Sezonul de Formula 1 din 1979

Sezonul de Formula 1 din 1979
Campionul la Piloți
Jody Scheckter during the 1979 Monaco Grand Prix.jpg
Africa de Sud Jody Scheckter (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Gilles Villeneuve imola 1979.jpg
Italia Ferrari (Al 6-lea titlu)
Informații
Durată 21 ianuarie - 7 octombrie
Nr. de curse 15
Nr. de piloți 36
Nr. de echipe 18
Alte sezoane
1978 1980

Sezonul de Formula 1 din 1979 a fost cea de-a 30-a ediție a curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus Campionatul Mondial al Piloților din 1979[1] și Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 din 1979,[2] fiind disputat pe parcursul a cincisprezece curse, începând în Argentina pe 21 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 7 octombrie. Sezonul a inclus și trei curse de Formula 1 non-campionat.

Jody Scheckter de la Scuderia Ferrari a câștigat Campionatul Mondial al Piloților, în timp ce echipa sa a câștigat Cupa Constructorilor. Gilles Villeneuve a terminat pe locul 2 în campionat, încheind o a doua jumătate de succes a anilor 1970 pentru Ferrari (trei titluri la piloți și patru la constructori). Alan Jones a încheiat în forță sezonul pentru Williams, terminând pe locul al treilea în campionat, iar coechipierul său, Clay Regazzoni, a obținut prima victorie a lui Williams în calitate de constructor. Titlul lui Scheckter a fost ultimul pentru un pilot Ferrari timp de 21 de ani, înainte ca Michael Schumacher să câștige cinci titluri consecutive pentru echipă între 2000 și 2004.

Piloții și echipele înscrise în campionatModificare

Mai multe schimbări importante au avut loc în rândul echipelor de top pentru acest sezon, după moartea pilotului suedez Ronnie Peterson din sezonul precedent. Echipa dominantă Lotus l-a semnat pe Carlos Reutemann de la Ferrari pentru a-l înlocui pe Peterson. Ferrari l-a luat pe Jody Scheckter pentru a umple locul, iar echipa Wolf l-a angajat pe James Hunt în locul lui. McLaren, care inițial îl semnase pe Peterson, l-a înlocuit pe Hunt cu britanicul John Watson, al cărui loc la Brabham a fost luat de apreciatul, dar lipsit de experiență, Nelson Piquet, care concurase în ultima cursă din sezonul precedent în Canada.

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1979 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1979.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
    Martini Racing Team Lotus Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 79
80
G 1   Mario Andretti Toate
2   Carlos Reutemann Toate
    Team Tyrrell
  Candy Team Tyrrell
Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 009 G 3   Didier Pironi Toate
4   Jean-Pierre Jarier 1–9, 12–15
  Geoff Lees 10
  Derek Daly 11
33 14–15
    Parmalat Racing Team Brabham[a] Alfa Romeo 115-12 3,0 F12
Alfa Romeo 1260 3,0 V12
BT46
BT48
BT49
G 5   Niki Lauda 1–13
  Ricardo Zunino 14–15
Ford Cosworth DFV 3,0 V8 6   Nelson Piquet Toate
    Marlboro Team McLaren
  Löwenbräu Team McLaren
McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M26
M28
M28B
M28C
M29
G 7   John Watson Toate
8   Patrick Tambay Toate
    ATS Wheels ATS Ford Cosworth DFV 3,0 V8 D2
D3
G 9   Hans-Joachim Stuck Toate
    Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 015 3,0 F12 312T3
312T4
312T4B
M 11   Jody Scheckter Toate
12   Gilles Villeneuve Toate
  Fittipaldi Automotive Fittipaldi[b] Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F5A
F6
F6A
G 14   Emerson Fittipaldi Toate
19   Alex Ribeiro 14–15
    Equipe Renault Elf Renault Renault-Gordini EF1 1,5 V6t RS01
RS10
M 15   Jean-Pierre Jabouille Toate
16   René Arnoux Toate
    Samson Shadow Racing
  Interscope Shadow Racing
Shadow Ford Cosworth DFV 3,0 V8 DN9 G 17   Jan Lammers Toate
18   Elio de Angelis Toate
    Olympus Cameras Wolf Racing Wolf Ford Cosworth DFV 3,0 V8 WR7
WR8
WR9
G 20   James Hunt 1–7
  Keke Rosberg 8–15
    Team Ensign Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N177
N179
G 22   Derek Daly 1–7
  Patrick Gaillard 8–12
  Marc Surer 13–15
    Team Merzario Merzario Ford Cosworth DFV 3,0 V8 A1B
A2
A4
G 24   Arturo Merzario 1–6, 8–15
  Gianfranco Brancatelli 7
    Ligier Gitanes Ligier Ford Cosworth DFV 3,0 V8 JS11 G 25   Patrick Depailler 1–7
  Jacky Ickx 8–15
26   Jacques Laffite Toate
    Albilad-Saudia Racing Team Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW06
FW07
G 27   Alan Jones Toate
28   Clay Regazzoni Toate
    Warsteiner Arrows Racing Team Arrows Ford Cosworth DFV 3,0 V8 A1
A2
G 29   Riccardo Patrese Toate
30   Jochen Mass Toate
  Team Rebaque Rebaque Ford Cosworth DFV 3,0 V8 HR100 G 31   Héctor Rebaque 13–15
    Autodelta Alfa Romeo Alfa Romeo 115-12 3,0 F12
Alfa Romeo 1260 3,0 V12
177
179
G 35   Bruno Giacomelli 6, 8, 13, 15
36   Vittorio Brambilla 13–15
  Willi Kauhsen Racing Team Kauhsen Ford Cosworth DFV 3,0 V8 WK G 36   Gianfranco Brancatelli 5–6

Echipele care nu și-au construit propriul șasiu sunt arătate mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
  Team Rebaque Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 79 G 31   Héctor Rebaque 1–6, 8–12

CalendarModificare

Următoarele cincisprezece Mari Premii au avut loc în 1979.

1.   2.   3.   4.  
Marele Premiu al Argentinei
19-21 ianuarie
Marele Premiu al Braziliei
2-4 februarie
Marele Premiu al Africii de Sud
1-3 martie
Marele Premiu al Vestului Statelor Unite
6-8 aprilie
 
Buenos Aires (P)
 
Interlagos (P)
 
Kyalami (P)
 
Long Beach (S)
5.   6.   7.   8.  
Marele Premiu al Spaniei
27-29 aprilie
Marele Premiu al Belgiei
11-13 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
24, 26-27 mai
Marele Premiu al Franței
30 iun-1 iul
 
Jarama (P)
 
Zolder (P)
 
Monaco (S)
 
Dijon-Prenois (P)
9.   10.   11.   12.  
Marele Premiu al Marii Britanii
12-14 iulie
Marele Premiu al Germaniei
27-29 iulie
Marele Premiu al Austriei
10-12 august
Marele Premiu al Țărilor de Jos
24-26 august
 
Silverstone (P)
 
Hockenheimring (P)
 
Österreichring (P)
 
Zandvoort (P)
13.   14.   15.  
Marele Premiu al Italiei
7-9 septembrie
Marele Premiu al Canadei
28-30 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
5-7 octombrie
 
Monza (P)
 
Île Notre-Dame (S)
 
Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamenteModificare

Marile PremiiModificare

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător
1   Marele Premiu al Argentinei   Jacques Laffite   Jacques Laffite   Jacques Laffite   Ligier-Ford
2   Marele Premiu al Braziliei   Jacques Laffite   Jacques Laffite   Jacques Laffite   Ligier-Ford
3   Marele Premiu al Africii de Sud   Jean-Pierre Jabouille   Gilles Villeneuve   Gilles Villeneuve   Ferrari
4   Marele Premiu al Vestului Statelor Unite   Gilles Villeneuve   Gilles Villeneuve   Gilles Villeneuve   Ferrari
5   Marele Premiu al Spaniei   Jacques Laffite   Gilles Villeneuve   Patrick Depailler   Ligier-Ford
6   Marele Premiu al Belgiei   Jacques Laffite   Gilles Villeneuve   Jody Scheckter   Ferrari
7   Marele Premiu al Principatului Monaco   Jody Scheckter   Patrick Depailler   Jody Scheckter   Ferrari
8   Marele Premiu al Franței   Jean-Pierre Jabouille   René Arnoux   Jean-Pierre Jabouille   Renault
9   Marele Premiu al Marii Britanii   Alan Jones   Clay Regazzoni   Clay Regazzoni   Williams-Ford
10   Marele Premiu al Germaniei   Jean-Pierre Jabouille   Gilles Villeneuve   Alan Jones   Williams-Ford
11   Marele Premiu al Austriei   René Arnoux   René Arnoux   Alan Jones   Williams-Ford
12   Marele Premiu al Țărilor de Jos   René Arnoux   Gilles Villeneuve   Alan Jones   Williams-Ford
13   Marele Premiu al Italiei   Jean-Pierre Jabouille   Clay Regazzoni   Jody Scheckter   Ferrari
14   Marele Premiu al Canadei   Alan Jones   Alan Jones   Alan Jones   Williams-Ford
15   Marele Premiu al Statelor Unite   Alan Jones   Nelson Piquet   Gilles Villeneuve   Ferrari

Sistemul de punctajModificare

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:[3]

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 9 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al PiloțilorModificare

Poz. Pilot ARG
 
BRA
 
ZAF
 
USW
 
ESP
 
BEL
 
MCO
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
NLD
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte[c]
1   Jody Scheckter Ret (6) 2 2 (4) 1 1P 7 (5) 4 4 2 1[d] (4) Ret 51 (60)
2   Gilles Villeneuve Ret 5 1R 1P
R
7R 7R Ret 2 14 8R 2 RetR 2 (2) 1 47 (53)
3   Alan Jones 9 Ret Ret 3 Ret Ret Ret (4) RetP 1 1 1 9 1P
R
RetP 40 (43)
4   Jacques Laffite 1P
R
1P
R
Ret Ret RetP 2P Ret 8 Ret 3 3 3 Ret Ret Ret 36
5   Clay Regazzoni 10 15 9 Ret Ret Ret 2 (6) 1R 2 (5) Ret 3R 3 Ret 29 (32)
6   Patrick Depailler 4 2 Ret 5 1 Ret (5)R 20 (22)
7   Carlos Reutemann 2 3 (5) Ret 2 (4) 3 13 8 Ret Ret Ret 7 Ret Ret 20 (25)
8   René Arnoux Ret Ret Ret NS 9 Ret Ret 3R 2 Ret 6P
R
RetP Ret Ret 2 17
9   John Watson 3 8 Ret Ret Ret 6 4 11 4 5 9 Ret Ret 6 6 15
10   Didier Pironi Ret 4 Ret DSC 6 3 Ret Ret 10 9 7 Ret 10 5 3 14
11   Jean-Pierre Jarier Ret Ret 3 6 5 11 Ret 5 3 Ret 6 Ret Ret 14
12   Mario Andretti 5 Ret 4 4 3 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 5 10 Ret 14
13   Jean-Pierre Jabouille Ret 10 RetP NS Ret Ret NC 1P Ret RetP Ret Ret 14P Ret Ret 9
14   Niki Lauda Ret Ret 6 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 4 4
15[1]   Elio de Angelis 7 12 Ret 7 Ret Ret NSC 16 12 11 Ret Ret Ret Ret 4 3
=[1]   Nelson Piquet Ret Ret 7 8 Ret Ret Ret Ret Ret 12 Ret 4 Ret Ret RetR 3
17   Jacky Ickx Ret 6 Ret Ret 5 Ret Ret Ret 3
18   Jochen Mass 8 7 12 9 8 Ret 6 15 Ret 6 Ret 6 Ret NSC NSC 3
19[1]   Riccardo Patrese NS 9 11 Ret 10 5 Ret 14 Ret Ret Ret Ret 13 Ret Ret 2
=[1]   Hans-Joachim Stuck NSC Ret Ret DSC 14 8 Ret NS NSC Ret Ret Ret 11 Ret 5 2
21   Emerson Fittipaldi 6 11 13 Ret 11 9 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 8 8 7 1
  Héctor Rebaque Ret NSC Ret Ret Ret Ret 12 9 Ret NSC 7 NSC Ret NSC 0
  Patrick Tambay Ret Ret 10 Ret 13 NSC NSC 10 7 Ret 10 Ret Ret Ret Ret 0
  Ricardo Zunino 7 Ret 0
  Geoff Lees 7 0
  Derek Daly 11 13 NSC Ret NSC NSC NSC 8 Ret Ret 0
  James Hunt Ret Ret 8 Ret Ret Ret Ret 0
  Jan Lammers Ret 14 Ret Ret 12 10 NSC 18 11 10 Ret Ret NSC 9 NSC 0
  Keke Rosberg 9 Ret Ret Ret Ret Ret NSC Ret 0
  Vittorio Brambilla 12 Ret NSC 0
  Patrick Gaillard NSC 13 NSC Ret NSC 0
  Bruno Giacomelli Ret 17 Ret Ret 0
  Arturo Merzario Ret NSC NSC Ret NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC 0
  Marc Surer NSC NSC Ret 0
  Gianfranco Brancatelli NSC NSC NSPC 0
  Alex Ribeiro NSC NSC 0
Poz. Pilot ARG
 
BRA
 
ZAF
 
USW
 
ESP
 
BEL
 
MCO
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
NLD
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
  Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă


Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1Modificare

Poz. Constructor ARG
 
BRA
 
ZAF
 
USW
 
ESP
 
BEL
 
MCO
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
NLD
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte
1   Ferrari Ret 5 1R 1P
R
4 1 1P 2 5 4 2 2 1[e] 2 1 113
Ret 6 2 2 7R 7R Ret 7 14 8R 4 RetR 2 4 Ret
2   Williams-Ford 9 15 9 3 Ret Ret 2 4 1R 1 1 1 3R 1P
R
RetP 75
10 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 6 RetP 2 5 Ret 9 3 Ret
3   Ligier-Ford 1P
R
1P
R
Ret 5 1 2P 5R 8 6 3 3 3 Ret Ret Ret 61
4 2 Ret Ret RetP Ret Ret Ret Ret Ret Ret 5 Ret Ret Ret
4   Lotus-Ford 2 3 4 4 2 4 3 12 8 Ret Ret 7 5 10 Ret 39
5 Ret 5 Ret 3 Ret Ret 13 9 Ret Ret Ret 7 Ret Ret
Ret NSC Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret NSC Ret
5   Tyrrell-Ford Ret 4 3 6 5 3 Ret 5 3 7 7 Ret 6 5 3 28
Ret Ret Ret DSC 6 11 Ret Ret 10 9 8 Ret 10 Ret Ret
Ret Ret
6   Renault Ret 10 RetP NS 9 Ret NC 1P 2 RetP 6P
R
RetP 14P Ret 2 26
Ret Ret Ret Ret Ret Ret 3R Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret
7   McLaren-Ford 3 8 10 Ret 13 6 4 10 4 5 9 Ret Ret 6 6 15
Ret Ret Ret Ret Ret NSC NSC 11 7 Ret 10 Ret Ret Ret Ret
8   Brabham-Alfa Romeo Ret Ret 7 8 Ret Ret Ret Ret Ret 12 Ret 4 4 7
Ret Ret 6 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret
9   Arrows-Ford 8 9 11 9 8 5 6 14 Ret 6 Ret 6 13 Ret Ret 5
NS 7 12 Ret 10 Ret Ret 15 Ret Ret Ret Ret Ret NSC NSC
10   Shadow-Ford 7 12 Ret 7 12 10 NSC 16 11 10 Ret Ret Ret 9 4 3
Ret 14 Ret Ret Ret Ret NSC 18 12 11 Ret Ret NSC Ret NSC
11   ATS-Ford NSC Ret Ret DSC 14 8 Ret NS NSC Ret Ret Ret 11 Ret 5 2
12   Fittipaldi-Ford[b] 6 11 13 Ret 11 9 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 8 8 7 1
NSC NSC
  Brabham-Ford 7 RetR 0
Ret Ret
  Wolf-Ford Ret Ret 8 Ret Ret Ret Ret 9 Ret Ret Ret Ret Ret NSC Ret 0
  Ensign-Ford 11 13 NSC Ret NSC NSC NSC NSC 13 NSC Ret NSC NSC NSC Ret 0
  Alfa Romeo Ret 17 12 Ret Ret 0
Ret NSC
  Merzario-Ford Ret NSC NSC Ret NSC NSC NSPC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC 0
  Rebaque-Ford NSC Ret NSC 0
  Kauhsen-Ford NSC NSC 0
Poz. Constructor ARG
 
BRA
 
ZAF
 
USW
 
ESP
 
BEL
 
MCO
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
NLD
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
  Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Notă:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Curse non-campionatModificare

Alte trei curse de Formula 1, care nu au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților sau pentru Cupa Internațională a Constructorilor de F1, au mai fost organizate în 1979.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
  Cursa Campionilor Marlboro / Daily Mail Brands Hatch 15 aprilie   Gilles Villeneuve   Ferrari
  Trofeul Memorial Gunnar Nilsson Donington Park 3 iunie   Alan Jones   Williams-Ford
  Marele Premiu Dino Ferrari Imola 16 septembrie   Niki Lauda   Brabham-Alfa Romeo

NoteModificare

  1. ^ Brabham a intrat în primele 13 Mari Premii cu motorul Alfa Romeo. În ultimele două etape, echipa a concurat cu motorul Ford.
  2. ^ a b Înregistrările oficiale ale Cupei Internaționale din 1979, așa cum sunt publicate în Anuarul FIA din 1980, se referă la Fittipaldi drept Copersucar, după sponsorul principal al echipei.
  3. ^ Doar cele mai bune 4 rezultate din primele 7 curse și cele mai bune 4 rezultate din ultimele 8 curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Piloților. Dacă sunt diferite de punctele pentru campionat, punctele totale înregistrate sunt afișate în paranteze.
  4. ^ Jody Scheckter și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei.
  5. ^ Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Italiei.

ReferințeModificare

  1. ^ a b c d e FIA Yearbook 1980, Grey Section, page 84
  2. ^ FIA Yearbook 1980, Grey Section, page 85
  3. ^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 6