Nadia Comăneci

Date personale
Nadia Comăneci

Nume la naștere	Nadia Elena Comăneci
Născută	12 noiembrie 1961 (59 de ani)^[1]^[2] Onești, Bacău, România
Căsătorită cu	Bart Conner[*][[Bart Conner (gymnast)\|]] (din 26 aprilie 1996)^[3]
Cetățenie	România SUA
Etnie	limba română români
Ocupație	gimnastă artistică[*]
Activitate
Înălțime	163 cm
Premii	Ordinul Olimpic[] BBC Overseas Sports Personality of the Year[] (1976) BBC 100 Women[] (2017) Erou al Muncii Socialiste[] (1976) Associated Press Athlete of the Year[*] (1976)
Prezență online
site web oficial cont Twitter Internet Movie Database
Modifică date / text

Nadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie 1961,^[1]^[2] Onești, Bacău, România) este o gimnastă română, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame.

ViațaModificare

Nadia în timpul antrenamentelor în sala de atletică grea din orașul natal Gheorghe Gheorghiu-Dej (Onești)

Lotul olimpic feminin de gimnastică al Republicii Socialiste România, cu antrenorul Béla Károlyi în spate, Nadia este ultima din dreapta.

Gimnastică
Laureat olimpic
Nadia la bârnă, în 1977
medalii olimpice
Aur	Montreal 1976	individual compus
Aur	Montreal 1976	paralele inegale
Aur	Montreal 1976	bârnă
Argint	Montreal 1976	echipe
Aur	Montreal 1976	sol
Aur	Moscova 1980	bârnă
Aur	Moscova 1980	sol
Argint	Moscova 1980	echipe
Argint	Moscova 1980	individual compus

Nadia s-a născut la Onești, fiind fiica lui Gheorghe și Ștefania-Alexandrina Comăneci^[4]; a fost botezată după „Nadejda” („Speranță”), eroină a unui film. Unele surse susțin că s-ar fi născut ca „Anna Kemenes”.^[5]^[6]^[7] Această variantă a fost dezmințită în noiembrie 2016 atât de Nadia cât și de mama sa, Ștefania.^[8]

A concurat pentru prima dată la nivel național în România, în 1970, ca membră a echipei orașului său. Curând, a început antrenamentele cu Béla Károlyi și soția acestuia, Márta Károlyi, care au emigrat mai târziu în Statele Unite, devenind antrenori ai multor gimnaste americane. La vârsta de 13 ani, primul succes major al lui Comăneci a fost câștigarea a trei medalii de aur și una de argint la Campionatele Europene din 1975, de la Skien, Norvegia. În același an, agenția de știri Associated Press a numit-o "Atleta Anului".

La 14 ani, Comăneci a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vară din 1976 de la Montreal, Québec. Nu numai că a devenit prima gimnastă care a obținut scorul perfect de zece la olimpiadă (de șapte ori), dar a și câștigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și bronz (sol). Acasă, succesul său i-a adus distincția de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.^[9]

Comăneci și-a apărat titlul european în 1977, dar echipa României a ieșit din competiție în finale, în semn de protest contra arbitrajului. La Campionatele Mondiale din 1978 a concurat o Nadia Comăneci cu greutate peste medie și ieșită din formă. Căderea la paralele a trimis-o pe locul 4, însă a câștigat titlul de campioană mondială la bârnă.

În 1979, Comăneci, din nou la greutate normală, a câștigat cel de-al treilea titlu european la individual compus (devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reușit această performanță). La Campionatele Mondiale din decembrie, ea a câștigat concursul preliminar, dar a fost spitalizată înainte de a participa la concursul pe echipe, din cauza unei infecții, în urma unei tăieturi la încheietura mâinii, cauzată de o cataramă din metal. În ciuda recomandărilor doctorilor, ea a părăsit spitalul și a concurat la bârnă, unde a obținut nota 9,95. Performanța sa a conferit României prima medalie de aur în concursul pe echipe.

A participat și la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, clasându-se a doua după Elena Davîdova la individual compus, când a fost nevoită să aștepte pentru notă până ce Davîdova și-a încheiat exercițiul. Nadia și-a păstrat titlul la bârnă, dar a câștigat și o nouă medalie de aur, la sol, și una de argint, împreună cu echipa.

Contrar zvonurilor, nu a avut niciodată o relație amoroasă sau sexuală cu Nicu Ceaușescu; nu a fost chinuită de el.^[10]^[11]

După retragerea din sportul de performanțăModificare

Nadia la J.O. de la Moscova, 1980

Nadia Comăneci a fost una din cele mai bune gimnaste din lume. Ea s-a retras din activitatea competițională după Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova. Între 1984 și 1989 a fost membră a Federației Române de Gimnastică și a ajutat la antrenarea gimnaștilor juniori români. În noaptea de 27/28 noiembrie 1989 a trecut ilegal granița româno-maghiară^[12], în cele din urmă solicitând azil politic guvernului Statelor Unite. Acest gest dramatic a avut un efect major asupra opiniei publice, chiar asupra familiei conducătoare a României. Nadia și-a petrecut următorii ani promovând linii vestimentare pentru gimnastică, lenjerie Jockey, echipament de aerobic și rochii de mireasă. În 1994, s-a logodit cu gimnastul american Bart Conner și s-a întors în România pentru prima dată de la plecare. Comăneci și Conner s-au căsătorit în România în luna aprilie a anului 1996.

În 1999, Comăneci a devenit primul sportiv invitat să vorbească la Națiunile Unite, pentru a lansa Anul 2000, Anul Internațional al Voluntariatului. Nadia este în prezent ocupată cu gimnastică și muncă de caritate în întreaga lume. Ea și soțul său sunt proprietarii Academiei de Gimnastică Bart Conner Gymnastics Academy, Perfect 10 Production Company și ai câtorva magazine de echipamente sportive, precum și editori ai Revistei de Gimnastică Internațională.

Nadia Comăneci este vicepreședinte al Consiliului Director al Special Olympics, Președinte Onorific al Federației Române de Gimnastică, Președinte Onorific al Comitetului Olimpic Român, Ambasadorul Sporturilor Românești, Vicepreședinte în Consiliul Director al Asociației Distrofiei Musculare, și membră a Fundației Federației Internaționale de Gimnastică. A fost distinsă de două ori cu Ordinul Olimpic, acordat de CIO.

În decembrie 2003, i s-a publicat prima sa carte, Scrisori către o tânără gimnastă (în engleză: Letters to a Young Gymnast). Nadia a creat o clinică de caritate în București pentru a ajuta copiii orfani din România.