Petre Sălcudeanu

scriitor român
Petre Sălcudeanu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Gligorești, România Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
politician
scenarist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3] Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul Social Democrat  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea de Stat din Moscova
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
Cariera politică
Ministru al culturii Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deMihail Golu
Succedat deMarin Sorescu

Partid politicPSD

Petre Sălcudeanu (n. , Gligorești, Luna, Cluj, România – d. , București, România) a fost un scriitor, scenarist de film și om politic român. Sălcudeanu a ocupat funcția de ministru al Culturii din România în 1993 (28 august - 5 noiembrie) și a fost un membru fondator al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Critică și Literatură din Moscova și Facultatea de Filozofie din București.

Activitatea literară modificare

Romanul Biblioteca din Alexandria (Editura Fundația Culturală Română, 1992) i-a adus Premiul Uniunii Scriitorilor și al Academiei Române. Petre Sălcudeanu este creatorul personajului de ficțiune Bunicul, ce figurează ca protagonist al unei serii de romane polițiste pe teme criminalistice:

  • Un biet bunic și o biată crimă (Ed. Eminescu, col. Clepsidra, 1970, reeditat de Ed. Publisol, 2021)
  • Moartea manechinului (Ed. Albatros, col. Aventura, 1970, reeditat de Ed. Publisol, 2021)
  • Detectiv la paisprezece ani (Ed. Ion Creangă 1971, reeditat de Ed. Publisol, 2021)
  • Bunicul și păcatele lumii (Ed. Eminescu, col. Clepsidra, 1971, reeditat de Ed. Publisol, 2021)
  • Bunicul și porunca să nu ucizi (Ed. Eminescu, col. Clepsidra, 1972, reeditat de Ed. Publisol, 2021)
  • Un bunic și o biată aventură (Ed. Albatros, col. Aventura, 1974, reeditat de Ed. Publisol, 2021)[4]
  • Bunicul și doi delicvenți minori (Ed. Ion Creangă, col. Biblioteca Contemporană, 1974, reeditat de Ed. Ion Creanga, 1992, reeditat de Ed. Publisol, 2021)
  • Bunicul și o lacrimă de fată (Ed. Eminescu, col. Clepsidra1976, reeditat de Ed. Publisol, 2021)
  • Un bunic și o biată cinste (Ed. Dacia, col. Scorpionul, 1980, reeditat de Ed. Publisol, 2021)
  • Apa care tace (Ed. Eminescu 1984, reeditat de Ed. Publisol, 2022)
  • Judecata de Apoi (Ed. Militară, 1987, reeditat de Ed. Militară, 1992)
  • Umbre (Ed. Militară, 1990, reeditat la Ed. Semne, 2002, reeditat de Ed. Publisol, 2022)
  • Bunicul și lacrima din carburator (Ed. Albatros, col. Romanul polițist, 1994, reeditat de Ed. Publisol, 2022)
  • Bunicul, Thailanda și? (Ed. RAI, 1995, reeditat de Ed. Publisol, 2022)
  • Mamă, dacă nu te împaci cu tata, mă fac detectiv! (Ed. Semne, 2004, reeditat de Ed. Publisol, 2022)

Deși scrisese romane cu activiști de partid, în epoca Realismului socialist (Cântecul muncitoresc (1950), Strada Lux (1962), Săptămâna neterminată (1965)), Petre Sălcudeanu a publicat cărți de succes la public și critici atât în perioada comunismului (Ucenicie printre gloanțe (1974, reeditat în 2021 de Ed. Publisol)), Biblioteca din Alexandria (1980), Cina cea de taină (1984), Ochiul și marea (1989)), cât și după Revoluția din 1989.

Filmografie modificare

Scenarist modificare

Actor modificare

Distincții modificare

  • Ordinul Muncii clasa a III-a (1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[5]

Note modificare

  1. ^ a b Petre Sălcudeanu 
  2. ^ a b http://www.crisana.ro/stiri/calendarul-zilei-27/azi-6-noiembrie-2007-51662.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ SRL, Logicxtreme Media, Petre Salcudeanu - Un bunic si o biata aventura - Cumpără, www.printrecarti.ro 
  5. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial nr. 18 din 9 decembrie 1964.


Predecesor:
Mihail Golu
Ministru al culturii
28 august 19935 noiembrie 1993
Succesor:
Liviu Maior - interimar