Purcari, Ștefan Vodă

sat din raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova
Pagina „Purcari” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Purcari (dezambiguizare).
Purcari
—  Sat-reședință  —
Purcari FabDeVin.JPG
Coordonate: 46°32′13″N 29°51′37″E / 46.536944444444°N 29.860277777778°E

Țară Republica Moldova
RaionȘtefan Vodă
ComunăComuna Purcari, Ștefan Vodă
Atestare1560[1]

Suprafață
 - Total42,63 km²
Altitudine25 m.d.m.

Populație (1 ianuarie 2019)[2]
 - Total2053 locuitori

Fus orarEET
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-4229[4]
Prefix telefonic242

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Purcari este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova. În componența comunei mai este inclus satul Viișoara. La 1930 satul Purcari era în plasa Volintiri, județul Cetatea-Albă.

GeografieModificare

Localitatea este amplasată pe cursul inferior al fluviului Nistru.

La nord de sat, pe malul Nistrului, este amplasată râpa din Purcari, o arie protejată din categoria monumentelor naturii de tip geologic sau paleontologic.[5]

Localități vecineModificare

 
Indicator de pe drumul R30

IstorieModificare

Cea mai veche fabrică de vinuri din Republica Moldova funcționează și azi în Purcari, unde ce produce celebrul vin „Negru de Purcari”. În 1827 aici a fost înființată prima gospodărie vinicolă specializată, unde erau cultivate soiuri europene clasice de struguri. La expoziția agricolă din Chișinău (1847) vinurile din Purcari au obținut prima medalie de aur, dar marele triumf îl obțin la Expoziția Internațională din Paris (1878), când vinului „Negru de Purcari” i-a fost acordată Medalia de Aur. De atunci, acest vin mult timp a fost nelipsit la mesele fastuoase ale reginei Marii Britanii și ale altor monarhi europeni. Tehnologia clasică a vinului Negru de Purcari a fost restabilită în anul 1950 de Pimen Cupcea, iar un alt profesionist în domeniul vinificației Ion Ungureanu creează Roșu de Purcari.

Data întemeierii satului este 11 aprilie 1560, în perioada primei domnii a voievodului Alexandru Lăpușneanu. Dar sunt mărturii care atestă localitatea în 1518 sau chiar prin 1503, când au apărut gospodării „la Fântâna Purcarilor”. Prin localitate trecea cândva Drumul vechi moldovenesc ce lega țara de târgurile din Europa și Asia.

La 1560 Alexandru Lăpușneanu printr-un act de danie transmite localitatea mănăstirii Căpriana. Se zice că pantele line, situate pe malul drept al Nistrului, în vecinătatea satului Purcari au aparținut un timp Mănăstirii Zograf de pe Muntele Athos din Grecia.

Se știe că terasele Nistrului unde este amplasat actualul sat Purcari au găzduit în diferite perioade ale istoriei mai multe așezări umane. Arheologii au descoperit pe aici urme ale unor așezări cu vârste cuprinse între 2300 și 1300 de ani, iar de pe vremurile nomazilor aici s-au păstrat 5 tumuli.

Călătorul va rămâne impresionat de podgoriile din valea Nistrului, dar și de tradițiile păstrate doar de vinificatorii de prin partea locului încă din perioada medievală. Zona Purcari este una dintre cele mai favorabile pentru viticultura din Moldova. Încă în sec. XIX aici a fost deschisă una dintre cele 4 școli inferioare de agricultură din Basarabia.[6]

  • În noiembrie 2011 un grup de arheologi au găsit un monument funerar, în care s-a păstrat intact scheletul unui aristocrat scit. Circa 2450 de ani, acest aristocrat scit a fost o căpetenie militară. Avea în jur de 40 de ani atunci când a murit. Arheologii spun că înmormântarea sa a fost făcută cu mare pompă , iar dovadă este un vas grecesc și numeroasele arme descoperite în jurul său.[7]
  • În urmă cu circa 2300 de ani, pe teritoriul actual al comunei, a existat un sat. Specialiștii au descoperit aici obiecte casnice din epoca timpurie a fierului (sec. IV-III î. Hr.). Deasemenea, au fost identificate urmele unui alt sat care a fost fondat cu 1300 de ani în urmă. Pe vatra acestuia au fost găsite unelte de muncă și fragmente de vase din argilă din epoca migrațiilor (sec. VII-XI).[8] Movilele funerare, care au existat pînă în anii '80 ai sec. XX, demonstrează prezența cetelor de nomazi care au populat aceste locuri cu sute de ani în urmă.
  • o atestare cartografică a satului Purcari poate fi găsită pe "Harta Moldovei în timpul domniei lui Ștefan cel Mare Vievod" compusă după documente vechi de Vladimir Mironeșev ca supliment la Bisericile întemeiate de Ștefan cel Mare, publicată cu binecuvântarea și cheltuiala P.S. Episcop al Hușilor Conon Arămescu-Donici (1837-1922).

La nord de localitatea Olănești este menționată o localitate cu denumirea Plugari.

  • 11 aprilie 1560 - Alexandru Lăpușneanu, voievod al Moldovei, dăruiește mănăstirii Căpriana cîteva sate, printre care și Purcari.Adică bine învoindu domnia me cu al noastră bună vrere ... și am dat satili, anume: Lozova, și Miclăușeni, ... și în jos Purcarii, la fântâna Purcarilor, ... . Acest suret de tălmăcire l-am scos Iacov, monah ot Căpriana, la velet 7262 (1753-1754).[9]
  • 1585 călătorul francez Francois de Pavie menționează localitatea Purcari ca localitate ce delimită spațiul ocupat de otomani.[10]
  • 1648 - prima atestare cartografică a satului Purcari apare pe harta Delineatio generalis Camporum Desertorum vulgo Ukraina: cum adjacentibus provinciis executată de Guilhelmum le Vasseur de Beauplan. Localitatea este ortografiată Parkarre.[11]
  • 1707 În jalba lui Constantin Moscu bivtreti armaș cu data de 17 iulie 1707 se pomenesc "... popa Grigore si alții din Purcari ...". În acea zonă pe timpuri se afla și o localitate cu numele Valea Purcariului.[12]
  • În 1827 în Purcari a fost înființată prima gospodărie vinicolă specializată - "Ghermanson"[13].
  • Între aprilie și august 1944 satul Purcari a fost arena unor lupte grele, fiind chiar împărțit în două de linia frontului. Pe Nistru, la Purcari, era un cap de pod rusesc, populația (majoritatea) fiind evacuată de ruși în Nezavertailovca, respectiv de nemți în Staroselie, Ucraina.

ȘcoalaModificare

Pâna la 1966 școala era medie incompletă (de 8 ani). Prima promoție a școlii medii Purcari a fost la 1968.

InundațiiModificare

Satul, în special partea veche, se află în lunca Nistrului. Până la construirea digurilor care protejează terenurile agricole de inundații (în anii '60), inundațiile aveau loc destul de des. Se spune că apa venea până la a doua treaptă a primăriei.

În 2008 digurile au cedat și apele Nistrului au pătruns în sat provocând daune considerabile.

DemografieModificare

Structura etnicăModificare

Structura etnică a satului Purcari conform recensământului populației din 2004[14]:

Grup etnic Populație % Procentaj
Moldoveni
Români
2.134
3
94,72%
0,13%
Țigani 36 1,60%
Ruși 30 1,33%
Ucraineni 30 1,33%
Bulgari 5 0,22%
Găgăuzi 2 0,09%
Polonezi 1 0,04%
Alții 12 0,53%
Total 2.253

Conacul PurcariModificare

 
Vinăria Purcari

Conacul Purcari se află pe colinele comunei Purcari în raionul Ștefan Vodă. Pe teritoriul conacului Purcari se află crama din Purcari, cea mai veche[necesită citare] cramă din Republica Moldova, care datează din anul 1827.

Microzona PurcariModificare

Localitatea se află în Zona vinicolă Sud-Est. Zona Nistreană se extinde în formă de fâșie îngustă de-a lungul malului nistrean. În limitele ei se înscrie centrul de vinificație Purcari. Condițiile climaterice sunt favorabile cultivării soiurilor roșii de struguri - Merlot, Cabernet-Sauvignon și Rara Neagră.

Microzona Purcari este cunoscută datorită compoziției deosebite a solului: porțiuni de teren cu sol lutos-argilos, acoperite cu un strat subțire de cernoziom, sau cernoziom lutos, având pe alocuri un conținut sporit de carbon.

AmplasareModificare

Podgoriile din Purcari sunt situate pe coasta de vest a râului Nistru. Pantele principale sunt cele de Est și Sud-vest. Pantele line și de obicei foarte întinse au un unghi de 5-10°, mai rar 15°. Vânturile dinspre Marea Neagră îmblânzesc gerul iernii, iar vara domolesc arșița. „Purcarii viticoli” se situează pe aceeași latitudine ca și celebrele podgorii Bordeaux. Rădăcina viței-de-vie pătrunde adânc prin straturile de carbon, în căutarea apei. Aceste pământuri sunt bune pentru cultivarea soiurilor roșii de struguri.

ClimăModificare

Clima microzonei Purcari se caracterizează prin temperaturi active de 32-33 °C și relativa umiditate a aerului. Purcarii sunt de fapt o câmpie înaltă colinară, situată în apropierea râului Nistru. Albiile și luncile râului sunt adânc conturate și de obicei au pante line, întinse, și coline înalte. Altitudinea variază de la 120-160 metri.

SolModificare

Solul deosebit din Purcari, cu textură nisipoasă și lutoasă în a cărei compoziție intră un element rar, rubidiul, favorizează obținerea de vinuri de culoare specifică, de la purpuriu la roșu intens, mergând până la roșul întunecat, aproape negru.

Istoria vinurilor PurcariModificare

  • Perioada mănăstirii Afono-Zagraf

Localitatea Purcari s-a dovedit a fi una dintre cele mai favorabile zone pentru viticultură, de pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Pantele line, situate pe malul drept al râului Nistru, în vecinătatea sătucului Purcari, au aparținut pe vremuri mănăstirii Zografu. Relieful de terasă al localității, ce favoriza încălzirea și luminarea pantelor pe tot parcursul zilei, a atras coloniștii, care s-au stabilit aici pentru a cultiva vița de vie. Mănăstirea le-a donat aceste pământuri, cu condiția de a nu le vinde mai departe, coloniștii obligându-se, în plus, să achite zeciuiala (o zecime din venit) și 10 vedre (o zecime din roadă). Mănăstirea a mai cerut ca viile să fie bine întreținute și eventual extinse / (re)plantate. Dacă aceste condiții nu erau îndeplinite, pământurile urmau să fie confiscate împreună cu podgoriile și construcțiile.

  • Evul mediu

După formarea statului moldovenesc feudal în secolul XIV, viticultura a început să se dezvolte și a înflorit în secolul XV pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, care a promovat importul de soiuri de înaltă calitate și la îmbunătățirea calității vinului, care a devenit cu timpul importante mărfuri exportate din Moldova pe parcursul perioadei medievale, în special în Polonia, Ucraina și Rusia.

În Lucrarea "Mâncarea și băuturile în Polonia medievală"[15] se spune "cunoaștem din documentele scrise, care au ajuns până la noi, ca vinurle erau aduse din Ungaria (probabil Tocai) ... Franța, Austria, Spania, România estul Mediteraniei[16]".

Răspânditea creștinizmului a favorizat (cât nu-i de ciudat) dezvoltarea vinificației – vinul era utilizat în serviciile bisericești. „Trebnicul” alcătuit de Petru Movilă, în Tratatul despre tainele Trupului și Sângele lui Hristos, enumără o listă de vinuri care se folosec la Liturgie printre care se numește și vinul de Valahia. La rândul său, teologii ruși au preluat cu unele modificări în "Воумления" și "Учительное известия" [17]

În "Служебнике" (Trebnic) editat în 1699 se scria "...вино от плода лозного, си есть из гроздов винныя лозы источенное. Подобает сему вину имети вкус и обоняние, и питью приемное, и чистое быти. Не смешанное, с каковым либо иным питием, кроме еже из гроздья" (vinul din rodul viței, care este strugure primit din viță de vie. Acest vin trepuie să aibă gust și miros, bun de băut și curat să fie. Nu trebuie să fie amestecat cu nici un fel de altă băutură doar dacă este din struguri).[18]

Exportul vinurilor din Moldova în Rusia a devenit permanent din 1757 conform înregistrărilor repetate din Registrele de vamă rusești "...вина волоские белые и красные разных сортов ” (vinuri din Valahia albe și roșii de diferite sortimente). Mănăstirea Novodevichy (Ru:Новодевичий монастырь, Богородице-Смоленский монастырь)a fost unul din comanditarii vinurilor din Purcari.[19]

Anul 1812 a constituit următorul pas în dezvoltarea viticulturii și vinificației din microzona Purcari. Conform Decretului Special din 1827 al țarului rus Nicolae I al Rusiei, la Purcari este înființată prima gospodărie vinicolă specializată, numită în cinstea unuia dintre fondatori, originar din Rusiagermanul Ghermanson (Harmizone). Acum, pământurile din Purcari erau cultivate de moldoveni (proprietarii autohtoni erau Dancilă și Clotea), ruși, germani și francezi.

În 1847, la Expoziția Agricolă din Basarabia, degustătorii au fost surprinși de buchetul fin și gustul intens[necesită citare] al vinului de Purcari. Vinul a obținut atunci prima sa medalie de aur.

Primul mare triumf al vinurilor de Purcari este înregistrat la Expoziția Mondială din Paris din 1878. Aici, la degustarea închisă membrilor juriului s-a remarcat un vin sec de un roșu intens. Vinului Negru de Purcari i s-a acordat atunci prima sa medalie de aur la o expoziție internațională.

  • Perioada filoxerei

La sfârșitul secolului al XXI-lea, podgoriile din Purcari au fost distruse de filoxeră, iar secretul preparării vinurilor de Purcari părea să se fi pierdut fără urmă. Începutul secolulului al XX-lea se va dovedi încă mai dificil, deoarece aveau sa urmeze cele două războaie mondiale distrugătoare...

Istoria modernă a vinurilor de Purcari debutează în anii '50. Atunci au reapărut adevărații vinificatori care au restabilit tehnologia vinificației clasice, împiedicând dispariția vinului extraordinar de Purcari. Printre aceștia se număra Pimen Cupcea (1896-1964), care a reușit să restabilească cupajul Negru de Purcari și a descoperit un sortiment nou – Purpuriu de Purcari, și, de asemenea, Ion Ungureanu care a creat cupajul Roșu de Purcari.

  • Perioada de stagnare

După destrămarea Uniunii Sovietice, criza economică a afectat și binecunoscuta fabrică din Purcari. Creșterea datoriilor, învechirea utilajelor au determinat în scurt timp sistarea producției vinurilor de Purcari, atât de cunoscute peste hotarele Moldovei.

  • Renaștere

În anul 2003 se demarează reconstrucția completă și retehnologizarea fabricii. În anul 2004 este reconstruit în totalitate sistemul primar de vinificație și de prelucrare a strugurilor. În anul 2007 au fost relansate vinurile exclusive Negru de Purcari și Roșu de Purcari.

NoteModificare

  1. ^ Молдавия в эпоху феодализма. Том 1. Chișinău, 1961. p. 74. (cu grafie chirilică)
  2. ^ a b Pașaportul raionului Ștefan Vodă la situația din 1 ianuarie 2019. Accesat la 23 octombrie 2019.
  3. ^ Dicționar statistic al Moldovei. Ediție specială statistică în 4 volume. Volumul I. Chișinău: Departamentul Statisticii al Republicii Moldova, 1994. p. 1363.
  4. ^ www.cod-postal.ro - Coduri poștale și prefixuri telefonice
  5. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în . 
  6. ^ https://www.undp.org/content/dam/moldova/docs/Ghid%20turistic_Stefan-Voda%20site.pdf
  7. ^ Descoperire istorică: Un grup de arheologi au găsit scheletul intact al unui scit, vechi de peste două mii de ani | PUBLIKA .MD
  8. ^ Hîncu, Ion. Vetre strămoșești din Republica Moldova: Materiale arheologice informativ-didactice. Chișinău: Știința, 2003. p. 422.
  9. ^ Eșanu, Andrei; Eșanu, Valentina; Fuștei, Nicolae; Mănăstirea Căpriana (sec. XV-XX). Chișinău: Pontos, 2003. p. 379}}
  10. ^ Teodor Ciumac; Ion Leașco, Anatol Ciumac. Satul Tudora din lunca Nistrului. ed. Pontos. CHișinău 2003, pag.17.
  11. ^ Harta lui Beauplan în Bibleoteca Congresului din SUA
  12. ^ Bărbătești, Gorj - Wikipedia
  13. ^ ÎM "Vinăria Purcari" SRL. Detalii despre istoria companiei noastre. p.2.
  14. ^ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md
  15. ^ Dembinska, Maria (1999) Food and drink in medieval Poland: rediscovering a cuisine of the past, translated by Magdalena Thomas, revised and adapted by William Woys Weaver ISBN 0-8122-3224-0
  16. ^ După Dimitrie Cantemir în evul mediu "Transilvania se numea Mediterana"
  17. ^ О ЕВХАРИСТИЧЕСКОМ ХЛЕБЕ И ВИНЕ. Доклад на Поместном Соборе 1917-1918 гг.
  18. ^ http://trezvenie.org/forum/index.php?topic=100.0
  19. ^ 750 миллилитров - Молдавское вино