Nick Heidfeld

pilot de curse german
Nick Heidfeld

Heidfeld în 2017
Date personale
Nume la naștereNick Lars Heidfeld Modificați la Wikidata
PoreclăQuick Nick Modificați la Wikidata
Născut (46 de ani) Modificați la Wikidata
Mönchengladbach, Germania Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiepilot de Formula 1 Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Cariera în Campionatul Mondial de Formula 1
Ani activi2000-2011
Echipe
Titluri0
Curse183
Victorii0 (0%)
Pole-uri1 (0,55%)
Tururi rapide2 (1,09%)
Podiumuri13 (7,1%)
Puncte259
Prima cursăMP al Australiei din 2000
Ultima cursăMP al Ungariei din 2011
Poziția în 2011Locul 11 (34 de puncte)
Prezență online

Nick Lars Heidfeld (n. , Mönchengladbach, Germania) este un pilot de curse german, cunoscut pentru faptul că a participat 12 sezoane în Campionatul Mondial de Formula 1, între anii 2000 și 2011.

A debutat în Formula 1 în sezonul din 2000 pentru echipa fostului cvadruplu mondial, Alain Prost. În anul următor s-a mutat la Sauber, acolo unde l-a avut coechipier pe debutantul, ulterior campionul mondial, Kimi Räikkönen. La Marele Premiu al Braziliei din 2001, el reușește să termine cursa pe locul 3 și obține astfel primul podium din cariera sa, în doar al 20-lea Mare Premiu în care participă. A mai rămas cu Sauber încă un sezon, după care a făcut pasul spre Jordan în 2004, acolo unde nu a avut prea mult succes. În 2005 conduce pentru Williams, cu care obține primul și singurul său pole position din carieră la Marele Premiu al Europei. A mai obținut trei podiumuri pe parcursul sezonului.

Odată cu preluarea de către BMW a echipei Sauber, el este cooptat pentru a se alătura noului proiect BMW Sauber pentru 2006. Urmează cea mai bună perioadă din cariera sa: un podium în 2006, două podiumuri și locul 5 în campionatul piloților din 2007 și patru podiumuri și locul 6 în campionatul piloților din 2008. După sezonul dezastruos din 2009 al BMW, producătorul german și-a anunțat retragerea din sport, iar Heidfeld a rămas fără un loc în Formula 1 pentru 2010. A revenit ulterior la Sauber pentru ultimele cinci curse din sezonul 2010. Deși nu avea contract pentru 2011, el a fost anunțat la Renault drept înlocuitorul lui Robert Kubica (cel cu care a fost coleg la BMW Sauber între 2006-2009) după ce acesta a suferit un accident grav înainte de începerea sezonului.[1] A condus pentru echipă în primele 11 curse din sezon, timp în care a obținut și un podium în Marele Premiu al Malaeziei, înainte de a fi înlocuit de Bruno Senna în pauza de vară.

În ciuda aparițiilor regulate pe podium, Heidfeld nu a câștigat niciodată o cursă de Formula 1, iar din acest motiv, el deține în prezent două recorduri în F1; cele mai multe podiumuri fără o victorie (13),[2] și cele mai multe clasări pe locul doi fără victorie (8). După perioada din Formula 1, Heidfeld a participat și în alte competiții precum Campionatul Mondial de Anduranță FIA, Formula E și Porsche Supercup.

Copilăria și începuturile în sporturile cu motor modificare

Heidfeld s-a născut în Mönchengladbach, Germania de Vest, la 10 mai 1977, și a început să concureze cu karturi la vârsta de 11 ani, în 1988. În 1994, sa mutat în seria germană Formula Ford, câștigând atenția pe scară largă prin câștigarea a 8 din cele 9 curse pentru a lua titlul din acel sezon. În 1995 a câștigat Campionatul Internațional German de Formula Ford 1800 și a terminat pe locul al doilea în Cupa Zetec. Acest lucru a condus către un test în Campionatul German de Formula 3 pentru 1996, unde a terminat pe locul al treilea la general, după ce a obținut 3 victorii. A participat în cursa finalului de sezon, Marele Premiu de la Macau, și a câștigat prima serie a cursei, atrăgând atenția compatriotului Norbert Haug, care l-a semnat ulterior în echipa West Competition.

Cariera de juniori modificare

În anul următor, Heidfeld a câștigat campionatul german de F3 pentru Bertram Schäfer Racing, cu sprijinul McLaren/West, inclusiv o victorie la cursa de suport de Formula 3 de la Marele Premiu al Principatului Monaco. În 1998, a câștigat trei curse și a terminatpe locul 2 în Campionatul Internațional de Formula 3000, cu echipa West Competition. La ultima cursă a sezonului a fost retrogradat în spatele grilei din pole position, după ce echipa sa a folosit combustibil neconform.[3] El a terminat cursa pe locul nouă și în afara punctelor, pierzând campionatul cu șapte puncte în fața lui Juan Pablo Montoya. În acel sezon, el a fost și pilotul oficial de teste pentru echipa McLaren-Mercedes de Formula 1. În 1999, a câștigat Campionatul Internațional de Formula 3000. În acel an, a obținut, de asemenea, recordul oficial de timp pe tur de la Festivalul Vitezei de la Goodwood, care a durat 20 de ani.[4] El a fost și membru al echipei Mercedes care a concurat în Cursa de 24 de ore de la Le Mans din 1999,[5] dar echipa s-a retras după ce mașina Mercedes-Benz CLR s-a răsturnat pe linia dreaptă Mulsanne în timp ce Mark Webber și Peter Dumbreck o conduceau.

Cariera în Formula 1 modificare

Prost Grand Prix (2000) modificare

Heidfeld a fost semnat ca pilot de curse titular pentru echipa Prost Grand Prix F1 pentru sezonul 2000, alături de veteranul Jean Alesi. Heidfeld s-a luptat cu noua sa mașină și a suferit o serie de retrageri, precum și multiple ciocniri cu coechipierul său. Nu a obținut niciun punct, cel mai bun rezultat al sezonului a fost locul 8 în Marele Premiu al Principatului Monaco din 2000.

Sauber (2001-2003) modificare

El a plecat de la echipa franceză la sfârșitul acelui sezon, înainte de a semna un contract pe trei ani cu Sauber pentru 2001. L-a avut coechipier cu debutantul de atunci, Kimi Räikkönen. În a 20-a cursă din cariera sa din Formula 1, Marele Premiu al Braziliei din 2001, Heidfeld reușește să se claseze pe locul 3 și marchează primul său podium. După anunțul retragerii lui Mika Häkkinen, mulți au crezut că Heidfeld îl va înlocui în echipa McLaren-Mercedes,[6] deoarece acesta avea sprijinul Mercedes și a marcat mai multe puncte decât neexperimentatul Räikkönen, 12 față de 9.[7] Cu toate acestea, locul de la McLaren a mers la Räikkönen, iar Heidfeld a rămas cu Sauber. În 2002, el a avut un alt coechipier debutant, Felipe Massa, depășindu-l și pe acesta în clasamenul campionatului mondial. Nu a mai obținut vreun podium, clasându-se în puncte de patru ori pe parcursul sezonului. A continuat cu Sauber și în 2003, având din nou un alt coechipier, de această dată compatriotul său mai experimentat Heinz-Harald Frentzen. Pe acesta nu a mai reușit să îl învingă, Heidfeld terminând în puncte doar de trei ori pe parcursul sezonului, locul 5 în Statele Unite fiind cea mai bună clasare a anului.

Jordan (2004) modificare

 
Heidfeld în antrenamentele pentru Marele Premiu al Marii Britanii din 2004.

La sfârșitul sezonului 2003, Heidfeld a fost înlocuit la echipa Sauber de către italianul Giancarlo Fisichella venit de la Jordan, rămânând fără contract pentru a participa și în sezonul 2004. Cu toate acestea, după ce a impresionat în timpul unei serii de teste de presezon, s-a anunțat că Heidfeld va concura cu echipa Jordan, măcinată de probleme financiare, alături de debutantul Giorgio Pantano. Mașina EJ14 a fost o îmbunătățire a versiunii EJ13 necompetitive din sezonul precedent și s-a dovedit a fi lentă. În ciuda acestui fapt, Heidfeld a produs performanțe adesea performanțe impresionante, terminând peste mașinile mai competitive. A terminat pe locul al șaptelea la Marele Premiu al Principatului Monaco și pe locul opt la Marele Premiu al Canadei și a încheiat sezonul cu trei puncte.

Williams (2005) modificare

 
Heidfeld a obținut locul 2 în Marele Premiu al Canadei din 2005, cea mai bună clasare a sa din carieră.

În timpul iernii 2004-2005, Heidfeld a testat cu echipa Williams, într-o „întrecere” împotriva lui Antônio Pizzonia pentru al doilea loc de cursă alături de Mark Webber. La lansarea mașinii Williams din 31 ianuarie 2005, a fost anunțat că Heidfeld va fi pilotul de curse pentru echipă în 2005, înlocuind-o pe Juan Pablo Montoya, plecat la McLaren.[8] Pentru prima cursă din Australia, s-a calificat pe locul 7, cu mult în urma coechipierului Webber de pe locul 3. În următoarea cursă din Malaezia reușește să se claseze pe locul 3, obținând astfel primul său podium pentru Williams și primul pentru el de la Marele Premiu al Braziliei din 2001. În Monaco, termină cursa pe locul 2 (cel mai bun rezultat al său la acea vreme) și își asigură un nou podium. În weekend-ul următor, pentru cursa de acasă din Germania, obține primul său pole position din carieră. Duminică a terminat cursa din nou pe poziția secundă, în spatele lui Fernando Alonso. A urmat o serie de cinci curse fără puncte înainte de termina pe locul 6 în Marele Premiu al Ungariei din 2006. Efectuând teste pentru Marele Premiu al Italiei din 2005, acesta a suferit un accident puternic, suferind răni și fiind forțat să lipsească de la cursele din Italia și Belgia.[9] Programat să se întoarcă în Brazilia, el a fost accidentat din nou când a fost lovit de o motocicletă când mergea cu bicicleta și, prin urmare, a rămas afară tot restul sezonului.[10]

BMW Sauber (2006-2009) modificare

2006 modificare

 
Heidfeld în 2006.

Heidfeld a obținut un contract cu furnizorul de motoare al lui Williams de atunci, BMW, când aceștia au cumpărat echipa Sauber și au intrat în Formula 1 ca BMW Sauber pentru sezonul 2006. Acesta l-a avut coechipier pe campionul mondial din 1997, Jacques Villeneuve. În 2006, Heidfeld a marcat puncte de mai multe ori pentru noua sa echipă. La Melbourne, în a treia cursă a sezonului, se afla pe locul secund până când a ieșit mașina de siguranță. În cele din urmă a terminat pe locul patru. La Indianapolis, a fost eliminat într-un accident spectaculos din primul tur care i-a avut implicați și pe Scott Speed, Jenson Button, Kimi Räikkönen și Juan Pablo Montoya. Mașina lui Heidfeld s-a rotit în aer de patru ori, dar el și ceilalți piloți au scăpat cu toții nevătămați. În pauza de vară, Villeneuve a fost înlocuit de debutantul polonez, Robert Kubica. În Marele Premiu al Ungariei, Heidfeld a obținut primul podium pentru BMW Sauber și cel mai bun rezultat al anului, când acesta a terminat pe locul al treilea, deși se calificase doar pe locul zece pe grilă.

La sfârșitul sezonului, Heidfeld a fost citat atacând atenția excesivă de către mass-media asupra coechipierului său Kubica, deși acesta marcase mai puține puncte decât el.[11] Acest lucru s-a întâmplat de alte două ori în cariera neamțului; în 2001 când a fost coechipier cu Kimi Räikkönen (pe care l-a învins cu 12 puncte la 9) și în 2002, când a fost coechipier cu Felipe Massa (pe care l-a învins cu 7 puncte la 4). Räikkönen și Massa au format ulterior formația de piloți de la Ferrari din 2007.

2007 modificare

 
Heidfeld în Marele Premiu al Canadei din 2007.

Heidfeld a început sezonul 2007 în forță. În Bahrain, el l-a urmărit și l-a depășit pe campionul mondial en-titre Fernando Alonso, terminând cu jumătate de minut înaintea lui Kubica. El a obținut trei clasărie pe locul 4 în primele trei curse, un loc șase în Monaco și un loc doi la Marele Premiu al Canadei, unde a depășit, de asemenea, ambele Ferrari-uri, echivalând cea mai bună clasare a sa într-un Mare Premiu. După ce s-a retras de pe locul cinci la Indianapolis, a terminat în spatele lui Kubica atât la Magny-Cours, cât și la Silverstone. La Nürburgring, într-un Mare Premiu al Europei plin de evenimente unde s-a ciocnit cu Kubica în primul tur, el și-a revenit și l-a depășit pe acesta în ultimul tur pentru a termina pe locul șase, în ciuda faptului că a făcut șase opriri la boxe în timpul cursei. Heidfeld a revenit la forma sa bună în Ungaria, calificându-se pe locul al doilea și terminând pe locul al treilea pentru a obține al doilea podium al său și al BMW din sezon. A terminat pe locul patru în Marile Premii al Turciei și Italiei și pe locul cinci la Marele Premiu al Belgiei. El a încheiat în cele din urmă sezonul pe locul 5 în clasamentul campionatului mondial, cu 61 de puncte acumulate, peste Kubica cu 22 de puncte.

Pe 28 aprilie 2007, Heidfeld a condus trei tururi demonstrative în jurul legendarului Nürburgring, circuitul de 22 km Nordschleife. Asta l-a făcut primul pilot în 31 de ani care a pilotat acolo o mașină actuală de F1. Aproximativ 45.000 de spectatori au participat la eveniment, care a avut loc după o cursă de anduranță VLN de patru ore.

2008 modificare

 
Podiumul cursei din 2008 din Australia, cu Heidfeld terminând pe locul 2.

După câteva luni de negocieri, BMW a confirmat că Heidfeld va rămâne cu echipa și pentru 2008, alături de același Kubica.[12] Heidfeld a avut din nou un început bun de sezon, terminând pe locul al doilea în Australia, după ce s-a calificat pe locul cinci. În Malaezia, s-a calificat pe locul cinci, dar a coborât pe locul zece după primul viraj după ce a fost împins în lateral de Jarno Trulli. A revenit pe locul șase, stabilind și primul său cel mai rapid tur din carieră. În Bahrain a plecat de pe locul șase, a trecut ulterior de Trulli și Heikki Kovalainen pentru a urca pe locul patru. A terminat acolo și acest loc 4 i-a oferit poziția secundă în campionatul mondial.

 
Costumul de curse al lui Heidfeld.

După câteva sesiuni de calificare și curse dezamăgitoare în săptămânile următoare (după care presa germană a început să-l numească „Leidfeld”, cu „Leid” însemnând „suferință” în germană),[13] Kubica și Heidfeld au făcut istorie pentru BMW Sauber asigurându prima victorie a echipei în cei trei ani a ei și, respectiv, primul 1-2 în Canada. Heidfeld s-a poziționat pe locul opt pe grilă și, după ce a pierdut un loc la start, înainte de a-l recăpăta, s-a așezat confortabil pe locul opt încă o dată, înainte ca o perioadă de mașină de siguranță să producă oprirea la boxe a primelor 7 mașini în ceea ce avea să devină ulterior o bizară serie de erori care i-a lăsat pe Heidfeld și Kubica luptându-se pentru primele două locuri. Heidfeld a fost trecut la o strategie de o oprire și a ieșit de la boxe înaintea lui Kubica, dar cu o mașină mai grea din cauza combustibilului. Nu după mult timp, Heidfeld a părăsit linia de curse, permițându-i lui Kubica să facă o depășire ușoară, ceea ce i-a permis apoi mașinii BMW mai ușoare să câștige un avans considerabil asupra lui Heidfeld, care a fost ocupat să-l împiedice pe Fernando Alonso, de asemenea, într-o mașină mai ușoară, să-l urmărească pe Kubica. Diferența creată de Kubica i-a permis să se reîntoarcă confortabil în frunte după ultima oprire la boxe, fără amenințări din spate. Heidfeld a terminat cursa pe locul al doilea, solidificându-și poziția pe locul cinci în campionatul mondial, deși limbajul său corporal de după cursă sugera că era nemulțumit că a cedat o potențială victorie în beneficiul echipei.

 
Heidfeld la conducerea cursei în spatele mașinii de siguranță în Marele Premiu al Canadei din 2008.

Heidfeld a avut o cursă dezamăgitoare în Franța, nereușind să marcheze vreun punct. A revenit puternic la Marele Premiu al Marii Britanii, pornind pe locul cinci și terminând pe locul doi în condiții umede. O altă performanță de excepție în care a stabilit cel mai rapid tur al cursei pentru a doua oară în acest sezon a fost Marele Premiu de acasă de pe Hockenheimring, în care a arătat că, cel puțin deocamdată, a inversat deficitul de performanță față de coechipierul său. Un alt loc 2 la Marele Premiu al Belgiei, urmat de locurile 5 și 6 în Italia și, respectiv, Singapore, l-au plasat la doar un punct în fața actualului campion mondial en-titre Kimi Räikkönen, cu doar trei curse rămase. Pe 6 octombrie a fost confirmat că atât Heidfeld, cât și Kubica vor rămâne la BMW Sauber pentru sezonul 2009.[14]

În ultimele trei curse, Heidfeld a marcat patru puncte, terminând pe locul șase în clasament, după ce a fost întrecut de Fernando Alonso în ultima rundă a sezonului. Cu toate acestea, Heidfeld a devenit doar al doilea pilot care a terminat 18 curse într-un singur sezon, după ce Tiago Monteiro a finalizat aceeași performanță cu Jordan în 2005. Heidfeld a devenit, de asemenea, primul pilot care a terminat fiecare cursă într-un sezon de la Michael Schumacher în 2002.

2009 modificare

 
Heidfeld în Marele Premiu al Malaeziei din 2009. După suspendarea cursei, acesta s-a clasat pe locul 2 obținând singurul său podium al sezonului.

Deși BMW atacase 2009 în speranța obținerii titlului mondial,[15] Heidfeld a început sezonul calificându-se pe locul 11 în Australia și terminând pe locul 10 în cursă. La Marele Premiu al Malaeziei, Heidfeld s-a calificat din nou pe locul 11, dar a început de pe locul 10, deoarece Sebastian Vettel a primit o penalizare de zece locuri pe grila de start (pentru un incident cauzat în Australia cu coechipierul lui Heidfeld, Kubica). Cursa a fost oprită din cauza ploii torențiale în turul 33, când Heidfeld era pe poziția a treia, dar, după cum era prevăzut în regulament, rezultatul a fost luat în funcție de pozițiile la sfârșitul penultimului tur încheiat, când Heidfeld se aflase pe locul al doilea.[16] Pentru că mai puțin de 75% din distanța cursei fusese parcursă, piloții au primit doar jumătate de puncte. El a mai marcat 2 puncte la Marele Premiu al Spaniei și a terminat pe locul 5 la Spa pentru a mai înscrie 4 puncte. Un loc 7 la Monza a adăugat alte 2 puncte la palmaresul său din 2009. Cu toate acestea, patru finalizări în puncte în ultimele șase curse i-au asigurat poziția a treisprezecea în Campionatul piloților, cu două puncte înaintea lui Kubica.

În Singapore, seria de 41 de curse consecutive fără retrageri a lui Heidfeld a fost încheiată din cauza unei coliziuni cu Adrian Sutil de la Force India.

2010: diferite roluri modificare

Pilot de teste pentru Mercedes și Pirelli modificare

 
Heidfeld efectuând teste Pirelli la volanul mașinii Toyota TF109 în 2010.

În urma deciziei BMW de a se retrage din sport la sfârșitul sezonului 2009, viitorul lui Heidfeld în Formula 1 a fost incert.[17] S-a menționat că a fost considerat să conducă pentru Mercedes GP alături de colegul german Nico Rosberg, dar echipa a semnat un alt german, septuplul campion mondial Michael Schumacher. McLaren a fost, de asemenea, o destinație potențială, totuși și aceste negocieri au dus la nimic. Apoi, Heidfeld a fost în cursă pentru un loc la Renault alături de fostul său coleg de la BMW, Robert Kubica,[18] dar pe 4 februarie, Heidfeld a fost confirmat ca pilot de teste și rezervă pentru Mercedes.[19]

La Marele Premiu al Australiei, Heidfeld a fost ales să-l înlocuiască pe ppPedro de la Rosa]] în calitate de președinte al Asociației Piloților de Mare Premiu.[20] El a părăsit postul după ce a preluat rolul de pilot de testare Pirelli înainte de Marele Premiu al Belgiei și a fost înlocuit de Rubens Barrichello.[21]

În august 2010, deoarece Heidfeld nu a condus încă mașina Mercedes MGP W01, echipa l-a eliberat din contract pentru a putea deveni pilot de testare al companiei de anvelope Pirelli. Heidfeld a testat o mașină Toyota TF109 echipată cu anvelope Pirelli de mai multe ori în 2010 înainte de preluarea de către companie asupra rolului de furnizor unic de anvelope pentru sport începând cu 2011.[22] Heidfeld a finalizat trei teste pentru Pirelli la Mugello, Paul Ricard și Jerez înainte de a fi eliberat din atribuțiile sale pentru a se alătura echipei Sauber, locul său fiind luat de Romain Grosjean.[23]

Întoarcerea în F1 cu Sauber modificare

 
Heidfeld conducând pentru Sauber în Marele Premiu al Japoniei din 2010.

În septembrie 2010, Heidfeld a revenit pe grila de Formula 1, înlocuindu-l pe Pedro de la Rosa la echipa Sauber pentru restul sezonului 2010. Acesta a mai condus pentru echipă și în perioada 2001-2003.[24] Pe 4 octombrie 2010, Sauber și-a confirmat linia de piloți pentru 2011, formată din Kamui Kobayashi și Sergio Pérez,[25] lăsând-ul pe Heidfeld fără un loc pentru 2011.

Lotus Renault (2011) modificare

Pe 9 februarie 2011, Lotus Renault GP a confirmat că Heidfeld va împărți sarcinile de testare cu Bruno Senna în sâmbăta și duminica testelor de patru zile de la Jerez, pentru a evalua piloții în pregătirea înlocuirii fostului coechipier de la BMW Sauber, Robert Kubica, care suferise răni pe termen lung la braț și mână într-un accident în timpul unui raliu în Italia, pentru sezonul 2011.[26] Sâmbătă, Heidfeld a stabilit cel mai rapid timp al zilei, declarând că i-a plăcut ziua de rulare – 86 de tururi – cu echipa și s-a distrat conducând mașina.[27] Heidfeld a fost confirmat ca înlocuitorul lui Kubica pe 16 februarie 2011.[1] În Australia, prima cursă a sezonului după anularea Marelui Premiu al Bahrainului, Heidfeld s-a calificat pe locul 18 și a terminat pe locul 12 după ce a suferit avarii semnificative la mașină din cauza unui alt pilot care l-a lovit la începutul cursei.

 
Heidfeld a obținut al 13-lea și ultimul său podium din F1 după ce a terminat pe locul 3 în Marele Premiu al Malaeziei din 2011.

Pe 10 aprilie 2011, Heidfeld a terminat pe locul al treilea, după ce a început cursa de pe locul șase, în Marele Premiu al Malaeziei de la Sepang, doborând recordul lui Stefan Johansson de 12 podiumuri fără victorie. El și-a mai adăugat locul 12 în China, înainte de a termina pe locul șapte în Turcia, după o luptă strânsă cu coechipierul Petrov. Două clasări pe locul opt în Spania și Monaco au fost urmate de o retragere la Marele Premiu al Canadei, după ce s-a lovit de spatele lui Kamui Kobayashi și i-a cauzat daune aripii din față, care s-a rupt la accelerație și a pătruns sub mașină. A fost forțat să se retragă din Marele Premiu al Ungariei după ce mașina lui a luat foc ieșind de la boxe în turul 25. Heidfeld a fost înlocuit de Bruno Senna înainte de Marele Premiu al Belgiei.[28] Heidfeld s-a despărțit oficial de echipă pe 2 septembrie 2011.[29]

Ulterior, germanul de 34 de ani a anunțat că este dispus în continuare la un loc în sport în sezoanele care urmează.[30] În 2019, fostul CEO Mercedes, Nick Fry, a declarat că Heidfeld a fost prima opțiune pentru constructorul german pentru sezonul din 2013, însă în cele din urmă Lewis Hamilton a fost ales.[31]

Cursele de anduranță modificare

Pe 1 februarie 2012, a fost confirmat că Heidfeld se va alătura echipei Rebellion Racing pentru a participa atât în Cursa de 24 de ore de la Le Mans, cât și la cursele selectate ale Campionatului Mondial de Anduranță FIA.[32] Pe lângă Le Mans, a mai participat și în Cursa de 12 ore de la Sebring și în Cursa de 6 ore de la Spa, împărțind o mașină Lola-Toyota LMP1 cu colegii de echipă Neel Jani și Nicolas Prost. Mașina a terminat pe locul 32 la general și pe locul șapte la clasă la Sebring după ce a întâmpinat probleme, înainte de a se clasa 1-2 cu un Rebellion în clasa neoficială privată la Spa, terminând pe locul cinci la general în spatele celor patru Audi de fabrică. La Le Mans, Heidfeld și colegii săi au avut o performanță bună terminând pe locul patru, împărțind Audi-urile după o cursă rapidă și fără probleme.

Formula E modificare

Pe 26 iunie 2014, Heidfeld s-a înscris pentru sezonul inaugural de Formula E pentru Venturi Grand Prix.[33] În prima cursă de la Beijing ePrix din 2014, el a avut un accident spectaculos în virajul final din ultimul tur cu pilotul e.Dams Renault, Nicolas Prost, în timp ce lupta pentru conducere. Prost a acceptat mai târziu vina pentru accident.[34] La Putrajaya ePrix din 2014, s-a retras din cursă după o coliziune de această dată cu Franck Montagny, dar a fost exclus ulterior de pe locul 19 pentru că și-a schimbat mașina în afara zonei permise în timpul opririi la boxe, ceea ce a însemnat că nu și-a putut șterge cursa ca rezultat din campionat.[35]

Palmaresul complet în Formula 1 modificare

Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
  Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă
Sezon Echipă Șasiu Motor 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Poz. Puncte
2000 Prost AP03 Peugeot A20 3.0 V10 AUS
9
BRA
Ret
SMR
Ret
GBR
Ret
ESP
16
EUR
EX
MCO
8
CAN
Ret
FRA
12
AUT
Ret
DEU
12 
HUN
Ret
BEL
Ret
ITA
Ret
USA
9
JPN
Ret
MYS
Ret
N/A 21 0
2001 Sauber C20 Petronas 01A 3.0 V10 AUS
4
MYS
Ret
BRA
3
SMR
7
ESP
6
AUT
9
MCO
Ret
CAN
Ret
EUR
Ret
FRA
6
GBR
6
DEU
Ret
HUN
6
BEL
Ret
ITA
11
USA
6
JPN
9
N/A 8 12
2002 Sauber C21 Petronas 02A 3.0 V10 AUS
Ret
MYS
5
BRA
Ret
SMR
10
ESP
4
AUT
Ret
MCO
8
CAN
12
EUR
7
GBR
6
FRA
7
DEU
6
HUN
9
BEL
10
ITA
10
USA
9
JPN
7
N/A 10 7
2003 Sauber C22 Petronas 03A 3.0 V10 AUS
Ret
MYS
8
BRA
Ret
SMR
10
ESP
10
AUT
Ret
MCO
11
CAN
Ret
EUR
8
FRA
13
GBR
17
DEU
10
HUN
9
ITA
9
JPN
5
USA
9
N/A 14 6
2004 Jordan EJ14 Ford RS2 3.0 V10 AUS
Ret
MYS
Ret
BHR
15
SMR
Ret
ESP
Ret
MCO
7
EUR
10
CAN
8
USA
Ret
FRA
16
GBR
15
DEU
Ret
HUN
12
BEL
11
ITA
14
CHN
13
JPN
13
BRA
Ret
N/A 18 3
2005 Williams FW27 BMW P84/5 3.0 V10 AUS
Ret
MYS
3
BHR
Ret
SMR
6
ESP
10
MCO
2
EUR
2P
CAN
Ret
USA
NS
FRA
14
GBR
12
DEU
11
HUN
6
TUR
Ret
ITA
DSA
BEL BRA JPN CHN 11 28
2006 BMW Sauber F1.06 BMW P86 2.4 V8 BHR
12
MYS
Ret
AUS
4
SMR
13
EUR
10
ESP
8
MCO
7
GBR
7
CAN
7
USA
Ret
FRA
8
DEU
Ret
HUN
3
TUR
14
ITA
8
CHN
7
JPN
8
BRA
17 
N/A 9 23
2007 BMW F1.07 BMW P86/7 2.4 V8 AUS
4
MAL
4
BHR
4
ESP
Ret
MCO
6
CAN
2
USA
Ret
FRA
5
GBR
6
EUR
6
HUN
3
TUR
4
ITA
4
BEL
5
JPN
14 
CHN
7
BRA
6
N/A 5 61
2008 BMW Sauber F1.08 BMW P86/8 2.4 V8 AUS
2
MAL
6R
BHR
4
ESP
9
TUR
5
MCO
14
CAN
2
FRA
13
GBR
2
DEU
4R
HUN
10
EUR
9
BEL
2
ITA
5
SGP
6
JPN
9
CHN
5
BRA
10
N/A 6 60
2009 BMW Sauber F1.09 BMW P86/9 2.4 V8 AUS
10
MAL
2
CHN
12
BHR
19
ESP
7
MCO
11
TUR
11
GBR
15
DEU
10
HUN
11
EUR
11
BEL
5
ITA
7
SGP
Ret
JPN
6
BRA
Ret
ABU
5
N/A 13 19
2010 BMW Sauber C29 Ferrari 056 2.4 V8 BHR AUS MAL CHN ESP MCO TUR CAN EUR GBR DEU HUN BEL ITA SGP
Ret
JPN
8
KOR
9
BRA
17
ABU
11
18 6
2011 Renault R31 Renault RS27-2011 2.4 V8 AUS
12
MAL
3
CHN
12
TUR
7
ESP
8
MCO
8
CAN
Ret
EUR
10
GBR
8
DEU
Ret
HUN
Ret
BEL ITA SGP JPN KOR IND ABU BRA 11 34
Surse:[36][37]

Referințe modificare

  1. ^ a b „Renault confirm Heidfeld as Kubica stand-in”. Formula One. . Accesat în . 
  2. ^ Collantine, Keith (). „Heidfeld sets record for most podiums without a win”. F1 Fanatic. Accesat în . 
  3. ^ Henry, Alan (ed.) (1998) Autocourse 1998–1999 Room at the top – F3000 review p. 248 Hazleton publishing ISBN: 1-874557-43-8
  4. ^ „Volkswagen ID. R sets new all‑time Festival of Speed hillclimb record!”. goodwood.com. . Accesat în . 
  5. ^ Mercedes-Benz CLR for Le Mans Presented Arhivat în , la Wayback Machine.
  6. ^ Mansell, Nigel (ed.) (). 2001 Formula One Annual. European Press Limited. p. 63. ISBN 0-9541368-0-2. 
  7. ^ Spurgeon, Brad (). „Heidfeld Finally Overcomes Years of Disappointment”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în . 
  8. ^ „Williams give Heidfeld his chance”. London: BBC Sport. . Accesat în . 
  9. ^ „Heidfeld out of Italian GP” (în engleză). eurosport.com. . 
  10. ^ „Heidfeld out of action!” (în engleză). grandprix.com. . 
  11. ^ „Heidfeld denies Kubica rift”. Planet-F1.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „Heidfeld and Kubica stay at BMW”. London: BBC. . Accesat în . 
  13. ^ „Nick Heidfeld: Nur Startplatz 9 – aber Küsschen für TV-Mann”. . 
  14. ^ „BMW confirm Heidfeld, Kubica for 2009”. Autosport. . Accesat în . 
  15. ^ „BMW target F1 title with new car”. . Accesat în . 
  16. ^ „2009 Formula One Sporting Regulations” (PDF). Fédération Internationale de l'Automobile. . Accesat în . If the race cannot be resumed the results will be taken at the end of the penultimate lap before the lap during which the signal to suspend the race was given. 
  17. ^ Strang, Simon (). „Heidfeld surprised by BMW withdrawal”. Autosport. Haymarket Media Group. Accesat în . 
  18. ^ „Heidfeld spera sa concureze in F1 si in 2010”. automarket.ro. . 
  19. ^ Noble, Jonathan (). „Heidfeld to be Mercedes reserve driver”. Autosport. Haymarket Media Group. Accesat în . 
  20. ^ Noble, Jonathan (). „Heidfeld appointed GPDA chairman”. Autosport. Haymarket Media Group. Accesat în . 
  21. ^ Noble, Jonathan (). „Barrichello elected new head of GPDA”. Autosport. Haymarket Media Group. Accesat în . 
  22. ^ Elizalde, Pablo (). „Heidfeld released by Mercedes GP”. Autosport. Haymarket Media Group. Accesat în . 
  23. ^ „Final Pirelli test for Heidfeld, Grosjean to step in”. Formula One. . Accesat în . 
  24. ^ Weeks, James (). „Heidfeld replaces de la Rosa at Sauber”. Motors TV. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ „Perez to race for BMW Sauber in 2011”. Formula One. . Accesat în . 
  26. ^ „Renault hand Nick Heidfeld Jerez test drive opportunity”. BBC Sport. BBC. . Accesat în . 
  27. ^ „Jerez day three – Heidfeld impresses on Renault debut”. Formula One. . Accesat în . 
  28. ^ „Bruno Senna to race for Lotus Renault GP”. Lotus Renault GP. Renault. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ „Lotus Renault GP and Nick Heidfeld announce separation”. Renault. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ „Heidfeld still pushing for F1 seat in 2012”. motorsport.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  31. ^ „Mercedes originally favoured Heidfeld for Hamilton's seat”. racefans.net. . 
  32. ^ Elizalde, Pablo (). „Nick Heidfeld confirmed at Rebellion for selected WEC races and Le Mans”. Autosport. Haymarket Media Group. Accesat în . 
  33. ^ „Ex-F1 racers Heidfeld and Sarrazin to race for Venturi in Formula E”. Autosport. . Accesat în . 
  34. ^ „Nicolas Prost accepts blame for Formula E crash with Nick Heidfeld”. Guardian. . Accesat în . 
  35. ^ Estrada, Chris (). „Formula E Notes: Lucas di Grassi keeps points lead; Nick Heidfeld excluded from Putrajaya ePrix”. NBC Sports. Accesat în . [nefuncțională]
  36. ^ „Nick Heidfeld – Seasons”. Stats F1. Accesat în . 
  37. ^ „Nick Heidfeld – Involvement”. Stats F1. Accesat în . 

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nick Heidfeld