Ogoniok

Випуск журналу, 1899 рік
RedactorAgafonov, Serghei Leonidovici[*][[Agafonov, Serghei Leonidovici |​]]  Modificați la Wikidata
Publicată dePravda[*][[Pravda (publisher)|​]]
Editura Kommersant[*]
Hermann Hoppe[*]
Comisariatul Poporului pentru Educație  Modificați la Wikidata
Primul număr  Modificați la Wikidata
Locul publicăriiMoscova  Modificați la Wikidata
ȚarăImperiul Rus
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Rusia  Modificați la Wikidata
Limbălimba rusă[1]  Modificați la Wikidata
ISSN0131-0097
Prezență online
Site webhttp://www.kommersant.ru/ogoniok/
http://www.ropnet.ru/ogonyok/[1]
http://www.ogoniok.com/[1]  Modificați la Wikidata

Ogoniok (în rusă Огонёк, tradusă Flacăra) este una din cele mai vechi reviste săptămânale ilustrate din Rusia, fiind publicată pentru prima oară la 21 decembrie (9 decembrie stil vechi) 1899, în Imperiul Rus.

Publicarea revistei în Uniunea Sovietică a fost reluată din 1923 din inițiativa lui Mihail Kolțov.

 
Logo-ul revistei Ogoniok

Ogoniok a apărut pentru prima dată pe 21 decembrie 1899 (anterior o revistă cu același nume a fost publicată în perioada 1879 - 1883).[2]

Revista încetat să mai fie publicată în 1918 și a fost reînființată în Uniunea Sovietică, în 1923 de Mihail Kolțov. Sediul central este la Moscova.[3] În 1957, tirajul revistei a fost de 850.000 de exemplare.[4]

Revista color a atins apogeul popularității sale în anii Perestroika, când redactorul-șef Vitaly Korotich „a ghidat [revista] Ogoniok către o poziție pro-americană și pro-capitalistă.”[5] Acești ani sunt subiectul cărții Small Fires: Letters From the Soviet People to Ogonyok Magazine 1987-1990 (Summit Books, New York, 1990) selectată și editată de Christopher Cerf, Marina Albee și cu o introducere de Korotich. Revista s-a vândut în 1,5 milioane de exemplare în 1987 și 4,6 milioane de exemplare în 1990.[6]

În 2020, revista și-a încheiat apariția, pentru a doua oară, din cauze financiare.[7]

 
Clădirea tipografiei revistei Ogonyok designată de arhitectul, designerul și artistul plastic El Lissitzky
  1. ^ a b c The ISSN portal 
  2. ^ en „Media and Journalism in Russia”. SRAS. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ en The Europa World Year: Kazakhstan - Zimbabwe. Taylor & Francis. . p. 3566. ISBN 978-1-85743-255-8. Accesat în . 
  4. ^ en Ludmilla B. Turkevich (). „Soviet Literary Periodicals”. Books Abroad. 32 (4): 369–374. doi:10.2307/40097964. JSTOR 40097964. 
  5. ^ en David M. Kotz, Fred Weir (1997). "Chapter 4: Glasnost and the intelligentsia". Revolution from Above: The Demise of the Soviet System. London: Routledge. p. 65. ISBN: 0-415-14316-0
  6. ^ en Jukka Pietiläinen (). „Media Use in Putin's Russia”. Journal of Communist Studies and Transition Politics. 24 (3): 365–385. doi:10.1080/13523270802267906 . 
  7. ^ ru „Новогодний сюрприз”. www.kommersant.ru. . Accesat în . 
  8. ^ Sursa fotografiei

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare