Peter Bieri
| Peter Bieri | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Berna, Berna, Elveția[5] |
| Decedat | (79 de ani)[6][7] Berlin, Germania[6] |
| Cetățenie |  Elveția |
| Ocupație | scriitor filozof cadru didactic universitar[*] autor de non-ficțiune[*] |
| Locul desfășurării activității | Berlin[8] Marburg |
| Limbi vorbite | limba germană[9][10][11] |
| Pseudonim | Pascal Mercier |
| Studii | Universitatea Berkeley din California Universitatea Harvard Wissenschaftskolleg zu Berlin[*] Universitatea din Heidelberg |
| Patronaj | Universitatea Liberă din Berlin Universitatea din Marburg |
| Opere semnificative | Trenul de noapte spre Lisabona[*] |
| Note | |
| Premii | Marie Luise Kaschnitz Prize[*] Tractatus-Preis[*] Ehrendoktor der Universität Luzern[*] |
Modifică date / text  | |
Peter Bieri, cunoscut și sub pseudonimul Pascal Mercier, (n. , Berna, Berna, Elveția – d. , Berlin, Germania) a fost un scriitor și filozof elvețian.
Parcursul academic modificare
Bieri a studiat filosofia și s-a preocupat de studii de limbă engleză și studii de limbă indiană atât în Londra, cât și în Heidelberg. Și-a luat diploma de doctorat la Heidelberg în 1971, după ce a studiat filosofia timpului cu Dieter Henrich și Ernst Tugendhat, referindu-se la opera lui J. M. E. McTaggart. După conferirea doctoratului, Bieri a urmat o carieră academică la Universitatea din California, Berkeley, Universitatea Harvard, Institutul de Studii Avansate din Berlin și Institutul Van Leer Ierusalim. În 1983 a început să lucreze la Universitatea din Bielefeld și mai târziu a lucrat ca asistent științific la Seminarul Filosofic de la Universitatea din Heidelberg.[12]
Bieri este cofondator al grupului de cercetare pentru studii despre Cogniție și Creier la Fundația Germană de Cercetare.[13] Obiectele cercetării sale au fost filozofia minții, epistemologia și etica. Din 1990 până în 1993 a fost profesor de istorie a filozofiei la Universitatea din Marburg; din 1993 a predat filosofia la Universitatea Liberă din Berlin, unde deținea funcția de președinte al catedrei de filosofie analitică, urmându-i mentorului său, Ernst Tugendhat.[14]
În 2007 s-a pensionat anticipat, dezamăgit de viața academică și condamnând ceea ce a considerat ca fiind o intensificare a managerialismului (Eine Diktatur der Geschäftigkeit) și declinul respectării muncii academice.[15]
Pseudonimul și activitatea scriitoricească modificare
Ca scriitor a folosit pseudonimul Pascal Mercier, alcătuit din numele de familie al celor doi filozofi francezi Blaise Pascal și Louis-Sébastien Mercier. Martin Halter, în Frankfurter Allgemeine Zeitung, a catalogat tentativele lui Bieri „de a îmbrăca pe bărbatul tipic din Berna în ornamentul de dantelă al filosofului francez” [16] ca manierism pretențios. Peter Bieri a publicat până în prezent patru romane. Recenzorii au identificat „inima, durerea și o preponderența sorții ca „rețeta sa de succes”[17] pe care Bieri, țintind către „literatura de sănătate”,[18] o aplică în fiecare dintre cărțile sale cu mici variații.
Premii modificare
- Premiul Marie-Luise-Kaschnitz, 2006
Operă modificare
Lucrări filozofice modificare
- Peter Bieri: Das Handwerk der Freiheit. Hanser, Munich 2001.[19] ISBN: 978-3-446-20070-8
- Peter Bieri: Eine Art zu Leben. Hanser, 2013. ISBN: 978-3-446-24349-1
O listă completă a operei se poate găsi pe paginile Wikipedia în limba germană.
Romane modificare
- Pascal Mercier: Perlmanns Schweigen. Albrecht Knaus, Munich 1995. ISBN: 3-442-72135-0
- Pascal Mercier: Der Klavierstimmer. Albrecht Knaus, Munich 1998. ISBN: 3-442-72654-9
- Pascal Mercier: Lea (Novelle). Hanser, Munich 2007. ISBN: 978-3-446-20915-2, engleză ISBN: 978-1-8488-7341-4
- Pascal Mercier: Das Gewicht der Worte (Roman). Hanser, Munich 2020. ISBN: 978-3-446-26569-1
Traduceri în limba română modificare
- Trenul de noapte spre Lisabona. Editura Vivaldi, București, 2007 ISBN: 978-973-9473-95-8
- Acordul de piane. Editura Vivaldi, 2008, ISBN 978-973-150-010-2
- Tăcerea lui Perlmann. Editura Vivaldi, 2009, ISBN 978-973-150-032-4
- Lea. Editura Vivaldi, 2010, ISBN 978-973-150-047-8
Note modificare
- ^ a b „Peter Bieri”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Pascal Mercier, Discogs, accesat în
- ^ a b Pascal Mercier, Filmportal.de, accesat în
- ^ a b Peter Bieri, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ „Peter Bieri”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c „Schriftsteller Peter Bieri alias Pascal Mercier ist tot”, NDR.de (în germană), Norddeutscher Rundfunk[*], , accesat în
- ^ a b https://www.rts.ch/info/culture/livres/14151267-le-romancier-bernois-peter-bieri-alias-pascal-mercier-est-mort-a-79-ans.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Peter Bieri”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ „CV-ul lui Bieri”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ ZiF workshops Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ Free University, Philosophy Department Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ Manfred Papst, Peter Bieri alias Pascal Mercier hat genug von der Universität. In: NZZ am Sonntag, 27 May 2007 (cu citat din Frankfurter Allgemeine Zeitung, 23 May 2007)
- ^ Martin Halter, Die Seele hängt voller Geigen. In: Frankfurter Allgemeine Zeitung, 30 mai 2007
- ^ Martin Halter, Die Seele hängt voller Geigen. In: Frankfurter Allgemeine Zeitung. 30 mai 2007: “Herz, Schmerz und viel Schicksal”, „sein Erfolgsrezept”. Similarly Joseph Hanimann, Mit dieser Geige findet sie den Tod. In: Süddeutsche Zeitung. 16 iulie 2007: „painting emotion in a way that borders on kitsch” („an Kitsch grenzende Gefühlsbeschreibung”), and Volker Weidermann, Professor Kitsch. In: Frankfurter Allgemeine Zeitung. 10 May 2007.
- ^ Eberhard Falcke, Abgeschmackte Stimmungsmacherei. în: DIE ZEIT. 10 iunie 2007: „literarische Wellness”.
- ^ This is a popular science book on the topic of 'free will'. Marcus von Schmiede claims that Bieri does a good job in making the discussions surrounding determinism accessible to a wider audience; cf. von Schmiede's review of the book in Die Zeit (Hamburg, Germany), 13 decembrie 2001.