Popoare latine
Popoarele neolatine sunt acele grupuri lingvistice culturale care vorbesc una dintre limbile romanice; sunt numite așa deoarece vorbesc limbi care provin din latina vulgară, nu deoarece ar fi descendenți direcți ai latinilor (vechii romani), întrucât majoritatea vorbitorilor unei limbi romanice moderne nu au o asemenea ascendență.
Între ele se numără, în Europa neolatină:
- Andorrezii, de limbă catalană și franceză
- Aromânii, ziși vlahi în Grecia
- Catalanii
- Corsicanii
- Dalmații (dispăruți în sec. al XIX-lea prin trecere la limbile italiană sau croată)
- Francezii nordici (la nord de linia Bordeaux-Lyon)
- Friulanii
- Istroromânii
- Italienii
- Ladinii
- Meglenoromânii
- Monegascii (în majoritate vorbitori de limbă franceză sau italiană)
- Normanzii (de origine scandinavă, dar francofoni)
- Occitanii (printre care francezii la sud de linia Bordeaux-Lyon și Catalanii)
- Portughezii și Galicienii (aceștia din urmă în Spania)
- Romanzii (elvețienii de limbă franceză)
- Românii sau dacoromânii
- Romanșii
- Sanmarinezii, de limbă italiană
- Sardinienii
- Sicilienii
- Spaniolii
- Ticinezii (elvețienii vorbitori de limbă italiană)
- Valonii (belgienii de limbă franceză)
...și descendenții lor culturali în lume, majoritatea în America Latină și în Quebec și Noul Brunswick (Canada de limbă franceză).