Salvador Dalí
| Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Salvador Dalí, numele la naștere, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech, (n. 11 mai 1904, Figueras, Spania - d. 23 ianuarie 1989, Figueras) a fost un pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă. Grație aparițiilor excentrice și megalomaniei sale, Salvador Dalí a devenit o vedetă mondială, care a reușit să folosească forța mass-media pentru a-și spori averea și gloria.
Viața și operaModificare
Încă de copil, manifestă un viu interes pentru pictură, primele încercări le face pe cutii de carton pentru pălării, primite de la mătușa sa, croitoreasă de lux. Familia locuiește la Figueras, într-o vară, părinții îl trimit la Moula de la Torre, la unul dintre prietenii lor, Ramon Pichot, pictor impresionist. Convins de talentul lui Salvador, Pichot îi sugerează să-și continue studiile în Madrid. În 1918, va avea prima expoziție a operelor sale în teatrul local din Figueras.
În 1921 intră la Academia de Arte Frumoase San-Fernando din Madrid, unde se împrietenește cu Federico García Lorca și Luis Bunuel, dar - decepționat de sistemul de predare - incită studenții la manifestări de protest și este exclus din școală. Începe să poarte favoriți, pantaloni scurți, pardesiu lung, pălărie de pâslă și să fumeze pipă.
Este interesat de futuriștii italieni, apoi de "Școala de Metafizică" a lui Giorgio De Chirico, care îi va influența considerabil evoluția artistică, mai cu seamă că lecturile pasionate din Freud treziseră vocația pentru manifestările inconștientului în artă.
În anul 1926 se duce la Paris, unde vine în contact cu ambianța intelectuală a capitalei Franței, în acel timp în plină efervescență suprarealistă, și face cunoștință cu André Breton, Pablo Picasso, Joan Miró și Paul Eluard. În acest cerc suprarealist se împrietenește mai ales cu scriitorul francez René Crevel, care îi va dedica pictorului o broșură intitulată "Dalí sau antiobscurantismul" (1931).
"Metoda paranoico-critică"Modificare
Dalí este entuziasmat de mișcarea suprarealistă, în care vede posibilitatea manifestării imaginației sale exuberante unită cu o virtuozitate tehnică a desenului și culorii. Din cauza comportamentului său, în 1934 este exclus din grupul artiștilor suprarealiști, ceea ce nu-l împiedică să se considere singurul artist capabil de a capta "formele suprareale". Ca alternativă la "automatismul psihic" preconizat de Breton, Salvador Dalí recurge la propriul său stil ca "metodă paranoico-critică", pe care o definește drept "o metodă spontană a cunoașterii iraționale care constă în interpretarea critică a reveriilor delirante". Astfel, imaginile pe care pictorul încearcă să le fixeze pe pânză derivă din agitația tulbure a inconștientului (paranoia) și reușesc a căpăta formă numai datorită raționalizării delirului (momentul critic).
Din această metodă au rezultat imagini de o extraordinară fantezie până la stupefacție. Tehnica adoptată este aceea a picturii din Renaștere, din care preia doar exactitatea desenului și cromatismul, nu însă măsura echilibrului formal. În picturile sale prevalează efecte iluzioniste și o complexitate tematică care amintesc emfaza și exuberanța barocului iberic. Dalí recurge la spații largi în care include o mare cantitate de elemente - oameni, animale obiecte - într-o combinație irațională a raporturilor și deformare a realității.
Pasiunea pentru GalaModificare
În 1929 o întâlnește pe Gala Diaconov, soția poetului Paul Éluard, pentru care face o pasiune ce nu se va stinge tot restul vieții lui. Reușește să o despartă de Éluard, Gala devenindu-i nu numai soție, dar și muză inspiratoare, reprezentând-o în multe din picturile sale. Grație Galei, Dalí va cunoaște în cele din urmă dragostea trupească, care îi fusese până atunci cu desăvârșire străină, salvându-l de nebunie, după cum a mărturisit ulterior artistul (dar unii biografi se îndoiesc de această afirmație).
Delirul megalomanieiModificare
Între 1939 și 1948 trăiește la New York, unde expozițiile sale obțin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mândrie provocatoare și creează teme în care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei și putrefacției. Se plimbă pe străzile New York-lui cu un clopoțel, pe care îl folosește pentru a atrage atenția asupra sa - gândul că ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca sărăcia și smerenia.
Când acordă interviuri, vorbește despre sine la persoana a treia, folosind formularea "divinul Dalí" sau pur și simplu "divinul". Explică în mod savant cum mănâncă în fiecare dimineață jambon cu dulceață de trandafiri, cum înoată în fiecare zi douăzeci de minute, face o siestă de șapte minute, dar mărturisește că frica de moarte nu îl părăsește niciodată. Susține că această spaimă este, împreună cu libido-ul, motorul creației lui.
Până în ultima perioadă a vieții lui, Dalí a continuat să alimenteze până la extrem faima sa de artist excentric, original până la limita delirului, devenit cu timpul prizonierul propriului său personagiu, orgolios și imprevizibil. În 1975 primește un titlu nobiliar, devine "marchiz de Pubol", deoarece în acel timp locuia în castelul Pubol, pe care i-l oferise Galei.
Gala moare în 1982, în 1983 Dalí pictează ultimul său tablou, Coada de rândunică. După un accident în care suferă arsuri grave, se retrage din viața publică. Părăsește castelul și se adăpostește în turnul "Galatea" din al său "Teatro-Museo", unde va muri în ziua de 23 ianuarie 1989, la Figueras, localitatea în care s-a născut.
CitateModificare
"Inteligența fără ambiție este o pasăre fără aripi." (Dali)
"Dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul". (Dalí)
"Există întotdeauna două feluri de pictori: cei care depășeșc limita și cei care știu cum să se apropie de aceste granițe cu respect și răbdare, fără să le încalce însă". (Dalí)
NoteModificare
- ^ a b „Salvador Dalí”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ https://hedendaagsesieraden.nl/2019/11/09/salvador-dali/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Encyclopædia Britannica Online
- ^ a b c d RKDartists
- ^ (PDF) https://www.boe.es/boe/dias/1964/04/28/pdfs/A05391-05391.pdf, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Salvador Dalí (în engleză), Benezit Dictionary of Artists
- ^ Salvador Dali, Kunstindeks Danmark, accesat în
- ^ Salvador Dalí, SNAC, accesat în
- ^ a b „Salvador Dalí”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Дали Сальвадор, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b The Fine Art Archive
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Salvador Dalí (în engleză), RKDartists
- ^ https://www.francebleu.fr/infos/culture-loisirs/apres-les-tests-adn-la-depouille-de-dali-retrouve-sa-tombe-a-figueres-1521216140 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Surrealist painter Salvador Dali, flamboyant art revolutionary (în engleză), Chicago Tribune,
- ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în
- ^ a b c d e f g RKDartists, accesat în
- ^ a b https://www.trouw.nl/nieuws/de-rinoceros-en-de-kantwerkster~b57136d2/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor)
BibliografieModificare
- Carré d'Art (Salvador Dali), J-P Thiollet, Anagramme Ed, 2008. ISBN : 2 35035 189 6
Legături externeModificare
- Picturi Salvador Dali
- ro Salvador Dalí
- en Galeria de artă a lui Dali
- fr Institut National de l'Audiovisuel: Salvador Dalí
- "Suprarealismul sunt eu!" Arhivat în , la Wayback Machine., 16 februarie 2012, Paul Ioan, Revista Magazin
- Memoria nu iartă Arhivat în , la Wayback Machine., 2 februarie 2011, Revista Magazin
- Dalíverne Arhivat în , la Wayback Machine., 29 aprilie 2009, Revista Magazin
- Șocul numit Salvador Dalí Arhivat în , la Wayback Machine., 6 mai 2009, Revista Magazin
- Pe ce planeta a trait Salvador Dali? Arhivat în , la Wayback Machine., 28 noiembrie 2007, Revista Magazin
- Dali si filmul, 12 octombrie 2007, Adrian-Silvan Ionescu, Ziarul de Duminică
- Expozitie Salvador Dali