Napoléon Victor Bonaparte
| Victor | |
| Prinț Napoléon | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Napoléon Victor Jérôme Frédéric |
| Născut | 18 iulie 1862 Palais Royal, Paris |
| Decedat | (63 de ani) Bruxelles |
| Înmormântat | chapelle Impériale d'Ajaccio[*]  |
| Părinți | Napoléon Joseph Charles Paul Bonaparte Prințesa Maria Clotilde a Savoiei |
| Frați și surori | Maria Letizia Bonaparte |
| Căsătorit cu | Prințesa Clémentine a Belgiei |
| Copii | Prințesa Marie-Clotilde Prințul Louis |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | politician |
| Limbi vorbite | limba franceză[1] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Le Prince Napoléon[*] Prétendant bonapartiste au trône de France[*] |
| Familie nobiliară | Casa de Bonaparte |
| Șeful Casei de Bonaparte | |
| Domnie | 1 iunie 1879 – 3 mai 1926 |
| Predecesor | Napoléon al IV-lea Eugene |
| Succesor | Napoléon al VI-lea Louis |
Modifică date / text  | |
Victor, Prinț Napoléon, al 4-lea Prinț de Montfort (Napoléon Victor Jérôme Frédéric Bonaparte; n. 18 iulie 1862 - d. 3 mai 1926) a fost pretendent bonapartist la tronul Franței din 1879 până la moartea sa în 1926. A fost cunoscut sub numele de Napoléon al V-lea de către susținătorii săi.
Biografie modificare
Primii ani modificare
.jpg)
S-a născut la Palatul Regal din Paris în timpul celui de-Al Doilea Imperiu Francez ca primul copil al Prințului Napoléon și a soției acestuia, Prințesa Maria Clotilde de Savoia, fiica lui Victor Emmanuel al II-lea al Italiei. Curând au urmat doi frați mai mici: Prințul Louis (1864–1932) și Maria Letizia Bonaparte (1866–1926), care mai târziu a devenit Ducesă de Aosta.
La momentul nașterii sale era al treilea în linia de succesiune la tronul Franței după Prințul Imperial și tatăl său. Imperiul a luat sfârșit în 1870 cu abdicarea împăratului Napoleon al III-lea al Franței.
Moștenitor Bonaparte modificare
A fost numit șef al casei Bonaparte la vârsta de 18 ani prin testamentul lui Prițului Imperial, care a murit în 1879. Astfel a devenit Napoleon al V-lea pentru susținătorii săi, deși Prințul Louis, fratele său mai mic, care era colonel în Garda Imperială Rusă era preferat de cei mai mulți bonapartiști.[2]
Decizia Prințului Imperial de a trece peste tatăl Prințului Victor a dus la tensiuni în relația tată-fiu. În mai 1886 Republica Franceză a expulzat prinții fostelor dinastii guvernatoare și astfel Prințul Victor a părăsit Franța plecând în exil în Belgia.[3]
Afacerea Dreyfus modificare
În momentul decesului președintelui Félix Faure, în timpul afacerii Dreyfus un număr de facțiuni politice au încercat să profite de perioada tulbure și Prințul Victor a anunțat o delegație din partea comitetului imperialist că va lua măsuri pentru a restabili Imperiul francez când va simți că timpul este favorabil. Pentru a realiza acest lucru, el a anunțat că se va plasa în capul mișcării, împreună cu fratele său Louis.
Ducele de Orléans, pretendentul rival la tron, a avut de asemenea, forțe disponibile și au fost gata să treacă frontiera franceză în același timp cu forțele bonapartiste. În final A Treia Republică Franceză a supraviețuit uneia dintre cele mai grave crize ale sale.[2]
Familie modificare
La 10 noiembrie/14 noiembrie 1910, la Moncalieri, Prințul Victor s-a căsătorit cu Prințesa Clémentine a Belgiei (1872–1955), fiica cea mică a regelui Leopold al II-lea al Belgiei și a Marie Henriette de Austria. Cuplul a avut doi copii:
- Prințesa Marie Clotilde Eugénie Alberte Laetitia Généviève Bonaparte (1912–1996); căsătorită cu contele Serge de Witt; au avut copii.
- Prințul Louis Napoléon (1914–1997)
Deces modificare
Prințul Victor a murit la 3 mai 1926 la Bruxelles la vârsta de 63 de ani. A fost succedat ca șef al Casei Bonaparte de singurul său fiu, Prințul Louis.
Note modificare
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b The Great Round World. Universe Publishing company. .
- ^ Israel Smith Clare (). Library of Universal History. R. S. Peale, J. A. Hill.