Red Bull Racing

Austria Red Bull Racing
Red Bull Racing Logo.jpg
Numele oficial Aston Martin Red Bull Racing
Sediu Milton Keynes, Regatul Unit
Manager Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Christian Horner
Director Tehnic Franța Pierre Waché
Piloți 33. Regatul Țărilor de Jos Max Verstappen
23. Thailanda Alexander Albon
Piloți de teste Brazilia Sérgio Sette Câmara
Șasiu RB16
Motor Honda RA620H
Pneuri Pirelli
Debut 2005
Starturi 297
Titluri la constructori 4 (2010, 2011, 2012, 2013)
Titluri la piloți Germania Sebastian Vettel
(2010, 2011, 2012, 2013)
Victorii 63
Pole positions 62
Tururi rapide 67
Puncte 4935.5
Loc sezonul trecut 3 (2019)

Aston Martin Red Bull Racing este una dintre cele două echipe de Formula 1, alături de Scuderia AlphaTauri, deținute de grupul austriac de companii de băuturi Red Bull. Echipa este formată odată cu achiziționarea echipei Jaguar Racing de la concernul american Ford la sfârșitul lui 2004. În 2010 echipa a câștigat pentru prima dată campionatul mondial de Formula 1 la constructori datorită celor 2 piloti, Mark Webber și Sebastian Vettel, totodată cel din urmă câștigând titlul și la piloți, devenind astfel cel mai tânăr campion mondial din istoria Formulei 1. Evoluția bună a continuat și în următoarele 3 sezoane, echipa dominând Formula 1, reușind să câștige de fiecare dată atât campionatul la constructori, cât și cel la piloți prin Sebastian Vettel.

IstoricModificare

Fosta echipă Jaguar (2005-2009)Modificare

Atunci când miliardarul austriac de băuturi energetice Dietrich Mateschitz a cumpărat ceea ce a mai rămas din vechea echipă Jaguar Racing în 2005, pentru 1 dolar, s-a părut că ținta principală al echipei a fost pur și simplu să petreacă o bună parte în padoc. Aceasta s-a dovedit curând că a fost doar o acoperire pentru hotărârea fermă a lui Mateschitz de a obține un succes autentic. Strategia sa a fost simplă: angajați oamenii potriviți (Christian Horner ca director de echipă, Adrian Newey în calitate de director tehnic), acordați-le resursele de care au nevoie și apoi lăsați-i să continue.

Rezultatele nu au venit imediat, iar în primele patru sezoane, Red Bull a rămas la mijlocul clasamentului, cu mai multe retrageri decât puncte adunate pe numele ei. Gama inițială de piloți cu David Coulthard și Christian Klien a fost înlocuită treptat; Mark Webber s-a alăturat în 2007 și Sebastian Vettel obținând promovarea din echipa soră Scuderia Toro Rosso în 2009.

În același an, echipa care nu a câștigat niciodată o cursă în istoria sa a reușit să adune șase victorii într-un singur sezon și a fost clasată pe locul 2 în Campionatul la Constructori în spatele echipei Brawn GP.

Dominarea totală (2010-2013)Modificare

 
Sebastian Vettel depășindu-l pe coechipierul său, Mark Webber, în Marele Premiu al Malaeziei din 2013

În anul următor, Red Bull s-a dezlănțuit complet: nouă victorii a adus echipa pe primul loc, astfel că a reușit sa câștige Campionatul la Constructori, în timp ce Vettel a devenit cel mai tânăr campion mondial de Formula 1.

Aceștia repetau succesul acesta pentru încă trei sezoane consecutive fără precedent și părea că era Red Bull va continua la nesfârșit. Doar în 2012, echipa a fost amenințată de Scuderia Ferrari împreună cu Fernando Alonso, dar Vettel a triumfat reușind să termine din nou pe primul loc, cu 3 puncte în fața spaniolului.

Anii de recul (2014-2015)Modificare

Însă, magia s-a stins brusc în 2014, iar Vettel a parcurs un an întreg fără o singură victorie. El a fost chiar pus în umbră de noul său coechipier Daniel Ricciardo, care a obținut trei victorii în timp ce echipa însăși a salvat locul 2 în Clasamentul la Constructori. Un Vettel disperat a acceptat o ofertă de vis de la Ferrari și a plecat; cu Newey, de asemenea, cu un picior afară în alte proiecte și relația cu furnizorii de motoare de lungă durată cu Renault devenind din ce în ce mai fragilă, l-a lăsat pe Horner să se lupte să țină lucrurile împreună.

Daniil Kvyat l-a înlocuit pe Vettel, iar întrebarea pentru Red Bull este acum dacă parcursul ei dominant inițial a fost o strălucire efemeră sau dacă poate fi construit din nou. 2015 a fost un an chinuit - fără victorii, deoarece echipa a ajuns pe locul patru în campionatul constructorilor în spatele constructorilor Ferrari și Williams.

O nouă speranță olandeză (2016-prezent)Modificare

Înainte de Marele Premiu al Spaniei din 2016, este făcut schimbul dintre noul talentat, olandezul Max Verstappen de la Scuderia Toro Rosso și Daniil Kvyat, pus la zid pentru incidentele din Marele Premiu al Rusiei, iar tânărul reușește chiar să câștige la debutul său pentru echipă.

 
Max Verstappen (stânga), câștigătorul Marelui Premiu al Malaeziei din 2017, și Daniel Ricciardo (dreapta), terminând pe locul 3, intervievați de Mark Webber (centru), fostul pilot de la Red Bull Racing

2017 a promis că va fi un an puternic pentru echipă, o concentrare sporită asupra performanței aerodinamice din cauza schimbărilor de regulament ar fi trebuit să joace bine în mâinile echipei, iar perechea lor de piloți dintre Max Verstappen și Daniel Ricciardo arăta impresionant, dar echipa a terminat pe locul 3 în campionat și nu a îndrăznit niciodată să-i provoace pe Ferrari sau Mercedes pentru campionat.

2018 a fost anul în care relația cu Renault s-a transformat radical. Ricciardo, fiind afectat în special de problemele de fiabilitate pe tot parcursul sezonului, și-a anunțat în august mutarea-șoc la Renault pentru 2019. În ciuda tuturor problmelor, echipa a acumulat patru victorii, două prin Ricciardo și două prin Verstappen, reușind să termine la final, din nou, pe locul 3.

Precedând Marele Premiu al Franței din 2018, Red Bull Racing a confirmat că va folosi motoare Honda din 2019 până în 2020, semnând un acord de doi ani. Acest lucru nu a afectat sponsorizarea de către Aston Martin. În locul lui Ricciardo, francezul Pierre Gasly a fost promovat de la Toro Rosso.

Deși echipa s-a concentrat către olandez, el reușind să obțină două victorii până la Marele Premiu al Belgiei din 2019, Gasly a avut evoluții proaste, mult sub nivelul lui Verstappen, astfel că Helmut Marko a hotărât să efectueze un nou schimb Red Bull-Toro Rosso, francezul fiind înlocuit cu thailandezul Alexander Albon. Până la finalul sezonului, Verstappen a mai adunat o victorie, în Marele Premiu al Braziliei, iar Albon a avut evoluții consistente, astfel că cei doi vor face pereche și în 2020.[1]

Palmares în Formula 1Modificare

Sezon Piloți Șasiu Motor Pneuri Puncte Loc
2019   Max Verstappen
  Pierre Gasly (12 etape)
  Alexander Albon (9 etape)
Schi Pirelli 417 3
2018   Daniel Ricciardo
  Max Verstappen
Red Bull RB14 TAG Heuer Pirelli 419 3
2017   Daniel Ricciardo
  Max Verstappen
Red Bull RB13 TAG Heuer Pirelli 368 3
2016   Daniel Ricciardo
  Daniil Kvyat (4 etape)
  Max Verstappen (16 etape)
Red Bull RB12 TAG Heuer Pirelli 468 2
2015   Daniel Ricciardo
  Daniil Kvyat
Red Bull RB11 Renault Energy F1-2015 Pirelli 187 4
2014   Sebastian Vettel
  Daniel Ricciardo
Red Bull RB10 Renault Energy F1-2014 Pirelli 405 2
2013   Sebastian Vettel
  Mark Webber
Red Bull RB9 Renault RS27-2013 Pirelli 596 1
2012   Sebastian Vettel
  Mark Webber
Red Bull RB8 Renault RS27-2012 Pirelli 460 1
2011   Sebastian Vettel
  Mark Webber
Red Bull RB7 Renault RS27-2011 Pirelli 650 1
2010   Sebastian Vettel
  Mark Webber
Red Bull RB6 Renault RS27-2010 Bridgestone      498       1  
2009   Mark Webber
  Sebastian Vettel
Red Bull RB5 Renault V8 Bridgestone      153.5       2  
2008   David Coulthard
  Mark Webber
Red Bull RB4 Renault V8 Bridgestone      29       7  
2007   David Coulthard
  Mark Webber
Red Bull RB3 Renault V8 Bridgestone      24       5  
2006   David Coulthard
  Christian Klien (15 curse);   Robert Doornbos (3 curse)
Red Bull RB2 Ferrari V8 Michelin      16       7  
2005   David Coulthard
  Christian Klien (15 curse);   Vitantonio Liuzzi (4 curse)
Red Bull RB1 Cosworth V10 Michelin      34       7  

NoteModificare

  1. ^ „Red Bull Racing F1 Team”. Accesat în . 


Campion Mondial în Formula 1
Predecesor:
Brawn
Red Bull Racing
2010, 2011, 2012, 2013
Succesor:
Mercedes