Marele Alexander

Marele Alexander (Psittacula eupatria, numit în engleză Alexandrine Parakeet) este o specie de papagali originară din sudul și sud-estul Asiei. Este numit astfel după Alexandru cel Mare care l-a introdus în Europa.

Marele Alexander
Mascul (stânga) și femelă (dreapta)
Stare de conservare
Risc scăzut (NT)  (IUCN 3.1)
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Aves
Ordin:	Psittaciformes
Suprafamilie:	Psittacoidea
Familie:	Psittaculidae
Subfamilie:	Psittaculinae
Trib:	Psittaculini
Gen:	Psittacula
Specie:	P. eupatria
Nume binomial
Psittacula eupatria (Linnaeus, 1766)

Subspecii

Cinci subspecii au fost descrise:

• Psittacula eupatria eupatria,
• Psittacula eupatria avensis,
• Psittacula eupatria magnirostris,
• Psittacula eupatria nipalensis,
• Psittacula eupatria siamensis.

Descriere

Marele Alexander, pasăre cu o lungime 60 cm, are un colorit verde, aripile având o pată de culoare roșie închisă. Masculii au un inel negru la gât - ceafa și un inel roz la ceafă. Ciocul este roșu cu vârful gălbui iar picioarele sunt cenușii.

Răspândire

Marele Alexander este răspândit în India, Sri Lanka, estul Afganistanului, vestul Pakistanului, insulele Andaman, Birmania, Vietnam, Cambodgia, nordul și vestul Thailandei, Laos.

În captivitate

Acești papagali sunt păsări foarte active cu o voce destul de puternică. Sunt foarte curioși, plini de energie și foarte robuști. Le place mult să se scalde. În cazul în care o cădiță nu este disponibilă, se recomandă spălarea lor cu dușul la o intensitate foarte redusă pentru a nu le creea discomfort.

Păsări de companie

Papagalii Marele Alexander sunt foarte îndrăgiți ca păsări de colivie, uimind prin inteligența lor. Sunt foarte apreciați pentru capacitatea de a învăța, imitând vocea umană, trucuri și alte sunete. Obișnuiți cu contactul mâinii umane (sunt blânzi) sunt foarte jucăuși și prietenoși.

Hrana

Consumă diferite fructe și legume, amestecuri de semințe potrivit acestei specii, minerale, hrană încolțită. Pe perioada de nidificare li se poate da o hrană specială formată din ou și pâine albă.

Voliera

Cu cât voliera este mai mare cu atât este mai bine. Indicată ar fi o volieră exterioară cu acces la o volieră interioară. Iarna trebuie asigurată o temperatură de minim 5 °C în voliera interioară și lăsat accesul spre voliera exterioară. În voliere spațioase pot fi crescuți și în colonie. Cuibul poate să rămână tot timpul în volieră.

Reproducerea

Se reproduc destul de ușor, important este să fie o pereche care harmonează. Pe perioada împerecherii păsările, deși blânde, sunt foarte agresive față de stăpân. Reproducerea începe prin luna februarie. Depun 2-4 ouă. Perioada incubației este de 28 zile. Puii ies pe la vârsta de 8 săptămâni din cuib și este indicat să mai rămână o perioadă în compania părinților.

În libertate trăiesc în perechi și uneori se adună în grupuri de mii de păsări.

Referințe

• Thomas Arndt, Lexicon of Parrot (4 volume), Arndt-Verlag