O iubire fără sfârșit (film)

film din 1998 regizat de Vincent Ward
O iubire fără sfârșit
'What Dreams May Come'

Afișul filmului
Titlu originalWhat Dreams May Come
Gendramă supranaturală
RegizorVincent Ward
ScenaristRichard Matheson (roman)
Ronald Bass (scenariu)
Bazat peWhat Dreams May Come[*][[What Dreams May Come (book by Richard Matheson)|​]] (de Richard Matheson)[1]  Modificați la Wikidata
ProducătorStephen Deutsch
Barnet Bain
StudioInterscope Communications
DistribuitorPolyGram Filmed Entertainment
(original)
Universal Pictures
(distribuiri ulterioare)
Operator(i)Eduardo Serra
MontajDavid Brenner
MuzicaMichael Kamen
DistribuțieRobin Williams
Cuba Gooding, Jr.
Annabella Sciorra
Premiera2 octombrie 1998
Premiera în România26 ianuarie 2001
Durata113 min.
ȚaraStatele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
Filmat înSan Francisco
Niagara Falls[*][[Niagara Falls (city in New York, United States)|​]]  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiVenezuela  Modificați la Wikidata
Limba originalăengleză
Disponibil în românăsubtitrat
NominalizăriPremiul Oscar pentru cele mai bune decoruri (Eugenio Zanetti[*][[Eugenio Zanetti (Dramatist, painter)|​]] șiCindy Carr[*][[Cindy Carr (American set decorator)|​]], )
Premiul Oscar pentru cele mai bune efecte vizuale (Joel Hynek[*][[Joel Hynek (Visual Effects Artist)|​]],Nicholas Brooks[*][[Nicholas Brooks (British visual effects artist)|​]],Stuart Robertson[*][[Stuart Robertson |​]] șiKevin Mack[*][[Kevin Mack (Visual Effects Artist)|​]], )  Modificați la Wikidata
Buget85 milioane $
Încasări71.485.043 $
Prezență online

Pagina Cinemagia

O iubire fără sfârșit (în engleză What Dreams May Come) este un film american de genul dramă supranaturală din 1998, regizat de Vincent Ward și avându-i în rolurile principale pe Robin Williams, Cuba Gooding, Jr. și Annabella Sciorra. Filmul este o adaptare a romanului cu același nume din 1978 al lui Richard Matheson. Titlul este luat dintr-un vers din solilocviul A fi sau a nu fi din piesa Hamlet a lui William Shakespeare.[2]

Rezumat modificare

În timp ce se afla în vacanță în Elveția, Dr. Christopher "Chris" Nielsen (Robin Williams) se întâlnește întâmplător cu artista Annie Collins (Annabella Sciorra), față de care simte o conexiune instantanee. Ei se căsătoresc și au doi copii: Ian (Josh Paddock) și Marie (Jessica Brooks Grant). Viața lor idilică se sfârșește atunci când copiii lor mor într-un accident de mașină și în timp ce lucrurile sunt la început foarte dificile, Annie suferind o cădere nervoasă și existând un risc de divorț, ei reușesc să treacă peste acest moment.

Cu toate acestea, la aniversarea zilei în care ei au decis să nu divorțeze, Chris este implicat într-un accident de mașină în care este ucis. Inițial confuz de faptul că nimeni nu poate interacționa cu el, Chris zăbovește pe Pământ, văzând-o pe Annie făcând față acestei pierderi. El încearcă să comunice cu ea până când înțelege că acest lucru îi provoacă rău și decide să meargă mai departe.

Chris se trezește în Astral, în care un om (Cuba Gooding Jr.), pe care Chris îl recunoaște ca fiind Albert, prietenul și mentorul său de la casa de sănătate, este acolo pentru a-l îndruma. Albert îi prezintă lui Chris noile sale capacități, ambii fiind surprinși atunci când un copac Jacaranda albastru apare spontan în secțiunea personală a Raiului lui Chris ca urmare a faptului că Annie pictase un copac într-un tablou nou, indicând astfel faptul că cei doi sunt un caz rar de suflete pereche. În cursul turului său, el întâlnește, de asemenea, o femeie asiatică, pe al cărei ecuson scria "Leona", pe care el o recunoaște ca fiind fiica lui, Marie, care trăia într-o secțiune a Raiului în forma unei diorame. Cei doi au o întâlnire emoționantă.

Între timp, pe Pământ, Annie nu este capabilă să facă față pierderii soțului ei și se sinucide. Chris, care crede inițial că ea a scăpat de suferință, devine furios atunci când află că cei care se sinucid sunt trimiși în Iad, ca urmare a faptului că natura lor a creat o lume de "anti-fantezie" bazată pe durerea lor. El este neînduplecat în dorința de a o salva pe Annie din Iad, în ciuda insistenței lui Albert că nimeni nu a reușit așa ceva până atunci. Albert este de acord să-i găsească lui Chris o "călăuză" (care ia forma lui Sigmund Freud), pentru a-l ajuta să găsească sufletul lui Annie.

Călătorind spre Iad, Chris se trezește reamintindu-și de fiul său. Amintindu-și de faptul că el l-a numit ca fiind omul cu care ar vrea să înfrunte Iadul, Chris își dă seama că Albert este Ian: băiatul îi explică faptul că el a ales să apară ca Albert pentru că acesta din urmă era singura persoană pe care Chris ar asculta-o vreodată. Înainte de a merge mai departe, Ian îi cere lui Chris să-și amintească cum și-a salvat căsnicia în timpul de după accidentul de mașină, atunci când durerea lui Annie a condus-o la internarea într-o casă de sănătate și la pericolul unui divorț.

După ce traversează un câmp plin cu suflete ale celor blestemați, ei dau peste o replică infernală a casei lui și a lui Annie. Călăuza, care se dezvăluie ca fiind Albert, îl avertizează pe Chris că dacă va rămâne cu Annie mai mult de câteva minute, el poate deveni prins permanent acolo și că tot ce poate face el este să-și ia "la revedere" de la soția sa. El îi explică, de asemenea, lui Chris că cei dragi le apar celorlalți ca fiind alte persoane.

Chris intră în casă și o găsește pe Annie în imposibilitatea de a-și aminti ceva, chiar și faptul că ea s-a sinucis. După ce își dă seama că este incapabil de a o face să-și amintească, el alege să se alăture lui Annie pentru totdeauna în Iad. Cu toate acestea, amintindu-și de cuvintele pe care le spune că el acceptă sacrificiul ca și atunci când ea fusese internată în casa de sănătate, Annie vine la el și Chris se trezește cu Annie în Rai.

Chris și Annie sunt reuniți cu copiii lor (care vin ca aparițiile lor de pe Pământ) și în timp ce cei patru sunt fericiți să se vadă din nou, Chris sugerează să fie renăscut astfel ca el și Annie să poată experimenta singurul lucru pe care nu vor putea să-l reproducă în Astral: viața. Filmul se încheie cu Chris și Annie întâlnindu-se din nou, ei fiind copii mici.

Distribuție modificare

Actor Personaj
Robin Williams Chris Nielsen
Cuba Gooding Jr. Albert Lewis
Annabella Sciorra Annie Collins-Nielsen
Max von Sydow Călăuza
Jessica Brooks Grant Patrick Wisely
Josh Paddock Ian Nielsen
Rosalind Chao Leona
Lucinda Jenney Doamna Jacobs
Maggie McCarthy Stacey Jacobs
Wilma Bonet Angie
Matt Salinger Reverendul Hanley
Carin Sprague Cea mai bună prietenă a lui Cindy

Recepție modificare

Recepție critică modificare

Roger Ebert de la Chicago Sun-Times a realizat o recenzie extrem de pozitivă, acordându-i filmului trei stele și jumătate din patru și remarcând:

James Berardinelli de la ReelViews i-a dat filmului O iubire fără sfârșit trei stele din patru, spunând:

Lui Stephen Hunter de la Washington Post nu i-a plăcut filmul, despre care el a simțit că a fost "supraprodus și suprapopulat, fie cu personaje, fie cu idei" și că-i "lipsește ... drama".[5] Owen Gleiberman de la Entertainment Weekly a dat filmului un rating C+, spunând că:

Când i s-a cerut opinia cu privire la adaptarea pentru film a romanului său, Richard Matheson a spus: "Nu voi face comentarii despre O iubire fără sfârșit, cu excepția faptului că un producător important de la Hollywood mi-a spus: "Ei ar trebui să facă un film după cartea ta". Amin."[7]

Premii modificare

Filmul a câștigat Premiul Oscar pentru cele mai bune efecte vizuale la a 71-a ediție a Premiilor Oscar din 1998, distincția fiindu-i atribuită lui Kevin Mack, Joel Hynek, Nickolas Brooks și Stuart Robertson. El a fost nominalizat și la Premiul Oscar pentru cele mai bune decoruri. A câștigat Premiul Art Directors Guild pentru excelență în design de producție.

Referințe modificare

  1. ^ „O iubire fără sfârșit”, Svensk Filmdatabas[*][[Svensk Filmdatabas (Internet database of the Swedish Film Institute)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ No Sweat Shakespeare, To Be Or Not To Be: Hamlet Soliloquy. Line 11.
  3. ^ Ebert, Roger. What Dreams May Come review, Chicago Sun-Times, 2 octombrie 1998.
  4. ^ Berardinelli, James. What Dreams May Come review, ReelViews.net, 1998.
  5. ^ Hunter, Stephen. What Dreams May Come review Washington Post, 2 octombrie 1998.
  6. ^ Gleiberman, Owen. What Dreams May Come review Entertainment Weekly, 9 octombrie 1998
  7. ^ Richard Matheson interview Arhivat în , la Wayback Machine. at The I Am Legend Archive

Legături externe modificare