Wikipedia

Proza fantastică românească

(Redirecționat de la Proză fantastică românească)

Aceasta este o listă de lucrări literare românești din literatura fantastică.

Gheorghe Glodeanu afirmă în Avatarurile prozei lui Eminescu (2000): „Cronologic, primul autor de proză fantastică românească de certă valoare este Mihai Eminescu, considerat și creatorul genului la noi în țară.”[1]

Titluri modificare

Istoria ieroglifică este o scriere alegorică a lui Dimitrie Cantemir, în care cărturarul moldovean înfățișează conflictul dintre el și fratele său Antioh Cantemir, pe de o parte, și domnul Țării Românești Constantin Brâncoveanu – susținut de boieri, protectori de pe lângă Înalta Poartă – și domnul Moldovei Mihai Racoviță, pe de alta. Literatura alegorică se află la frontiera cu cea fantastică

Dionis sau Dan, prin folosirea unei cărți magice, călătorește prin timp și spațiu, într-o perturbare a ordinii firești a realității.

Hangița-vrăjitoare îl devorează din priviri pe flăcăul lipsit de experiență sentimentală, căruia îi releva puterea tiranică a erosului carnal. Mânjoloaia e înconjurată de o mică suită infernală.

Textul este înrudit cu basmul, autorul împrumută motivul femeii mai rele decât dracu de la Machiavelli.

Moara este prezentată ca fiind sub semnul maleficului, ca un loc demonizat. Nicio persoană în viață nu a văzut vreodată moara funcționând, astfel încât oamenii credeau că este folosită pentru nevoile Satanei.[2]

Singura povestire fantastică din Hanu Ancuței prin metamorfoza eroinei și asemănarea balaurului cu un vânt mai puternic.

Kesarion Breb a stat șapte ani prin temple egiptene și a dobândit puteri neobișnuite.

Legenda despre tânărul Aliman și lostrița fermecată, pe care pescarii de pe malul Bistriței o povestesc de generații. Lostrița este o „nagodă" rânduită pe Bistrița de Necuratul; ea este „peștele naibei", care „crește de trei ori pe atât" pentru a înșela pe cineva; se întrupează ca urmare a magiei Diavolului.[3]

În mijlocul lupilor descriere un caz posibil de licantropie. Luparul este privit cu ostilitate de către săteni care cred că acesta ar fi un om-lup.

Schimnicul este o povestire clasică despre un vârcolac.

Nuvela prezintă evoluția unei obsesii trăite de omul politic Ion Burdea-Niculești, șeful principalului partid de opoziție, după ce propria umbră încearcă să-l ucidă într-un coșmar, declanșându-i un proces de rememorare a trecutului și făcându-l să înțeleagă că a dus o existență lipsită de scrupule.

Spirite, strigoi, lumea de dincolo.

În această noapte (de Sânziene) se deschid cerurile, dar numai pentru cei care știu cum să privească.

Ambele nuvele relatează o serie de practici oculte indiene.

Cartea Milionarului este o serie de romane de Ștefan Bănulescu, proiectată în patru părți. Prima parte, romanul Cartea de la Metopolis a apărut în 1977 la Editura Eminescu și este singurul roman terminat al seriei.

Conține nuvele ca Mistreții erau blînzi, Dropia, Satul de lut, Vară și viscol, Masa cu oglinzi. Nuvela Dropia se bazează pe ambiguitatea pasăre, femeie, ideal.

Teme modificare

Umbra modificare

În lucrări ca: Sărmanul Dionis, Aranca, știma apelor, Omul care și-a găsit umbra, Domnișoara Christina, Noaptea de Sânziene.

Strigoiul modificare

În Domnișoara Christina, Aranca, știma lacurilor, ...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul, Ceasul fantasmelor.

Inspirație modificare

Proza fantastică românească este bazată pe idei, teme și motive din folclorul românesc, gândirea mitico-magică; filosofia și/sau din proza fantastică străină (autori ca Edgar Allan Poe, Theophile Gautier, Auguste Villiers de l'Isle-Adam, Adelbert von Chamisso, Friedrich de la Motte Fouqué, Prosper Mérimée).[5]

Note modificare

  1. ^ Gheorghe Glodeanu, Avatarurile prozei lui Eminescu, Ed. Libra, București, 2000, p. 11
  2. ^ Eugen Simion, Gala Galaction și vocația fabulosului
  3. ^ P. C. Castex: O intruziunea brutală a misterului în cadrul vieții reale
  4. ^ Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. I, Ed. Cartea Românească, București, 1978, p. 583
  5. ^ Dumitru Karnabatt în „Rampa”, an. VIII, nr. 2426, 26 noiembrie 1925, p. 1; reprodus și în „Cuvîntul”, an. II, nr. 320, 28 noiembrie 1925, p: 2

Bibliografie modificare

  • Doina Ruști, Dicționar de teme și simboluri din literatura română, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Ed. Polirom, Iași, 2009, p. 396
  • Eugen Todoran, Fantasticul romantic și folcloric, Ed. Minerva, București, 1972
  • Mircea Eliade, Drumul spre centru, Ed. Univers, București, 1991
  • Sergiu Pavel Dan, Proza fantastică românească (1975)
  • Marin Beșteliu, Realismul literaturii fantastice (1975)
  • Ioan Vultur, Narațiune și imaginar (1987)
  • Gheorghe Glodeanu, Orientări în proza fantastică românească, Editura Tipo Moldova, Iași, 2014
  • Eugen Simion, Mircea Eliade. Nodurile și semnele prozei, Ed. Junimea, Iași, 2006
  • Ovidiu Ghidirmic, Proza românească și vocația originalității, Editura Scrisul Românesc, 1988
  • Dumitru Micu – Istoria literaturii române. De la creația populară la postmodernism. Editura Seaculum I. O., București, 2000
  • „Prefață” de Alexandru George, Masca: proză fantastică românească, vol. 1 , vol. 2, Editura Minerva, 1982

Legături externe modificare

Vezi și modificare

 Aceasta este o listă incompletă, puteți ajuta prin dezvoltarea ei.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Proza_fantastică_românească&oldid=15222266