Plantele melifere sunt plantele care produc nectar și sunt vizitate de albinele care transformă nectarul în miere. În general toate plantele care sunt polenizate de către insecte produc nectar, pentru a le atrage.[1] Capacitatea de producție a plantelor melifere este exprimată sub forma cantității de miere care se poate obține de pe un hectar cultivat cu acea plantă, în medie; în orice caz, producția de miere depinde foarte mult de starea vremii în perioada de cules, ca și de varietatea de plantă cultivată - de exemplu anumiți hibrizi de floarea soarelui sunt mult mai puțin productivi decât alții.

Albină vizitând florile unui pom fructifer (prun).
Sulfină (Melilotus albus)
Lucernă
Rapiță
Tei pucios
Iarba șarpelui
Centaurea scabiosa
Cirsium arvense
Cirsium palustre
Cirsium vulgare
Knautia arvensis
Murul
Lythrum salicaria
Sovârf
Arctium tomentosum
Solidago virgaurea
Medicago x varia
Trifolium pratense
Trifolium repens
Epilobium angustifolium

Plante melifere din România modificare

Tabelul următor cuprinde principalele plante melifere din România (nectaro-polenifere):

Planta meliferă Denumire populară
Denumire științifică
Luna
de
înflorire
Nectar, Polen, Mană Producția de miere (kg /ha)
 
Archangelica officinalis
7 - 8
N, P
90
 
Cynara scolymus
7 - 9
N, P
150-400
 
Arțar
sin.: Paltin de câmp
Acer platanoides
4 - 5
N, P, M
100-200
 
Acer tataricum
5 - 6
N, P
300-600
Ocimum basilicum
6 - 10
N, P
100-120
 
Stachys annua
7 - 9
N, P
120-150
 
Castanea sativa
6
N, P
30-120
 
Aesculus hippocastanum
5 - 6
N, P
30-100
 
Cucumis sativus
6 - 9
N, P
20-100
 
Symphoricarpus orbiculatus
7
N, P
100
Allium cepa
6 - 7
N, P
70-150
 
Ailanthus altissima
6 - 7
N, P
300
 
Cichorium intybus
7 - 10
N, P
100
 
Thymus serpyllum
6 - 10
N, P
200
 
Coriandrum sativum
6 - 7
N, P
100-500
 
Rhamnus frangula
5 - 7
N, P
35-100
 
Cucurbita maxima
6 - 9
N, P
75-105
 
Cucurbita pepo
6 - 9
N, P
50-100
 
Phacelia tanacetifolia
5 -10
N, P
300-1000
 
Foeniculum vulgare
7 -8
N, P
25-100
 
Helianthus annuus
6 - 9
N, P
40-100
 
Gleditschia triacanthos
6
N, P
250
 
Polygonum fagopyrum
7 - 8
N, P
50-60
 
Echium vulgare
6 - 9
N, P
380-400
 
Calluna vulgaris
7 - 9
N, P
200
 
Mentha aquatica
6 - 10
N, P
220
 
Mentha crispa
7 - 8
N, P
100
 
Hyssopus officinalis
7 - 8
N, P
50-100
 
Stachys officinalis
5 - 7
N, P
100-200
 
Stachys palustris
7 - 9
N, P
100-150
 
Acer campestre
5 - 6
N, P, M
200-400
 
Lavandula spica
7 - 9
N, P
50-100
 
Borago officinalis
6 - 7
N, P
250-300
 
Medicago sativa
5 - 10
N, P
25-200
 
Lupinus perennis
5 - 6
N, P
100-120
 
Dracocephalum moldavica
7 - 8
N, P
300-400
 
Mentha piperita
7 - 8
N, P
100-200
 
Koelreuteria paniculata
6 - 8
N, P
100-200
 
Acer pseudoplatanus
4 - 5
N, P, M
200-300
 
Crataegus monogyna
5 - 6
N, P
35-100
 
Cisium arvense
6 - 8
N
100
 
Taraxacum officinalis
4 - 10
N, P
200
 
Colocynthis citrullus
6 - 9
N, P
40-100
 
Brassica napus
5 - 6
N, P
35-100
 
Melissa officinalis
6 - 8
N, P
100-150
 
Robinia pseudacacia
5 - 6
N, P
1000
 
Sophora japonica
7 - 8
N, P
300-350
 
Salix alba
3 - 4
N, P, M
100-120
 
Salix caprea
3 - 4
N, P
100-200
 
Salvia nemorosa
7 - 8
N, P
300
 
Salvia pratensis
5 - 7
N, P
280
 
6
N, P
100
 
Eryngium campestre
7 - 8
N, P
100-150
 
Sambucus nigra
6 - 7
N, P
80
 
Onobrychis viciaefolia
6 - 8
N, P
120-300
 
Melilotus albus
7 - 9
N, P
200-500
 
Melilotus officinalis
7 - 9
N, P
150-300
 
Leonurus cardiaca
7 - 8
N, P
200-400
 
Tilia tomentosa
6 - 7
N, P
1200
 
Tilia platyphyllos
6 -7
N, P
800
 
Tilia cordata
6 - 7
N, P
1000
 
Rosa
5 - 6
N, P
550-650
 
Trifolium repens
5 - 10
N, P
100-250
 
Trifolium hybridum
5 - 10
N, P
120
 
Trifolium fragiferum
6 - 9
N, P
100
 
Lamium album
5 - 7
N, P
50-150
 
Lamium purpureum
3 - 10
N, P
50-200
 
Salix cinerea
3 - 4
N, P
100-120
 
Zburătoare
Răscoage
Epilobium angustifolium
7 - 8
N, P
100 - 600
 
Rubus idaeus
6 - 8
N, P
50-200
 
Asclepias syriaca
7 - 8
N, P
600

Note modificare

  1. ^ „Nectar Plants - an overview | ScienceDirect Topics”. 

Bibliografie modificare

  • Eugen Mârza și Nicolae Nicolaide, Inițiere și practică în apicultură, Redacția de propagandă tehnică agricolă, București, 1990.

Legături externe modificare

Vezi și modificare