Sanda Golopenția-Eretescu

lingvistă, folcloristă, eseistă și memorialistă română
Sanda Golopenția-Eretescu
Date personale
Născută (85 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
PărințiAnton Golopenția
Ștefania Cristescu-Golopenția Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațielingvistă
folclorist[*]
eseistă
memorialist[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3]
limba engleză[3]
limba franceză[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materColegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București
Facultatea de Litere a Universității din București  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Brown[2]  Modificați la Wikidata

Sanda Golopenția-Eretescu (n. 2 martie 1940, București) este o lingvistă, folcloristă, eseistă și memorialistă română, emigrată din 1980 în Statele Unite.[4] Este profesor emerit la Brown University din Providence, SUA și o prezență activă a vieții culturale și științifice românești.[5]

Biografie

modificare

Este fiica sociologului Anton Golopenția și etnologului Ștefania Cristescu.[6]

A făcut studiile elementare la Școala nr. 15 de fete și Liceul „Gheorghe Lazăr” din capitală în perioada 1946-1953 și a continuat cu studiile liceale la același Liceu ”Gheorghe Lazăr” din București. A absolvit, cu diplomă de licență, Facultatea de Filologie a Universității din București, în 1961. În 1964 obține certificatul de traducătoare din franceză în română. În perioada 1962-1963 este bibliotecară și documentaristă la Institutul de Folclor din București și documentaristă la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale din capitală în perioada imediat următoare (1963-1969). Este lector asociat la Facultatea de Limba și Literatura Română (1967-1972), cercetător științific la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale (devenit ulterior Institutul de Cercetări Fonetice și Dialectale) (1969-1971), profesor de semiotică la Facultatea de Filosofie din București (1972-1973) și cercetător științific principal la același Institut în perioada 1971-1980).[7] A obținut titlul de doctor în filologie în anul 1968, cu teza Sintaxa transformațională a limbii române.[8]

În 1980, după moartea mamei sale pleacă din România în Italia, la Roma, și, în același an primește viză pentru a emigra în Statele Unite ale Americii.[9][10] Aici, a lucrat pentru o scurtă perioadă (februarie-august 1981) ca asistentă la Cornell University, Ithaca, New York (predă limba italiană), apoi conferențiar invitat la Brown University, Providence, Rhode Island, departamentul de studii franceze în perioada 1981-1982. La aceeași universitate o regăsim ca profesor asistent (1982-1987), profesor asociat cu definitivat (1987-1990) și din 1990 profesor titular. În iunie 1991 a predat cursuri de literatură comparată și semiotică la International Summer Institute for Semiotic and Structural Studies, Vanderbilt University, Nashville, Tennessee. A fost director rezident al programului Brown la Universitatea Lyon II din Franța în perioada 1984-1985.[7]

A debutat științific,în 1968, în volumul scris în colaborare cu E. Vasiliu Sintaxa transformațională a limbii române și editorial, în 1986, cu volumul de eseuri Mitul pagubei.

Este căsătorită cu Constantin Eretescu, folclorist, etnolog, antropolog cultural, de asemenea prozator, eseist și memorialist.[11]

Premii și distincții

modificare
  • 1966 - Premiul Societății Române de Lingvistică.
  • 1995 - Diploma de merit „Dimitrie Gusti”.
  • 2000 - Premiul Fundației Culturale Române.
  • Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara.[12]
  • Sintaxa transformațională a limbii române, împreună cu Emanuel Vasiliu București, Editura Academiei Române, 1968
    • tradusă în engleză The Transformational syntax of the Romanian language The Hague, Paris:Mouton, 1972[8]
  • Le singe a la porte. Vers un theorie de la parodie, New York - Benie, 1983;
  • Les voies de la pragmatique, in colaborare, Stanford, 1988;
  • Mitul Pagubei, Providence, 1988;
  • Les voies de la pragmatique, 1989;[13]
  • Voir les didascalies împreună cu M. Martinez Thomas, Le  Mirail & Editions Ophrys, Paris, 1994[8]
  • Cartea plecării, București, Editura Univers, 1995, ISBN: 973-34-0353-9
  •  Les propos spectacle: Études de pragmatique théâtrale, Peter Lang Publishing, Inc., 1996[8]
  • Desire Machines: A Romanian love charms database, București, Editura Fundației Culturale Române, 1998, ISBN: 9789735770839
  • Intermemoria, Studii de pragmatică și antropologie Cluj, Dacia, 2001,[14] ISBN: 973-325-0964-7
  • Chemarea mâinilor negative, Cartea Românească, 2002,[10] ISBN: 9732316004
  • Emigranții Carter, București, Paideia, 2008, ISBN: 9789735964436
  • Viața noastră cea de toate zilele, Curtea Veche, 2009.[15]
  • Fluviul Alfeu sau despre exil si intoarceri, București, Spandugino, 2017, ISBN: 9786068401959
  • Bulevadrele vieții, București, Spandugino, 2018, ISBN: 9786068944128
  1. ^ Sanda Golopenţia-Eretescu, Virtual International Authority File 
  2. ^ a b https://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A31751/pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ „George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România”. wife.mihaimoga.com. 
  5. ^ „Astăzi e ziua ta: Sanda Golopenția”. 
  6. ^ Ţarălungă, Ecaterina (2019). Enciclopedia identității românești. 2: Personalităţi. AGIR. p.340
  7. ^ a b Sasu, Aurel (). Dicționarul biografic al literaturii române. 1: A-L. Pitești: Paralela 45. pp. 672–674. 
  8. ^ a b c d „Laudatio in vederea acordarii titlului de Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara, Doamnei Sanda Golopentia Eretescu”. Cooperativa Gusti. . Accesat în . 
  9. ^ Vultur, Smaranda (). „Sanda Golopenția, tipul de cercetător care, încet, începe să dispară”. Puterea a cincea. Accesat în . 
  10. ^ a b Doina Jela (). „Interviu SANDA GOLOPENȚIA: Istoria orală are o destinație publică”. LaPunkt. Accesat în . 
  11. ^ „Întîlnire cu Sanda Golopenția-Eretescu și Constantin Eretescu, la Cafeneaua critică - Agentia de carte”. www.agentiadecarte.ro. 
  12. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 224-225. 
  13. ^ „Amazon.com: Sanda Golopenția-Eretescu: Books, Biography, Blog, Audiobooks, Kindle”. www.amazon.com. 
  14. ^ „ANTROLOGIE. Sanda GOLOPENTIA, Intermemoria. Studii de pragmatica si antropologie”. Observator Cultural. Accesat în . 
  15. ^ https://vivo.brown.edu/docs/s/sgolopen_cv.pdf?dt=071018112

Bibliografie

modificare
  • Marcu, George (), Femei de seamă din România. De ieri și de azi, București: Editura Meronia 
  • Rostas, Zoltan; Văcărescu, Theodora-Eliza, ed. (), In honorem Sanda Golopentia, Editura Spandugino, București: Spandugino, ISBN 978-606-8944-51-7 

Legături externe

modificare