Deschide meniul principal
Petru Tocănel
Petru Tocănel (1911-1992).jpg
Date personale
Născut3 noiembrie 1911
Barticești, județul Roman (azi Neamț, România)
Decedat1 decembrie 1992, (81 de ani)
Roma, Italia
Naționalitate România
CetățenieItalia Italia
ReligieCatolică
OcupațiePreot călugăr [franciscan]]
Avocat rotal
Profesor universitar
Judecător prosinodal
Cercetător
Activitate
EducațieUniversitatea Pontificală a Ordinului Franciscanilor Conventuali „San Bonaventura” din Roma
Alma mater1932-1938
Colegiul Franciscan "Sfântul Bonaventura" din Luizi-Călugăra, județul Bacău, România
1938-1944
Arhivele de Stat, Roma, Italia
Universitatea Pontificală Laterană, Roma, Italia
Facultatea Pontificală Sfântul Bonaventura, Roma, Italia
Ani de activitate19381992
Lucrări remarcabileStoria della Chiesa Cattolica in Romania
Cunoscut pentruOpera sa juridică legată de dreptul canonic
Contribuția la dezvoltarea istoriei Bisericii Catolice din România
Mișcare politicăOrdinului Fraților Minori Conventuali

Petru Tocănel – citat și ca Petrus (latină) sau Pietro (italiană) Tocanel (n. 3 noiembrie 1911, Barticești, județul Roman (azi Județul Neamț) – d. 1 decembrie 1992, Roma) a fost un preot-călugăr franciscan conventual din România, asistent general al acestui ordin, profesor universitar de drept și de teologie la Vatican, avocat al Tribunalului colegial al Scaunului Apostolic Rota Romana, judecător prosinodal în cadrul Congregației pentru Doctrina Credinței, consultor și comisar deputat în Curia Romană, votant al Tribunalului suprem al Signaturii Apostolice și cercetător în domeniul științelor juridice și al istoriei Bisericii Catolice.

Cuprins

BiografieModificare

Și-a început activitatea de pregătire pentru a deveni călugăr franciscan la gimnaziul de la Hălăucești în 1924 și a continuat-o ca elev de liceu la Beiuș, iar mai apoi ca novice la Săbăoani. Între 1932 și 1938 a studiat filozofia și teologia la Colegiul Franciscan „Sfântul Bonaventura” din Luizi-Călugăra[1][2], localitate în care fost sfințit ca și preot la 4 aprilie 1937.[1][3]

A obținut licența în teologie la Roma (1938).[4] Urmând voința superiorilor săi a mers din nou la Roma pentru studii de specializare[4], unde studiat și finalizat arhivistica[3], diplomatica și paleologia[2] la Arhivele de Stat din Roma[3] în 1942[1], și-a susținut doctoratul în Dreptul roman (drept civil) și în Utroque iure (drept canonic) în 1943 cu teza Organizatio iuridica Ecclesiae Romenae disidentis și doctoratul în teologie[2] în 1944 cu teza Vechile Episcopii din Moldova și Valahia[1]. Tot în 1944 a căpătat diploma de avocat la Rota Romana și pe cea în Dreptul oriental vechi.[1] La Roma s-a și stabilit pentru tot restul vieții[1][4].

După ce la începutul anilor '90 a revenit în România pentru a dirija învățământul superior franciscan din Moldova, s-a reântors la Roma datorită unor probleme de sănătate, unde a și decedat[5], fiind înmormântat în cimitirul Verano din Cetatea Eternă. Strămutarea rămășițelor pământești de la Roma la Roman ale preotului Tocănel s-a făcut în octombrie 2004[1] osemintele fiind reînhumate în capela Institutului Teologic[1][5], căruia părintele i-a donat biblioteca sa personală care cuprindea peste 40 de mii de volume.[6]

A fost un preot simplu și retras, auster cu sine și care și-a iubit țara sa natală. Adresându-se episcopului Ioan Duma, Sanctitatea Sa Papa Paul al VI-lea l-a caracterizat ca fiind cel mai mare jurist al Bisericii Catolice.[5]

CarieraModificare

Pe linie didactică a predat ca profesor la Universitatea Pontificală Urbaniana din Roma între 1952-1981 dreptul canonic[4] oriental, la Facultatea Pontificală Sfântul Bonaventura a Ordinului Fraților Minori Conventuali între 1944-1948 teologia morală și dreptul canonic[1] și între 1948-1966 dreptul public ecleziastic, iar la Universitatea Pontificală Laterană între 1946-1974 dreptul oriental vechi, dreptul bizantin și papirologia juridică, între 1946-1981 metodologia istorico-juridică, în 1955 și între 1957-1981 Normele generale ale Codului de drept canonic.[1]

A mai activat ca avocat al Tribunalului colegial al Scaunului Apostolic Rota Romana, membru expert al Comisiei pentru Pregătirea Primului Sinod Roman (1958-1960), a fost cofondator și membru al Société des Eglises Orientales și fondator al Bibliotecii Române „Ieremia Valahul”.[1][4]

A avut diferite funcții și responsabilități atât în sistemul de învățământ al Vaticanului cât și în ordinului Fraților Minori Conventuali[4] precum și în ierarhia statului papal. A fost astfel decan al Facultății de Drept a Universității Pontificale Laterane[1][3], prorector, apoi rector și guardian superior al Colegiului Franciscan „La Vigna”[3], judecător prosinodal în cadrul Congregației pentru Doctrina Credinței și al Vicariatului din Roma și al jurisdicției sale[1][4], consultor și comisar deputat în Curia Romană, votant al Tribunalului suprem al Signaturii Apostolice.[1]

A avut funcțiile de secretar, prodirector și director al revistei juridice a Vaticanului „Apollinaris”[1][5] și de conducător al revistei „Buna Vestire”.[2]

Deasemeni a fost Asistent general al ordinului minorit și Asistent general și Prefect al Comisiei juridice însărcinată cu redactarea noii Constituțiuni a ordinului minorit.[1][3]

Activitatea în RomâniaModificare

Numele preotului Tocănel este întâlnit în relație cu dezghețul relațiilor diplomatice dintre România și Vatican, de după lucrările Conciliului Vatican II. Acesta s-a aflat începând cu 29 octombrie 1968 în București, în cadrul primei delegații oficiale de la Vatican de după expulzarea Regentului Nunțiaturii de la București.[7]

Tot în România preotul Tocănel a devenit după schimbarea de regim din 1989, primul rector al noului înființat Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman.[1][5]

OperaModificare

La Roma s-a făcut remarcat prin opera sa juridică legată de dreptul canonic.[1][8]

Pentru România cercetările sale în arhivele Congregației „De Propaganda Fide” și ale Curiei Generale a OFMConv din Roma sunt relevante în ceea ce privește istoria locală a Bisericii Catolice, proiect căreia i-a pus bazele la mijlocul secolului XX. Acesta a fost unul amplu – 10 volume, dar nu a reușit să publice decât volumul al treilea – în două părți (1960 și 1965). Completări de referință privind istoriografia catolică românească au venit din partea sa și sub forma unor articolele publicate revista „Buna-Vestire”. Materialul său arhivistic și biografic recoltat este însă imens, fiind subiectul unui alt proiect de cercetare desfășurat sub patronajul Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman.[8]

Scrieri
  • I vescovadi latini e le missioni francescane in Moldavia e Valachia. Secoli XIII-XIX, Săbăoani, 1938
  • Franciscanii minori conventuali și limba româna, Buna Vestire, 3(1946), pp 9-43
  • De Organizatione Ecclesiae Romenae Orthodoxae. Dissertatio historico-juridica ad lauream in utroque iure, Roma, 1943 (teză de doctorat)
  • Compendium praelectionum de normis generalibus et de personis in genere [Ad usum privatum Auditorum, 1949], Pontificia Università Lateranense - Institutum Utriusque Juris, 1950
  • Institutiones iuris canonici: normae generales, de personis in genere, de clericis in genere, Pontificia Università Lateranense - Institutum Utriusque Juris, 1952
  • De facultate Ordinarii loci prohibendi divina officia in ecclesiis et oratoriis religiosorum, Pontificia Università Lateranense - Institutum Utriusque Juris, Roma, 1958 (publicată inițial în Quaderni di Apollinaris, 1956 , 1957)
  • Theologorum et canonistarum dissidentium opiniones de convocatione concilii oecumenici, Pontificia Università Lateranense - Institutum Utriusque Juris, 1959
  • Storia della Chiesa Cattolica in Romania, vol.III, pt.I,II – Il vicariato apostolico e le missioni dei Frati minori conventuali in Moldavia, parte prima, Padova, Edizioni Messaggero, 1960; parte seconda ibidem, 1965
  • Teologia dei concili ecumenici (scritti di Pietro Tocanel ... et al.), Collezione Alla vigilia del Concilio ecumenico vaticano 2, Officium libri catholici, Roma, 1961
  • Methodologia iuridica, Pontificia Università Lateranense - Institutum Utriusque Juris, Roma, 1963
  • Ius Canonicum, Pontificia Università Lateranense - Institutum Utriusque Juris, Roma, 1968
  • De methodologia historico-iuridica, Pontificia Università Lateranense - Institutum Utriusque Juris, Roma, 1977
  • De iuribus in genere, Pontificia Università Lateranense, Roma, 19??
  • Istituzioni di diritto bizantino (greco-romano): esposizione storico-dottrinale, Roma, 19??
  • Diritti antichi dell'Oriente mediterraneo, [Ad usum privatum Auditorum], Pontificia Università Lateranense - Institutum Utriusque Juris, Roma,19??
În colaborare:
  • Evoluzione storico-giuridica della Congregazione dei padri della dottrina cristiana: dissertazione per Laurea in Diritto canonico e civile, Renato Bonaveri ; relatori A. Gutierrez, P. Tocanel, A. Giacobbi, 1975
  • Miscellanea in onore dei professori Anastasio Gutierrez, Pietro Tocanel in occasione del LXX genetliaco, Pontificia Università Lateranense - Institutum Utriusque Juris: Quaderni di Apollinaris, 1982
Ediții îngrijite în limba română:
  • Noul Testament, Ed. Messaggero, Padova, 1959
  • Carte de Rugăciune seu Liber Precus Rumenus, Roma, 1970

In memoriamModificare

Numele părintelui Tocănel este purtat actual de biblioteca Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman[9] precum și de unul din centrele sale de cercetare.[10]

NoteModificare

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r Roman: Pr. Petru Tocănel din nou acasă
  2. ^ a b c d In Memoriam di: Petrus Tocănel
  3. ^ a b c d e f Abălintoaiei, 2006, p. 50
  4. ^ a b c d e f g Tihon&Neculai, 2013, p.156
  5. ^ a b c d e Abălintoaiei, 2006, p. 51
  6. ^ Tihon&Neculai, 2013, p.157
  7. ^ 50 de ani de la deschiderea Conciliului Ecumenic Vatican II (11 Octombrie 1962) - Impactul imediat al Conciliului asupra vieții politice și religioase din România, Ieronim Iacob, „Pro Memoria” - Revistă de Istorie Ecleziastică; Nr. 5/2006, Centrul „Biserica și istoria” al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București
  8. ^ a b Figuri ilustre. Pr. Petru Tocănel, OFMConv.
  9. ^ Portalul bibliotecii „Petru Tocănel” a Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman
  10. ^ Centrul de cercetare Academia historico-juridico-theologica „Petru Tocănel” al Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman

BibliografieModificare

  • Personalități romașcane, Mihaela Tihon, Marius Neculai, Colecția Studia Et Documenta - No. 23, Academia Historico - Iuridico - Theologica Petrus Tocănel - Istituti Theologici Franciscani Roman, Ed. Serafica, 2012, p. 156-157
  • Roman: Pr. Petru Tocănel din nou acasă, Pr. Antonel-Aurel Ilieș (secretar provincial), știre din din 26 octombrie 2004 din Viața diecezei, portalul Episcopiei Romano-Catolice de Iași
  • Înființarea provinciei franciscane din Moldova (Teză de Licență), Lucian Abălintoaiei, Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, 2006, p. 50-51 (despre Petru Tocănel)
  • Figuri ilustre. Pr. Petru Tocănel, OFMConv., Dr. Dănuț Doboș, Lumina creștinului nr. 7-2006 (Istorie)
  • In Memoriam di: Petrus Tocănel, pagin biografică postată pe portalul Academia Historico - Iuridico - Theologica „Petrus Tocănel” – Instituti Theologici Franciscani
Lectură suplimentară
  • Plenitudo legis, Amor veritatis. In memoriam Petri Tocanel (Link 1, Link 2), Maximilian Pal, Colecția Studia Et Documenta - No. 1, Academia Historico - Iuridico - Theologica Petrus Tocănel - Istituti Theologici Franciscani Roman, Ed. Sapientia, Iași 2002 (Reprint 2003 Editura Serafica), ISBN 973-8474-04-3
  • Lucrări simpozioane:
  • Plenitudo legis, Amor veritatis. In memoriam Petri Tocanel, Roman, 1-4 octombrie 2002
  • Petru Tocănel: Homo legis et homo iustitiae, Roman, 12-14 octombrie 2004
  • Europa și drepturile omului: Petru Tocănel, OFMConv – 100 de ani de la naștere, Roman, 1 octombrie 2011

Legături externeModificare

Vezi șiModificare