Apside (la singular: apsidă), în astronomie, desemnează două puncte extreme ale orbitei unui corp ceresc pentru care distanța este minimă (apsidă inferioară, sau periapsidă ori periapsă) sau maximă (apsidă superioară, sau apoapsidă ori apoapsă) în raport cu focarul acestei orbite.

Diagrama lui Kepler a elementelor orbitale. F periapsă, H apoapsă, linia roșie dintre ele este linia apsidelor.

La singular, cuvântul se folosește mult mai rar, pentru a desemna unul sau celălalt dintre cele două puncte.

Linia care leagă periapsida și apoapsida unei orbite date este numită linia apsidelor sau linia apsidială. Cea mai lungă linie care unește cele două puncte cele mai îndepărtate este axa principală a apsidei sau axa majoră.

Altă explicație și etimologie modificare

Noul dicționar universal al limbii române (2007) dă explicația următoare: „apsidă, apside f. fiecare din extremitățile axei mari a orbitei unui corp ceresc. [Din fr. apside, lat. apsida]”.[1]

Terminologie modificare

În cazul unei stele și al principalelor obiecte din sistemul solar, un termen specializat înrudit, care poate fi folosit, este indicat în tabelul de mai jos. Numele acestor puncte depinde de corpul ceresc de referință; ele sunt formate folosindu-se de rădăcina greacă a denumirii acelui corp, care este în general numele unei zetăți.

Totodată, alături de perechile periheliu și afeliu, perigeu și apogeu, perechile periastru și apoastru sunt folosite în mod curent.

Corpul de referință Rădăcina greacă provine din: periapsida apoapsida
Galaxie galaxias (gala: „lapte”; Calea lactee) Perigalacticon Apogalacticon
Gaură neagră melos (negru) Perimelasmă Apomelasme
Stea asteros Periastru Apoastru
Soare Helios (personnificarea Soarelui) Periheliu Afeliu / Apheliu [2][3]
Mercur Hermes (zeu al comerțului) Perihermă Aphermă[2]
Venus Cythera Pericytheră Apocytheră
Terra / Pământul Gaia (zeița Pământului mamă) Perigeu Apogeu
Luna Selene (zeița Lunii pline) Periseleniu[4] Aposeleniu[4]
Marte Ares (zeul războiului) Periareu Apoareu
Jupiter Zeus (regele zeilor) Perizen Apozen
Saturn Cronos (regele titanilor) Perikron Apokron
Uranus Uranos (personificarea cerului senin) Priuran Apuran
Neptun Poseidon (zeul mării) Periposeidă Apoposeidă
Pluto Hades (zeul infernului) Perihadă Aphadă[2]

Termenii perilună sau apolună (pentru satelitul natural al unei luni), perijov sau apojov (pentru un satelit al lui Jupiter) trebuie evitați.

Uneori sunt întâlniți termenii pericynthe sau apocynthe în cazul unui satelit artificial al Lunii.

Poziții relative ale apsidelor planetelor din Sistemul Solar modificare

Cele două imagini de mai jos arată pozițiile relative ale periapsidelor (în verde) și apoapsidelor (în roșu) ale planetelor din Sistemul Solar, în epoca noastră.

Cea din stânga sus este pentru planetele din interiorul centurii de asteroizi, iar cea din dreapta jos este pentru planetele din afara centurii de asteroizi.

 
Poziţia relativă a periapsidelor (în verde) şi apoapsidelor (în roşu), pentru planetele din interiorul centurii de asteroizi, din Sistemul nostru Solar.
 
Poziţia relativă a periapsidelor (în verde) şi apoapsidelor (în roşu), pentru planetele din afara centurii de asteroizi, din Sistemul nostru Solar.

Datele periheliilor și afeliilor Pământului din 2007 până în 2020 modificare

Datele și timpul periheliilor și afeliilor pentru mai mulți ani trecuți și viitori sunt listați în tabelul următor:[5]

Anul Periheliul Afeliul
Data UTC Data UTC
2007 3 ianuarie 19:43 6 iulie 23:53
2008 2 ianuarie 23:51 4 iulie 07:41
2009 4 ianuarie 15:30 4 iulie 01:40
2010 3 ianuarie 00:09 6 iulie 11:30
2011 3 ianuarie 18:32 4 iulie 14:54
2012 5 ianuarie 00:32 5 iulie 03:32
2013 2 ianuarie 04:38 5 iulie 14:44
2014 4 ianuarie 11:59 4 iulie 00:13
2015 4 ianuarie 06:36 6 iulie 19:40
2016 2 ianuarie 22:49 4 iulie 16:24
2017 4 ianuarie 14:18 3 iulie 20:11
2018 3 ianuarie 05:35 6 iulie 16:47
2019 3 ianuarie 05:20 4 iulie 22:11
2020 5 ianuarie 07:48 4 iulie 11:35

Periheliile și afeliile planetare modificare

Tabelul următor arată distanțele de la planete și planetele pitice până la Soare la periheliu și afeliu.[6]


Tipul corpului Corpul ceresc Distanța de la Soare la periheliu Distanța de la Soare la afeliu
Planetă Mercur 46.001.009 km (28.583.702 mi) 69.817.445 km (43.382.549 mi)
Venus 107.476.170 km (66.782.600 mi) 108.942.780 km (67.693.910 mi)
Pământ 147.098.291 km (91.402.640 mi) 152.098.233 km (94.509.460 mi)
Marte 206.655.215 km (128.409.597 mi) 249.232.432 km (154.865.853 mi)
Jupiter 740.679.835 km (460.237.112 mi) 816.001.807 km (507.040.016 mi)
Saturn 1.349.823.615 km (838.741.509 mi) 1.503.509.229 km (934.237.322 mi)
Uranus 2.734.998.229 km (1,699449110×109 mi) 3.006.318.143 km (1,868039489×109 mi)
Neptun 4.459.753.056 km (2,771162073×109 mi) 4.537.039.826 km (2,819185846×109 mi)
Planetă pitică Ceres 380.951.528 km (236.712.305 mi) 446.428.973 km (277.398.103 mi)
Pluto 4.436.756.954 km (2,756872958×109 mi) 7.376.124.302 km (4,583311152×109 mi)
Makemake 5.671.928.586 km (3,524373028×109 mi) 7.894.762.625 km (4,905578065×109 mi)
Haumea 5.157.623.774 km (3,204798834×109 mi) 7.706.399.149 km (4,788534427×109 mi)
Eris 5.765.732.799 km (3,582660263×109 mi) 14.594.512.904 km (9,068609883×109 mi)

Paronimie modificare

Note modificare

  1. ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române (2007).
  2. ^ a b c Remarcă: Se poate nota că în termenii Apheliu, Aphermă și Aphadă, „ph” apare ca un fel de „artefact” datorat apropierii dintre elementul de compunere „apo” (cu sensul de „depărtare”), (cu apocopa lui o) și rădăcina care începe cu h. Totuși, grafia « Aph » poate fi pronunțată Af- ; poate fi considerat drept un „ph” de formație «exotică».
  3. ^ Este de notat că « apheliu » poate fi considerat pronunțat corect „afeliu”, întrucât cuvântul grecesc la care se raportează este αφήλιον; pronunțarea 'ap-heliu' este considerată drept o hipercorectitudine.
  4. ^ a b Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu
  5. ^ „Solex by Aldo Vitagliano”. Arhivat din original la . Accesat în .  (calculated by Solex 11)
  6. ^ NASA planetary comparison chart http://solarsystem.nasa.gov/planets/compchart.cfm Arhivat în , la Wayback Machine.

Bibliografie modificare

  • Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007, ISBN 978-973-675-307-7

Vezi și modificare

Legături externe modificare