Partitură

O partitură este un document (pe hârtie, pergament, sau în format electronic) care poartă transcrierea^[1] unei opere muzicale. Această transcriere poate fi făcută în mai multe feluri de notații (notație neumatică, notație măsurată, notații mai moderne adaptate la muzica contemporană etc.) și servește la traducerea celor patru caracteristici ale sunetului muzical:

Ca și combinațiile lor chemate să formeze osatura opereri muzicale în desfășurarea sa temporală este, în același timp:

diacronică (succesiune de momente, care constituie în muzică melodia),
și sincronică (simultaneitatea sunetelor, adică armonia).^[2]

Termenul a devenit, de-a lungul timpului, prin metonimie sinomimul operei muzicale însăși.

Note modificare

^ În sens lingvistic, cu alte cuvinte, conversia sunetelor în scris, și nu muzicală (adaptatarea unei compoziții la un alt mediu).
^ Termeni împrumutați din lingvistica lui Ferdinand de Saussure.

Bibliografie modificare

Ferdinand de Saussure (préf. et éd. de Charles Bally et Albert Sechehaye, avec la collaboration d'Albert Riedlinger; éd. critique préparée par Tullio De Mauro; postface de Louis-Jean Calvet), Paris, Payot, coll. « Grande bibliothèque Payot », 1995 (1^reéd. 1916), XVIII-520 p., 21 cm ISBN 2-228-88942-3
Ferdinand De Saussure: Écrits de linguistique générale (éd. par Simon Bouquet; Rudolf Engler, Antoinette Weil), Paris : Gallimard, 2002.

Acest articol despre muzică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui.

[1] În sens lingvistic, cu alte cuvinte, conversia sunetelor în scris, și nu muzicală (adaptatarea unei compoziții la un alt mediu).

[2] Termeni împrumutați din lingvistica lui Ferdinand de Saussure.

[1]

[2]