Wikipedia

Robert al II-lea al Scoției

Robert al II-lea al Scoției
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Paisley Abbey⁠(d), Scoția, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
Dundonald Castle⁠(d), Scoția, Regatul Unit Modificați la Wikidata
ÎnmormântatScone Abbey[*][[Scone Abbey (abbey in Perth and Kinross, Scotland, UK)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiWalter Stuart, al 6-lea Mare Prefect al Scoției[*]​
Marjorie Bruce[*][[Marjorie Bruce (Scottish princess (c. 1296 – 1316/17))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuElizabeth Mure[*][[Elizabeth Mure (Wife of Robert, who became Robert II of Scotland after her death)|​]] (din )
Euphemia de Ross[*]​ (din ) Modificați la Wikidata
CopiiRobert al III-lea al Scoției[*]​
Robert Stuart[*]​
Alasdair Mór mac an Rígh[*][[Alasdair Mór mac an Rígh (Scottish nobleman)|​]][1]
David Stewart, Earl of Strathearn[*][[David Stewart, Earl of Strathearn (Scottish Earl)|​]][1]
Elizabeth Stuart, Contesă de Crawford[*]​
Walter Stewart, Lord of Fife[*][[Walter Stewart, Lord of Fife (Scottish prince)|​]][1]
Thomas Stuart[*]​[1]
Sir John Stewart, Lord of Burley[*][[Sir John Stewart, Lord of Burley (Peerage person ID=105316)|​]][1]
Sir John Stewart of Cardney[*][[Sir John Stewart of Cardney (Peerage person ID=108130)|​]][1]
Alexander Stewart[*][[Alexander Stewart (Canon of Glasgow.)|​]][1]
...încă 13 Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriconte
Familie nobiliarăCasa Stuart
Rege al Scoției Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorDavid al II-lea al Scoției
SuccesorRobert al III-lea al Scoției[*]​
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Robert al II-lea (n. , Paisley Abbey⁠(d), Scoția, Regatul Unit – d. , Dundonald Castle⁠(d), Scoția, Regatul Unit) a domnit ca Rege al Scoției din 1371 până la decesul său, fiind primul monarh al Casei Stuart. El a fost fiul lui Walter Stuart și Marjorie Bruce, fiică a regelui scoțian Robert Bruce cu prima sa soție, Isabella de Mar.

Edward Bruce, fratele mai mic al lui Robert Bruce, a fost numit moștenitor prezumtiv, dar a murit fără moștenitori pe 3 decembrie 1318. Marjorie a murit probabil în 1317 într-un accident de călărie și parlamentul l-a decretat pe fiul ei, Robert Stuart, drept moștenitor prezumtiv, dar această numire a încetat pe 5 martie 1324 la nașterea unui fiu, David, al regelui Robert și celei de-a doua lui soții, Elisabeta de Burgh. Robert Stuart a devenit Mare Prefect al Scoției la moartea tatălui său, pe 9 aprilie 1326, și, în același an, parlamentul l-a confirmat pe tânăr drept moștenitor în cazul în care Prințul David moare fără succesor. În 1329, regele Robert a murit, iar David, în vârstă de șase de ani, i-a succedat la tron sub tutela lui Thomas Randolph, Conte de Moray.

Edward Balliol, fiul regelui John Balliol, ajutat de englezi și de nobilii scoțieni care fuseseră dezmoșteniți de către Robert I, a invadat Scoția și a înfrânt armata lui Bruce pe 11 noiembrie 1332 la Dupplin Moor și la Halidon Hill pe 19 iulie 1333. Robert, care a luptat la Halidon, s-a refugiat alături de unchiul său, regele David, în Castelul Dumbarton. David a fugit în Franța în 1334 și parlamentul, încă funcțional, îi numește pe Robert și pe John Randolph, al 3-lea Conte de Moray drept gardieni ai regatului. Randolph a fost capturat de englezi în iulie 1335 și în același an Robert a îngenuncheat în fața lui Balliol, punând capăt astfel rolului de gardian. Funcția a fost reinstaurată în 1338 și Robert deținut-o până când David s-a întors din Franța în iunie 1341. Ostilitățile au continuat și Robert a luptat alături de David la Neville's Cross pe 17 noiembrie 1346. Robert ori a evadat, ori a fugit de pe terenul de luptă, dar David a fost capturat și a rămas un prizonier până când a fost răscumpărat în luna octombrie 1357.

Robert s-a căsătorit cu Elizabeth Mure în jurul anului 1348, recunoscându-i astfel pe cei patru fii și cele cinci fiice. Din căsătoria lui ulterioară cu Euphemia de Ross în 1355 s-au născut încă doi fii și două fiice. Robert s-a răzvrătit împotriva regelui în 1363, dar a renunțat în urma amenințării cu pierderea dreptului său la succesiune. David a murit în 1371 și Robert i-a succedat la vârsta de 55 de ani. La granița de sud, atacurile în zonele ocupate de englezi au continuat și, în 1384, scoțienii au recâștigat controlul asupra celor mai multe teritorii ocupate. Robert s-a asigurat că Scoția a fost inclusă în armistițiul anglo-francez din 1384 și a fost un factor important în lovitura de stat din noiembrie, când a pierdut controlul țării, mai întâi în favoarea fiului său cel mare, John, și apoi în 1388 în favoarea fratelui mai mic al lui John, Robert. Regele Robert a murit în Castelul Dundonald în 1390 și a fost înmormântat la Scone Abbey.

Moștenitor prezumtiv modificare

Robert Stuart, născut în 1316, a fost singurul copil al lui Walter Stuart, Mare Prefect al Scoției, și al fiicei Regelui Robert I, Marjorie Bruce, care a murit probabil în 1317 urma unui accident de călărie[2]. El a fost educat ca un nobil galez pe prorietățile Stuart în Bute, Clydeside și în Renfrew. În 1315, parlamentul a eliminat-o pe Marjorie din lista de succesiune a tatălui săi în favoarea unchiul ei, Edward Bruce[3]. Edward a fost ucis în Bătălia de la Faughart, în apropiere de Dundalk, pe 14 octombrie 1318[4], ceea ce a dus la organizarea în grabă a unui Parlament în decembrie, care a decis numirea fiului lui Marjorie, Robert, în calitate de moștenitor dacă regele moare fără un succesor[5]. Nașterea fiului regelui Robert, cel care va deveni David al II-lea, pe 5 martie 1324, a anulat poziția lui Robert Stuart ca moștenitor prezumtiv, dar o ședință a Parlamentului la Cambuskenneth în iulie 1326 l-a reașezat în linia de succesiune sub condiția decesului fără moștenitori a lui David. Această numire a fost însoțită de un dar de terenuri în Argyll, Roxburghshire și Lothians[6].

Regele Scoțienilor modificare

 
Robert al II-lea înfățișat pe marele sigiliu

David a fost înmormântat la Holyrood Abbey aproape imediat, dar un protest armat al lui William, Conte de Douglas a întârziat încoronarea lui Robert al II-lea până pe 26 martie 1371[7]. Motivele pentru acest incident rămân neclare, dar ar putea fi fost cauzat de un conflict cu privire la dreptul de succesiune al lui Robert[8] sau îndreptat împotriva lui George Dunbar, Conte de March (cunoscut și sub numele de Conte de Dunbar) și Robert Erskine[9]. Problema a fost rezolvată prin căsătoria fiicei lui Robert, Isabella, cu fiul lui Douglas, James, și cu Douglas înlocuindu-l pe Erskine în funcția sa[10]. Încoronarea lui Robert a avut efecte și asupra altor funcții din perioada lui David al II-lea. În special, fratele lui George Dunbar, John Dunbar, Lord de Fife, a pierdut controlul asupra Fife, iar Sir Robert Erskine, fiul lui Sir Thomas Erskine, a pierdut controlul Castelului Edinburgh[11].

 
Castelul Dundonald, unde Robert al II-lea a murit în 1390

Căsătorii și copii modificare

În 1336, s-a căsătorit pentru prima dată cu Elizabeth Mure (decedată în 1355), fiica lui Sir Adam Mure de Rowallan. Căsătoria a fost criticată pentru faptul că era necanonică, așa că cei doi s-au recăsătorit în 1349 după ce primirea unei dispense papale în 1347[12].

Din această uniune, zece copii au ajuns la maturitate[13]:

În 1355, Robert s-a căsătorit a doua lui soție, Euphemia de Ross (decedată 1387), fiica lui Hugh, Conte de Ross. Au avut patru copii[13]:

Regele Robert al II-lea a avut și mulți copii nelegitimi cu mai multe amante, inclusiv patru fii cu preferata lui, Mariota Cardeny, fiica lui Sir Cardeny și văduva lui Alexander Mac Naugthon:

  • Alexander Stuart, de Inverlunan
  • Sir John Stuart, de Cardeny
  • James Stuart, de Abernethy și Kinfauna
  • Walter Stuart

Cu Moira Leitch (conform legendelor):

Alți copii născuți de femei necunoscute[14]:

  • John Stuart, Lord de Burley (ucis în 1425)
  • Sir John Stuart de Cairdney
  • Alexander Stuart, canon de Glasgow
  • Sir Alexander Stuart de Inverlunan
  • Thomas Stuart, Arhidiaconul din St Andrews, Decan al Dunkeld
  • James Stuart de Kinfauns
  • Walter Stuart
  • Maria sau Mary Stuart, soția lui Sir John de Danielstoun și mama lui Sir Robert de Danielstoun of that Ilk (strămoș al Cunningham de Kilmaurs și Maxwell de Calderwood)[16]

Arbore genealogic modificare

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
8. Alexander Stuart, al 4-lea Mare Prefect al Scoției[18]
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
4. James Stuart, al 5-lea Mare Prefect al Scoției[17]
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
9. Jean de Bute (apocrif)[18]
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
2. Walter Stuart, al 6-lea Mare Prefect al Scoției
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
10. Walter de Burgh, Primul Conte de Ulster[19]
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
5. Egidia de Burgh[17]
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
11. Aveline FitzJohn[19]
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
1. Robert al II-lea al Scoției
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
12. Robert de Brus, al 6-lea Lord de Annandale[20]
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
6. Robert I al Scoției[13]
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
13. Marjorie de Carrick[20]
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
3. Marjorie Bruce
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
14. Domhnall I, Conte de Mar[21]
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
7. Isabella de Mar[13]
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
15. Elen ferch Llywelyn[22]
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Note modificare

  1. ^ a b c d e f g The Peerage 
  2. ^ Oram, et al., Kings & Queens, p. 123
  3. ^ Boardman, Early Stewart Kings, p. 3
  4. ^ Bradbury, Companion to Medieval Warfare, p. 222
  5. ^ Brown & Tanner, History of Scottish Parliament, pp. 70–1
  6. ^ Oram, et al., Kings and Queens of Scotland, p. 124
  7. ^ Boardman, Early Stewart Kings, p. 40
  8. ^ Brown & Tanner, History of Scottish Parliament pp. 102–105
  9. ^ Grant in Jones, et al.,New Cambridge History, p. 360
  10. ^ Boardman, Early Stewart Kings, p. 45
  11. ^ Boardman, Early Stewart Kings, pp. 39, 53
  12. ^ Weir, Britain's Royal Families, p. 216
  13. ^ a b c d „The Scottish Royal Dynasties 842–1625” (PDF). The official website of the British Monarchy. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  14. ^ a b Weir, Alison (). Britain's Royal Families: The Complete Genealogy (în engleză). Random House. p. 228. ISBN 9781446449110. 
  15. ^ Douglas, Robert (). The Peerage of Scotland. 
  16. ^ John P. Ravilious, ‘ "Nephew of the Duke": the Danielstons of that Ilk, and a hitherto unknown daughter of Robert II, King of Scots,’ The Scottish Genealogist, Vol. LIV, No. 3, September 2007, pp. 134–137. Cf. also John P. Ravilious, ‘Maria Stewart, illegitimate daughter of Robert II, King of Scots’ The Scottish Genealogist, Vol. LVI, No. 1, March 2009, pp. 29–30.
  17. ^ a b Paul, The Scots Peerage, pp. 13–14.
  18. ^ a b Paul, The Scots Peerage, p. 13.
  19. ^ a b   Archer, Thomas Andrew (). „Burgh, Walter de”. În Stephen, Leslie. Dictionary of National Biography. 7. London: Smith, Elder & Co. 
  20. ^ a b Maxwell, Robert the Bruce, p. ix
  21. ^   Paton, Henry (). „Mar, Donald (d.1297)”. În Lee, Sidney. Dictionary of National Biography. 36. London: Smith, Elder & Co. 
  22. ^ „Isabella of Mar”. The Stewart Society. Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Robert_al_II-lea_al_Scoției&oldid=14262891