Scaunul Secuiesc al Arieșului
Scaunul Arieșului (în latină Sedes Aurata, în maghiară Aranyosszék) a fost unul din cele 7 scaune secuiești din evul mediu până în anul 1876. Odată cu reorganizarea administrativă din 1876 și desființarea scaunelor secuiești și săsești, teritoriul Scaunului Arieșului a fost trecut în componența comitatului Turda-Arieș. În prezent localitățile componente ale Scaunului Arieșului fac parte din județele Alba și Cluj.

IstoricModificare
În anul 1250 au fost colonizate multe familii de secui în peste 20 de localități situate la vest de Turda, spre Munții Apuseni, acordându-li-se o serie de avantaje economice si administrative, inclusiv (în jurul anului 1270) crearea unei unități teritorial-administrative separate, numită Aranyosszék (Scaunul Arieșului).[necesită citare]
În 1289, regele Laszlo al IV-lea donează secuilor, care s-au remarcat în luptele împotriva cumanilor și tătarilor, domeniul Aranyos (Arieș), care aparținuse de cetatea Turda și care fusese pustiit și astfel a pus bazele Scaunului Arieșului.[necesită citare]
La sfârșitul secolului al XIII-lea, în 23 de localități din această zonă se vor stabili secui din Scaunul Kezdi. Se cunoaște faptul că în Evul Mediu, în perioada când a aparținut de regatul medieval maghiar, Transilvania a fost compusă din trei părți independente: Pământul Săsesc, Pământul Secuiesc și Teritoriul celor șapte comitate. Sașii au primit partea de sud a regiunii, unde au format așa numita „Universitas Saxorum” (Universitatea Săsească) care le-a fost oferită prin edictul regal Andreanum. Secuii au avut majoritar ținuturi autonome în părțile estice (excepție: „Scaunul Secuiesc al Arieșului”). Restul Ardealului a fost administrat de nobilimea din comitate.[necesită citare]
Centrul admistrativ al „Scaunului Secuiesc al Arieșului” a fost localitatea Vințu de Sus. „Scaunul” a fost desființat în anul 1876, cu prilejul reorganizării administrative a Austro-Ungariei. Localitățile respective se găsesc în prezent în județele Alba și Cluj.[necesită citare]
Localitățile componenteModificare
Vezi șiModificare
BibliografieModificare
- Academia Maghiara de Științe - Dicționar cultural maghiar-român, Sfântu Gheorghe, 2013