dumortier: „Analyse des familles des plantes, avec l'indication des principaux genres qui s'y rattachent”, Editura J. Casterman, Tournnay 1829, p. 72
  25. ^ C. H. Persoon: „Observationes mycologicae”, vol. 2, Editura Peter Phillipp Wolf, Leipzig 1800, p. 78
  26. ^ Eduard Fischer: „Natürliche Pflanzenfamilien, Editura Wilhelm Engelmann, Leipzig 1897, p. 312
  27. ^ Terfeziaceae în Mycobank
  28. ^ Barthélemy Charles Joseph Dumortier: „Commentationes botanicae: Observations botaniques, dédiées à la Société d’Horticulture de Tournay”, Editura Ch. Casterman-Dieu, Tournnay 1829, p. 69, 79
  29. ^ Mycobank

Bibiliografie modificare

  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Bruno Cetto, volumele 1-7
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze - Partea a.: „Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”, Editura G. Fischer, Jena 1950

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Morchellaceae&oldid=13451487