Scaunul Sibiului

Scaunul Sibiului, în germană Hauptstuhl Hermannstadt, Hermannstädter Hauptstuhl sau Hermannstädter Stuhl), a fost cea mai importantă unitate administrativă a comunității sașilor transilvăneni, înființată în secolul al XII-lea cu sediul la Sibiu (germană Hermannstadt).

„Scaunul Sibiului” în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

Începuturile colonizării

După opinia lui Friedrich Teutsch, colonizarea așezărilor din capitulul Sibiului a început cu localitățile Sibiu, Șura Mare, Slimnic și Vurpăr, împreună cu hotarul denumit „Braniș” folosit în „devălmășie” (împreună). Ca urmare, s-au format localitățile surori: Hamba, Roșia, Noul și Daia. De asemenea, același autor consideră că localitățile: Gușterița („Villa Humperti”), Turnișor („Villa Epponis”) și Șelimbăr au purtat numele greavilor lor. Teutsch afirmă că satele: Avrig, Bradu, Cașolț, Cisnădie, Cisnădioara, Cristian și Tălmaciu s-au format mai târziu.

Harta Iosefină a Scaunului filial al Tălmaciului, 1769-73

Pe de altă parte, Karl Kurt Klein semnalează faptul că în timpul lui Geza II s-au colonizat în capitulul Sibiului localitățile Cristian („Insula Christiana”) și Cisnădie-Heltau (nume ce ar proveni de la „Heldwin”), acestea făcând parte din primele colonizări, numele lor trăgându-se de la greavii lor.

În anul 1453, sașilor din Șapte Scaune li s-a atribuit teritoriul cetăților de graniță (Grenzburgengebiet), pe care l-au administrat până în anul 1867, sub denumirea de "Scaunul filial al Tălmaciului (Talmescher Filialstuhl sau Filialstuhl Talmesch).

Stema

Stema Scaunului Sibiului și stema Sibiului au fost identice, incluzând două spade încrucișate, cu mânerele în partea superioară. Ele reprezintă Jus Gladii Minus (Minor) + Jus Gladii Majus (Maior), dreptul de a pronunța pedeapsa cu moartea. Potrivit heraldicii, fondul roșu al scutului, împreună cu cele două spade, reprezintă acest drept.

Domenii aparținătoare

„Scaunul Sibiului” în secolul al XV-lea

Scaunul Sibiului avea în administrarea sa următoarele localități, grupate după cum urmează:

• Localitățile componente principale, care erau următoarele:
  • Amnaș, în germană Hamlesch, în maghiară Omlás.
  • Avrig, în germană Freck, Fryk, în maghiară Felek.
  • Bradu, în germană Girelsau/Gerhardsau, în maghiară Fenyőfalva.
  • Bungard, în germană Baumgarten, în maghiară Bongárd.
  • Cașolț, în germană Kastenholz, în maghiară Hermany.
  • Cisnădie, în germană Heltau/Helten, în maghiară Nagydisznod.
  • Cristian, Sibiu, în germană Großau, în maghiară Kerészténysziget.
  • Daia, Sibiu, în germană Thalheim/Dalmen, în maghiară Dolmany.
  • Gura Râului, în germană Auendorf, în maghiară Guraró.
  • Gușterița, în germană Hammersdorf, în maghiară Szenterusebet.
  • Hamba, în germană Hahnbach/Hannebach, în maghiară Kakasfalva.
  • Mohu, în germană Moichen, în maghiară Moh.
  • Nou, în germană Neudorf, în maghiară Szászujfalu.
  • Poplaca, în germană Gunzendorf, în maghiară Popláka.
  • Rășinari, în germană Reschinar/Städtedorf, în maghiară Resinár.
  • Râu Sadului, în germană Kalibaschen, în maghiară Riuszád.
  • Roșia, în germană Rothberg, în maghiară Veresmart.
  • Rusciori, în germană Reußdörfchen/Reußdörfel, în maghiară Oraszesűr/Roszesűr.
  • Săcădate, Sibiu, în germană Sakadat/Sekedaten, în maghiară Oltszakadát.
  • Sadu, în germană Zood/Sodenbach, în maghiară Cód.
  • Sibiu, în germană Hermannstadt, în maghiară Nagyszeben.
  • Slimnic, în germană Stolzenburg, în maghiară Szelindek.
  • Șelimbăr, în germană Schellenberg, în maghiară Sellenberk.
  • Șura Mare, în germană Großscheuern, în maghiară Nagycsűr.
  • Șura Mică, în germană Kleinscheuern, în maghiară Kiscsur.
  • Turnișor, în germană Neppendorf, în maghiară Kistorony.
  • Veștem, în germană Westen, în maghiară Vesztény.
  • Vurpăr, în germană Burgberg, în maghiară Vurpód/Hühalom.
• Scaunul filial al Tălmaciului (în germană Filialstuhl Talmesch), care avea în componență următoarele localități:
  • Boița, în germană Ochsendorf, în maghiară Bojca.
  • Racovița, în germană Rakovita, în maghiară Oltrakovica.
  • Sebeșu de Jos, în germană Unterschebesch/Unterschewisch, în maghiară Oltalsósebes.
  • Sebeșu de Sus, în germană Oberschebesch/Oberschewisch, în maghiară Oltfelsősebes.
  • Tălmaciu, în germană Talmesch, în maghiară Nagytalmács.
  • Tălmăcel, în germană Kleintalmesch, în maghiară Kistalmács.
  • Turnu Roșu/Porcești, în germană Schweinsdorf/Porkendorf, în maghiară Vöröstorony/Porcsesd.

Dangale pentru vite, 1826

• Scaunul filial al Săliștei (în germană Filialstuhl Selischte) care avea în următoarele localități:
  • Cacova Sibiului, germană Krebsbach, maghiară Szebenkákova.
  • Galeș, germană Galusdorf/Galisch, maghiară Szebengálos/Galis.
  • Săliște, germană Selischte/Großdrof, maghiară Szelistye.
  • Sibiel, germană Budenbach, maghiară Szibiel.
  • Tilișca, germană Tilischka/Telischen, maghiară Tilischka/Tiliska.
  • Vale, germană Grabendorf, maghiară Vále.
• Alte domenii aparținătoare:
  • Apoș, în germană Abtsdorf/Apesdorf, în maghiară Szászapátfalva.
  • Bălcaciu, în germană Bulkesch, în maghiară Bolkacs
  • Cârța, în germană Kerz, în maghiară Kerc.
  • Cisnădioara, în germană Michelsberg, în maghiară Kisdisznod.
  • Cloașterf, în germană Klosdorf, în maghiară Miklostelke.
  • Colun, Sibiu, în germană Kellen/Köln, în maghiară Kolun.
  • Cornățel, în germană Härwesdorf/Harbachdorf, în maghiară Hortobágyfalva.
  • Criț, în germană Deutsch-Kreuz, în maghiară Szászkeresztúr.
  • Feldioara, în maghiară Földvar.
  • Jidvei, în germană Seiden, în maghiară Zsidve.
  • Meșendorf, în germană Meschendorf, în maghiară Mese.
  • Orlat, în germană Orlat/Ortenbach/Winsberg, în maghiară Orlát.
  • Rucăr, în germană Ruckersdorf, în maghiară Rukkor.
  • Ruși, în germană Reußen, în maghiară Rüsz.
  • Săcel/Cernovoda, în germană Schwarzwasser, în maghiară Szecsel/Feketeviz.
  • Târnava/Proștea Mare, în germană Großprobstdorf, în maghiară Nagyekemező.
  • Târnăvioara/Proștea Mică, în germană Kleinprobstdorf, în maghiară Kisekemező.

Bibliografie

• Johann Michael Ackner, Der Hermannstädter Stuhl im Großfürstenthum Siebenbürgen, Wien, 1840;
• Academia Română - Istoria Românilor, vol IV, V, VI, București 2002, 2003.
• D. Avrigeanu - Instituția centumvirilor din orașul Sibiu - în RA, an XL, VII, 1970, vol.XXXII, nr.1.
• E. A. Bielz - Handbuch der Landeskunde Siebenbürgens. Eine physikalisch-statistisch-topographische Beschreibung dieses Landes, Sibiu 1857.
• P. Binder - Lista iarmaroacelor din Transilvania în vechile calendare din secolele XVI-XVII - în An.Br., I, 1993.
• Din istoria Transilvaniei, I, București, 1965.
• Documente privind istoria României, veac XIV, C, Transilvania, I (1301-1320), București, 1953.
• Documenta Romaniae H istorica, vol. XI (1356-1360), București, 1981, vol.XII (1361-1365), București, 1985.
• J. Dulder - Zur Geschichte des Überganges Siebenbürgens unter die Herrschaft des Hauses Habsburg: Die Jahre 1687-1691 - în AVSL, XXX, 1902.
• A. Dumitrescu-Jipa, N. Nistor - Sibiul și ținutul în lumina istoriei, I, Cluj-Napoca, 1976.
• Hermann Fabini - Atlas des Siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, I, Sibiu, 1999.
• J.A. Grimm - Die politische Verwaltung im Grossfürstenthum Siebenbürgen. Ein Hilfsbuch - Ediția a doua, Sibiu, 1856.
• N. Iorga:
  • Istoria românilor din Ardeal și Ungaria, București, 1915.
  • Istoria românilor din Ardeal și Țara Ungurească, București 1916.
  • Histoire du Roumains de Transylvanie et de Hongrie, Ediția a doua, București, 1940.
• Zsigmond Jakó - Erdélyi Okmánytar (Codex diplomaticus Transylvaniae), I, 1023-1300, Budapesta, 1997.
• K. K. Klein - Geysanum und andreanum. Fragmentarische Betrachtungen zur Frühgeschichte der deutschen in Sibenbürgen - în AVSL, 8, 1971.
• S. Kolosvári, K. Óvári - Corpus statutorum Hungariae municipalium, I, Budapesta, 1895.
• G. Kraus - Cronica Transilvaniei 1608 - 1665, București, 1965.
• I. Lupaș:
  • Realități istorice în voievodatul Transilvaniei din secolele XII-XII - în AIIN, VII, 1936-1937.
  • Documente istorice transilvane, I(1599-1699), Cluj, 1940.
  • Sfârșitul suzeranității otomane și începutul regimului habsburgic în Transilvania, București, 1943.
• M. Lupaș-Vlaicu - Aspecte din istoria Transilvaniei, București, 2001.
• L. J. Marienburg - Geographie des Grossfürstenthums Siebenbürgen, I, Sibiu, 1813.
• A. Șt. Mărginean - Competențele administrative ale autorităților urbane din Transilvania(sec.XIV) - în BCȘS, 7, 2001.
• Ștefan Meteș - Viața agrară, economică aRomânilor din Ardeal și Ungaria, I, 1508-1820, București, 1921.
• O. Mittelstrass - Ortsnamenbuch. Historisch-landeskundlicher Atlas von Siebenbürgen, Heidelberg, 1992.
• G. Müller - Die urprüngliche Rechtslage der Rumänen in Siebenbürger Sachsenlande - în AVSL, 38, 1912.
• Thomas Nägler:
  • Populația românească din sudul Transilvaniei și caracterul colonizării săsești din secolele XII-XIII - în SAI, XIII, 1969.
  • Așezarea sașilor în Transilvania, București, 1992.
• Șt. Pascu - Voievodatul Transilvaniei, I, Cluj, 1972.
• G. Popa-Lisseanu - Sicules et Roumains. Un proces de desnationalisation, București, 1933.
• Quellen aus sächsischen Archiven, 1880.
• A. Sacerdoțeanu - Andreanum și alte acte (II) - în Țara Bârsei, 2, 1935.
• A. Schaser - Reformele iosefine în Transilvania și urmările lor în viața socială, Sibiu, 2000.
• Fr. Schuller - Zur Einführung des Königsrichteramtes in den Stühlen der "provincia Cibiniensis" - în KVSL, VII, 6, 1884.
• J. Sollner - Statistik des Grossfürstenthums Sibenbürgen, Sibiu, 1856.
• Otto Mittelstrass, Wilfried Heller și Hartmut Asche - Historisch- Landeskundlicher Atlas von Siebenbürgen, Ortsnamenbuch. Publicat de "Arbeitskreis für Siebenbürgische Landeskunde"