Pierre Teilhard de Chardin

Pierre Teilhard de Chardin
Teilhard de Chardin(1).jpg
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
château de Sarcenat⁠(d), Auvergne, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[5][4][6][7] Modificați la Wikidata
New York City, New York, SUA Modificați la Wikidata
ÎnmormântatHyde Park Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (1794–1815, 1830–1958).svg Franța Modificați la Wikidata
Religiepanteism Modificați la Wikidata
Ocupațieteologie
paleontolog[*]
scriitor
paleoanthropologist[*][[paleoanthropologist |​]]
preot catolic[*]
geolog
filozof
scientific collector[*][[scientific collector (person who collects scientific or biological specimens)|​]] Modificați la Wikidata
Activitate
DomiciliuFranța  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Paris
Villanova University[*][[Villanova University (Catholic university near Philadelphia, Pennsylvania)|​]]
lycée Notre-Dame de Mongré[*][[lycée Notre-Dame de Mongré (Private catholic school in Villefranche-sur-Saône, Rhône, France)|​]]  Modificați la Wikidata
Influențat dePavel, Origene, Grigore de Nyssa, Ignațiu de Loyola, Henri Bergson, Georg Wilhelm Friedrich Hegel  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]
Médaille militaire
Mendel Medal[*][[Mendel Medal (Villanova University award for achievement in science by scientists of religious conviction)|​]] ()

Pierre Teilhard de Chardin (n. 1 mai 1881, Clermont-Ferrand - d. 10 aprilie 1955, New York) a fost un iezuit francez, geolog, paleontolog, fizician, antropolog și teolog. A încercat să armonizeze teoria evoluționistă cu creștinismul.

A fost profesor de geologie și de paleontologie la Institutul Catolic din Paris și președinte al Societății Franceze de Geologie. A efectuat cercetări științifice în Africa și Asia, contribuind la descoperirea sinantropului.

În anul 1950 a fost ales membru al Academiei Franceze.

StudiileModificare

A studiat inițial geologia, fizica și chimia. Din 1908 până în 1912 a studiat teologia în Hastings (Sussex, Marea Britanie). A fost hirotonit preot la 24 august 1911, la vârsta de 30 de ani.

ActivitateaModificare

În anul 1926 a intrat în conflict cu Sfântul Oficiu, ceea ce a atras suspendarea sa de la catedra din Franța. Următorii 20 de ani i-a petrecut în China, unde a descoperit „Omul de Peking”, un strămoș al omului modern. Principala sa lucrare, Le phénomène humain, nu i-a fost publicată în timpul vieții din cauză că autoritățile ecleziastice au tărăgănat acordarea unui imprimatur („să fie publicat”), iar fără „imprimatur” Theilhard de Chardin a refuzat să-și publice lucrarea.

Concepții filozoficeModificare

Teilhard de Chardin a încercat să concilieze religia cu știința modernă. Concepția sa cosmogonică și antropologică promovează evoluționismul și transformismul, dar este în esență un organism spiritualist, asemănător cu cel al lui Henri Bergson.

A înlăturat din cosmogeneză miturile biblice creaționiste și a definit omul ca evoluție devenită conștientă de sine, însă a antropomorfizat natura și a dat o interpretare finalistă apariției și dezvoltării speciei umane. L-a considerat pe Hristos ca motorul evoluției și punctul Omega al Universului.

Gândirea sa socială condamnă individualismul, discriminarea națională și socială, înstrăinarea omului în capitalism, preconizează colectivismul, convergența planetară a energiilor umane, încrederea în viitorul omenirii și în perspectivele uriașe deschise de știință și de tehnică.

Opera științificăModificare

Principalele sale opere sunt:

  • 1955: Fenomenul uman ("Le Phénomène humain")
  • 1956: Grupul zoologic uman
  • 1956: Apariția omului ("L'Apparition de l'homme")
  • 1959: Viitorul omului ("L'Avenir de l'homme")
  • 1962: Energia umană ("L'Énergie humaine")
  • 1965: Știința și Christos ("Science et Christ")
  • 1973: Direcțiile viitorului ("Les Directions de l'avenir")

NoteModificare

  1. ^ „Pierre Teilhard de Chardin”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Marie Joseph Pierre Teilhard de chardin, Baza de date Léonore, accesat în  
  4. ^ a b Pierre Teilhard de Chardin, SNAC, accesat în  
  5. ^ Тейяр де Шарден Пьер, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  6. ^ Pierre Teilhard de Chardin, Find a Grave, accesat în  
  7. ^ Pierre Teilhard de Chardin, Babelio, accesat în  

Legături externeModificare