Deschide meniul principal

Ranuccio I Farnese, Duce de Parma

Ranuccio I
Ranuccio First Farnese.jpg
Date personale
Născut28 martie 1569(1569-03-28)
Parma, Parma
Decedat (52 de ani)
Parma, Parma
ÎnmormântatSanctuary of Santa Maria della Steccata[*] Modificați la Wikidata
PărințiAlessandro Farnese, Duce de Parma
Infanta Maria of Guimarães[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMargherita Farnese[*]
Odoardo Farnese[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMargherita Aldobrandini
CopiiPrințul Ottavio
Maria, Ducesă de Modena și Reggio
Odoardo, Duce de Parma
Vittoria, Ducesă de Modena
Cardinalul Francesco Maria
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
OcupațieRegent Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuce
Familie nobiliarăCasa de Farnese
Duce de Parma
Domnie3 decembrie 1592 – 5 martie 1622
PredecesorAlessandro
SuccesorOdoardo
Semnătură
Signature of Ranuccio I Farnese, Duke of Parma.png

Ranuccio I Farnese (28 martie 15695 martie 1622) a domnit ca Duce de Parma, Piacenza și Castro din 1592. Un adept al monarhiei absolute, în 1594 Ranuccio a centralizat administrarea Parmei și Piacenzei, revocând astfel marile prerogative ale nobililor. El este cel mai bine cunoscut pentru "Marea Justiție" din 1612, când a existat un număr mare de execuții ale nobililor suspectați de complot împotriva lui.[1]

Soț al Margheritei Aldobrandini, nepoata Papei Clement al VIII-lea, Ranuccio, fiul unei infante portugheze, a fost considerat ca un potențial rege al Portugaliei când unchiul său regele Henric a murit fără să lase moștenitori. Tronul, totuși, a trecut lui Filip al II-lea al Spaniei, ale cărui trupe au ocupat prompt țara după decesul lui Henric I.

Moartea regelui Henric a declanșat lupta pentru tronul Portugaliei când Ranuccio avea 11 ani. Ca fiu al fiicei mari a Infantelui Eduard, al 4-lea Duce de Guimarães, singurul fiu al regelui Manuel I, Ranuccio era, conform obiceiului feudal, primul moștenitor al tronului Portugaliei. Cu toate acestea, tatăl său a fost un aliat și chiar un supus al regelui spaniol, un alt pretendent, așa că drepturile lui Ranuccio nu au fost revendicate puternic. În schimb, sora mai mică a mamei lui Ranuccio, Caterina, Ducesă de Braganza, a pretins puternic tronul însă a eșuat în încercarea sa.

Sub conducerea lui Ranuccio I, ducatul a anexat teritoriile Colorno, Sala Baganza și Montechiarugolo. El a început o reînnoire culturală în orașul Parma, a sprijinit artele și a construit Teatrul Farnese cu 4.500 de scaune. Numeroase îmbunătățiri și monumente în Parma au fost construite la porunca lui Ranuccio I, inclusiv o revitalizare a Universității din Parma și extinderea finală a zidurilor orașului. Construcția Palazzo della Pilotta, palatul de la curte a familiei Farnese, a fost finalizată în 1620.

Ranuccio a fost succeedat de fiul său Odoardo, inițial sub regența fratelui său, Odoardo Farnese.

CopiiModificare

La 7 mai 1600, Ranuccio s-a căsătorit cu Donna Margarita Aldobrandini, fiica lui Don Giovanni Francesco Aldobrandini, Prinț de Carpineto și a soției acestuia, Donna Olimpia Aldobrandini, Prințesă Campinelli. Cuplul a avut nouă copii:

NoteModificare

  1. ^ „Farnese family (Italian family)”. Enyclopædia Britannica. britannica.com. Accesat în .