Pierre Teilhard de Chardin

Pierre Teilhard de Chardin
Teilhard de Chardin(1).jpg
Date personale
Nume la nașterePierre Marie Joseph Teilhard de Chardin Modificați la Wikidata
Născut[1][4][5][6] Modificați la Wikidata
Orcines, Auvergne, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[7][6][8][9] Modificați la Wikidata
New York City, New York, SUA[10][7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatHyde Park Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Frați și surori Marguerite-Marie Teilhard de Chardin[*][[Marguerite-Marie Teilhard de Chardin |​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (1794–1815, 1830–1974, 2020–present).svg Franța Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*]
paleontolog[*]
scriitor
paleoanthropologist[*][[paleoanthropologist |​]]
preot catolic[*]
geolog
filozof
scientific collector[*][[scientific collector (person who collects scientific or biological specimens)|​]] Modificați la Wikidata
Activitate
DomiciliuFranța  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Paris
Villanova University[*][[Villanova University (Catholic university near Philadelphia, Pennsylvania)|​]]
lycée Notre-Dame de Mongré[*][[lycée Notre-Dame de Mongré (Private catholic school in Villefranche-sur-Saône, Rhône, France)|​]]  Modificați la Wikidata
Influențat dePavel, Origene, Grigore de Nyssa, Ignațiu de Loyola, Henri Bergson, Georg Wilhelm Friedrich Hegel  Modificați la Wikidata
Rude Marguerite Teillard-Chambon[*][[Marguerite Teillard-Chambon |​]]  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()
Mendel Medal[*][[Mendel Medal (Villanova University award for achievement in science by scientists of religious conviction)|​]] ()[2]
prix Auguste Viquesnel[*][[prix Auguste Viquesnel |​]] ()[3]

Pierre Teilhard de Chardin (n. 1 mai 1881, Clermont-Ferrand - d. 10 aprilie 1955, New York) a fost un iezuit francez, geolog, paleontolog, fizician, antropolog și teolog. A încercat să armonizeze teoria evoluționistă cu creștinismul.

A fost profesor de geologie și de paleontologie la Institutul Catolic din Paris și președinte al Societății Franceze de Geologie. A efectuat cercetări științifice în Africa și Asia, contribuind la descoperirea sinantropului.

În anul 1950 a fost ales membru al Academiei Franceze.

StudiileModificare

A studiat inițial geologia, fizica și chimia. Din 1908 până în 1912 a studiat teologia în Hastings (Sussex, Marea Britanie). A fost hirotonit preot la 24 august 1911, la vârsta de 30 de ani.

ActivitateaModificare

În anul 1926 a intrat în conflict cu Sfântul Oficiu, ceea ce a atras suspendarea sa de la catedra din Franța. Următorii 20 de ani i-a petrecut în China, unde a descoperit „Omul de Peking”, un strămoș al omului modern. Principala sa lucrare, Le phénomène humain, nu i-a fost publicată în timpul vieții din cauză că autoritățile ecleziastice au tărăgănat acordarea unui imprimatur („să fie publicat”), iar fără „imprimatur” Theilhard de Chardin a refuzat să-și publice lucrarea.

Concepții filozoficeModificare

Teilhard de Chardin a încercat să concilieze religia cu știința modernă. Concepția sa cosmogonică și antropologică promovează evoluționismul și transformismul, dar este în esență un organism spiritualist, asemănător cu cel al lui Henri Bergson.

A înlăturat din cosmogeneză miturile biblice creaționiste și a definit omul ca evoluție devenită conștientă de sine, însă a antropomorfizat natura și a dat o interpretare finalistă apariției și dezvoltării speciei umane. L-a considerat pe Hristos ca motorul evoluției și punctul Omega al Universului.

Gândirea sa socială condamnă individualismul, discriminarea națională și socială, înstrăinarea omului în capitalism, preconizează colectivismul, convergența planetară a energiilor umane, încrederea în viitorul omenirii și în perspectivele uriașe deschise de știință și de tehnică.

Opera științificăModificare

Principalele sale opere sunt:

  • 1955: Fenomenul uman ("Le Phénomène humain")
  • 1956: Grupul zoologic uman
  • 1956: Apariția omului ("L'Apparition de l'homme")
  • 1959: Viitorul omului ("L'Avenir de l'homme")
  • 1962: Energia umană ("L'Énergie humaine")
  • 1965: Știința și Christos ("Science et Christ")
  • 1973: Direcțiile viitorului ("Les Directions de l'avenir")

NoteModificare

  1. ^ „Pierre Teilhard de Chardin”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ https://www1.villanova.edu/villanova/president/university_events/mendelmedal/pastrecipients.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://www.geosoc.fr/les-prix/distinctions-prix/63-propos/les-prix/liste-des-prix-sgf/108-prix-viquesnel.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ Marie Joseph Pierre Teilhard de chardin, Baza de date Léonore, accesat în  
  6. ^ a b Pierre Teilhard de Chardin, SNAC, accesat în  
  7. ^ a b Тейяр де Шарден Пьер, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  8. ^ Pierre Teilhard de Chardin, Find a Grave, accesat în  
  9. ^ Pierre Teilhard de Chardin, Babelio, accesat în  
  10. ^ „Pierre Teilhard de Chardin”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  

Legături externeModificare