Sezonul de Formula 1 din 1980

Sezonul de Formula 1 din 1980
Durată
13 ianuarie - 5 octombrie
Nr. curse
14
Nr. piloți
41
Nr. echipe
17
Campionul la Piloți
Australia Alan Jones (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Regatul Unit Williams-Ford (Primul titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1980 a fost cel de-al 34-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 31-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 23-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a paisprezece curse, începând în Argentina pe 13 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 5 octombrie.[2] Sezonul a inclus și o cursă non-campionat, Marele Premiu al Spaniei.[3]

Alan Jones, la volanul unui Williams-Ford, a devenit primul australian care a câștigat Campionatul Mondial de la Jack Brabham (1966) încoace. Sezonul a cunoscut o schimbare majoră de gardă în Formula 1 cu primele titluri la piloți și constructori ale echipei Williams, apariția lui Nelson Piquet ca pretendent la campionat și debutul viitorilor campioni mondiali, Alain Prost și Nigel Mansell, în timp ce campionii en-titre, Jody Scheckter și Ferrari au suferit un sezon teribil, ce a dus la retragerea lui Scheckter din sport la sfârșitul anului. În plus, francezul Patrick Depailler și-a pierdut viața în timp ce efectua teste la Hockenheim.

Piloții și echipele înscrise în campionat modificare

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1980 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1980.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
    Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 015 3,0 F12 312T5 M 1   Jody Scheckter Toate
2   Gilles Villeneuve Toate
    Candy Team Tyrrell Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 009
010
G 3   Jean-Pierre Jarier Toate
4   Derek Daly Toate
43   Mike Thackwell 13–14
    Parmalat Racing Team Brabham Ford Cosworth DFV 3,0 V8 BT49 G 5   Nelson Piquet Toate
6   Ricardo Zunino 1–7
  Héctor Rebaque 8–14
    Marlboro Team McLaren McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M29B
M29C
M30
G 7   John Watson Toate
8   Alain Prost 1–3, 5–14
  Stephen South 4
  Team ATS ATS Ford Cosworth DFV 3,0 V8 D3
D4
G 9   Marc Surer 1–3, 7–14
  Jan Lammers 4–6
10 1–3
  Harald Ertl 9
    Team Essex Lotus Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 81
81B
G 11   Mario Andretti Toate
12   Elio de Angelis Toate
43   Nigel Mansell 10–12
    Unipart Racing Team Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N180 G 14   Clay Regazzoni 1–4
  Tiff Needell 5–6
  Jan Lammers 7–14
41   Geoff Lees 11–12
    Equipe Renault Elf Renault Renault-Gordini EF1 1,5 V6t RE20 M 15   Jean-Pierre Jabouille 1–13
16   René Arnoux Toate
    Theodore Shadow
  Shadow Cars
Shadow Ford Cosworth DFV 3,0 V8 DN11
DN12
G 17   Stefan Johansson 1–2
  Geoff Lees 3–7
18   David Kennedy 1–7
    Skol Fittipaldi Team Fittipaldi Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F7
F8
G 20   Emerson Fittipaldi Toate
21   Keke Rosberg Toate
    Marlboro Team Alfa Romeo Alfa Romeo Alfa Romeo 1260 3,0 V12 179 G 22   Patrick Depailler 1–8
  Vittorio Brambilla 11–12
  Andrea de Cesaris 13–14
23   Bruno Giacomelli Toate
    Equipe Ligier Gitanes Ligier Ford Cosworth DFV 3,0 V8 JS11/15 G 25   Didier Pironi Toate
26   Jacques Laffite Toate
    Albilad Williams Racing Team Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW07
FW07B
G 27   Alan Jones Toate
28   Carlos Reutemann Toate
    Warsteiner Arrows Racing Team Arrows Ford Cosworth DFV 3,0 V8 A3 G 29   Riccardo Patrese Toate
30   Jochen Mass 1–10, 13–14
  Mike Thackwell 11
  Manfred Winkelhock 12
  Osella Squadra Corse Osella Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FA1
FA1B
G 31   Eddie Cheever Toate

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
  Brands Hatch Racing Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW07 G 43   Desiré Wilson 8
  RAM – Penthouse Rizla Racing
  RAM – Rainbow Jeans Racing
  RAM – Williams Grand Prix Engineering
Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW07 G 50   Rupert Keegan 8–14
51   Kevin Cogan 13
  Geoff Lees 14

Calendar modificare

Următoarele paisprezece Mari Premii au avut loc în 1980.

1.   2.   3.   4.  
Marele Premiu al Argentinei
11-13 ianuarie
Marele Premiu al Braziliei
25-27 ianuarie
Marele Premiu al Africii de Sud
28 feb-1 mar
Marele Premiu al Vestului Statelor Unite
28-30 martie
 
Buenos Aires (P)
 
Interlagos (P)
 
Kyalami (P)
 
Long Beach (S)
5.   6.   7.   8.  
Marele Premiu al Belgiei
2-4 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
15, 17-18 mai
Marele Premiu al Franței
27-29 iunie
Marele Premiu al Marii Britanii
11-13 iulie
 
Zolder (P)
 
Monaco (S)
 
Paul Ricard (P)
 
Brands Hatch (P)
9.   10.   11.   12.  
Marele Premiu al Germaniei
8-10 august
Marele Premiu al Austriei
15-17 august
Marele Premiu al Țărilor de Jos
29-31 august
Marele Premiu al Italiei
12-14 septembrie
 
Hockenheimring (P)
 
Österreichring (P)
 
Zandvoort (P)
 
Imola (P)
13.   14.  
Marele Premiu al Canadei
26-28 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
3-5 octombrie
 
Île Notre-Dame (S)
 
Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente modificare

Marile Premii modificare

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport Lider
Pilot Dif.
1   MP al Argentinei   Alan Jones   Alan Jones   Alan Jones   Williams-Ford Raport   JON   3
2   MP al Braziliei   Jean-Pierre Jabouille   René Arnoux   René Arnoux   Renault Raport   4
3   MP al Africii de Sud   Jean-Pierre Jabouille   René Arnoux   René Arnoux   Renault Raport   ARN   3
4   MP al Vestului Statelor Unite   Nelson Piquet   Nelson Piquet   Nelson Piquet   Brabham-Ford Raport   0
5   MP al Belgiei   Alan Jones   Jacques Laffite   Didier Pironi   Ligier-Ford Raport   2
6   MP al Principatului Monaco   Didier Pironi   Carlos Reutemann   Carlos Reutemann   Williams-Ford Raport   PIQ   1
7   MP al Franței   Jacques Laffite   Alan Jones   Alan Jones   Williams-Ford Raport   JON   3
8   MP al Marii Britanii   Didier Pironi   Didier Pironi   Alan Jones   Williams-Ford Raport   6
9   MP al Germaniei   Alan Jones   Alan Jones   Jacques Laffite   Ligier-Ford Raport   7
10   MP al Austriei   René Arnoux   René Arnoux   Jean-Pierre Jabouille   Renault Raport   11
11   MP al Țărilor de Jos   René Arnoux   René Arnoux   Nelson Piquet   Brabham-Ford Raport   2
12   MP al Italiei   René Arnoux   Alan Jones   Nelson Piquet   Brabham-Ford Raport   PIQ   1
13   MP al Canadei   Nelson Piquet   Didier Pironi   Alan Jones   Williams-Ford Raport   JON   8
14   MP al Statelor Unite   Bruno Giacomelli   Alan Jones   Alan Jones   Williams-Ford Raport   13

Sistemul de punctaj modificare

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:[4]

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 9 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților modificare

Poz. Pilot ARG
 
BRA
 
ZAF
 
USW
 
BEL
 
MCO
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
NLD
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte[a]
1   Alan Jones 1P
R
3 Ret Ret 2P Ret 1R 1 (3)P
R
2 11 2R 1[b] 1R 67 (71)
2   Nelson Piquet 2 Ret 4 1P
R
Ret 3 4 2 4 5 1 1 RetP Ret 54
3   Carlos Reutemann Ret Ret 5 Ret 3 1R 6 3 2 3 (4) (3) 2 2 42 (49)
4   Jacques Laffite Ret Ret 2 Ret 11R 2 3P Ret 1 4 3 9 8 5 34
5   Didier Pironi Ret 4 3 6 1 RetP 2 RetP
R
Ret Ret Ret 6 3R 3 32
6   René Arnoux Ret 1R 1R 9 4 Ret 5 NC Ret 9P
R
2P
R
10P Ret 7 29
7   Elio de Angelis Ret 2 Ret Ret 10 9 Ret Ret 16 6 Ret 4 10 4 13
8   Jean-Pierre Jabouille Ret RetP RetP 10 Ret Ret Ret Ret Ret 1 Ret Ret Ret 9
9   Riccardo Patrese Ret 6 Ret 2 Ret 8 9 9 9 14 Ret Ret Ret Ret 7
10   Keke Rosberg 3 9 Ret Ret 7 NSC Ret NSC Ret 16 NSC 5 9 10 6
11   John Watson Ret 11 11 4 NC NSC 7 8 Ret Ret Ret Ret 4 NC 6
12   Derek Daly 4 14 Ret 8 9 Ret 11 4 10 Ret Ret Ret Ret Ret 6
13   Jean-Pierre Jarier Ret 12 7 Ret 5 Ret Ret 5 15 Ret 5 13 7 NC 6
14   Gilles Villeneuve Ret 16 Ret Ret 6 5 8 Ret 6 8 7 Ret 5 Ret 6
15   Emerson Fittipaldi NC 15 8 3 Ret 6 Ret 12 Ret 11 Ret Ret Ret Ret 5
16   Alain Prost 6 5 NS Ret Ret Ret 6 11 7 6 7 Ret NS 5
17   Jochen Mass Ret 10 6 7 Ret 4 10 13 8 NSC 11 Ret 4
18   Bruno Giacomelli 5 13 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 5 Ret Ret Ret Ret RetP 4
19   Jody Scheckter Ret Ret Ret 5 8 Ret 12 10 13 13 9 8 NSC 11 2
20   Mario Andretti Ret Ret 12 Ret Ret 7 Ret Ret 7 Ret 8 Ret Ret 6 1
21   Héctor Rebaque 7 Ret 10 Ret Ret 6 Ret 1
  Marc Surer Ret 7 NS Ret Ret 12 12 10 Ret NSC 8 0
  Ricardo Zunino 7 8 10 Ret Ret NSC Ret 0
  Rupert Keegan 11 NSC 15 NSC 11 NSC 9 0
  Clay Regazzoni NC Ret 9 Ret 0
  Jan Lammers NSC NSC NSC Ret 12 NC NSC NSC 14 NSC NSC NSC 12 Ret 0
  Eddie Cheever NSC NSC Ret Ret NSC NSC Ret Ret Ret Ret Ret 12 Ret Ret 0
  Geoff Lees 13 NSC NSC NSC NSC Ret NSC NSC 0
  Patrick Depailler Ret Ret NC Ret Ret Ret Ret Ret 0
  Nigel Mansell Ret Ret NSC 0
  Vittorio Brambilla Ret Ret 0
  Andrea de Cesaris Ret Ret 0
  Mike Thackwell NSC Ret NSC 0
  Tiff Needell Ret NSC 0
  David Kennedy NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC 0
  Stefan Johansson NSC NSC 0
  Stephen South NSC 0
  Desiré Wilson NSC 0
  Harald Ertl NSC 0
  Manfred Winkelhock NSC 0
  Kevin Cogan NSC 0
Poz. Pilot ARG
 
BRA
 
ZAF
 
USW
 
BEL
 
MCO
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
NLD
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 modificare

Poz. Constructor ARG
 
BRA
 
ZAF
 
USW
 
BEL
 
MCO
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
NLD
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte
1   Williams-Ford 1P
R
3 5 Ret 2P 1R 1R 1 2 2 4 2R[c] 1 1R 120
Ret Ret Ret Ret 3 Ret 6 3 3P
R
3 11 3 2 2
11 NSC 15 NSC 11 NSC 9
NSC NSC NSC
2   Ligier-Ford Ret 4 2 6 1 2 2 RetP
R
1 4 3 6 3R 3 66
Ret Ret 3 Ret 11R RetP 3P Ret Ret Ret Ret 9 8 5
3   Brabham-Ford 2 8 4 1P
R
Ret 3 4 2 4 5 1 1 6 Ret 55
7 Ret 10 Ret Ret NSC Ret 7 Ret 10 Ret Ret RetP Ret
4   Renault Ret 1R 1R 9 4 Ret 5 NC Ret 1 2P
R
10P Ret 7 38
Ret RetP RetP 10 Ret Ret Ret Ret Ret 9P
R
Ret Ret Ret
5   Lotus-Ford Ret 2 12 Ret 10 7 Ret Ret 7 6 8 4 10 4 14
Ret Ret Ret Ret Ret 9 Ret Ret 16 Ret Ret Ret Ret 6
Ret Ret NSC
6   Tyrrell-Ford 4 12 7 8 5 Ret 11 4 10 Ret 5 13 7 NC 12
Ret 14 Ret Ret 9 Ret Ret 5 15 Ret Ret Ret Ret Ret
Ret NSC
7   Arrows-Ford Ret 6 6 2 Ret 4 9 9 9 14 Ret Ret 11 Ret 11
Ret 10 Ret 7 Ret 8 10 13 8 NSC NSC NSC Ret Ret
8   Fittipaldi-Ford 3 9 8 3 7 6 Ret 12 Ret 11 Ret 5 9 10 11
NC 15 Ret Ret Ret NSC Ret NSC Ret 16 NSC Ret Ret Ret
9   McLaren-Ford 6 5 11 4 NC Ret 7 6 11 7 6 7 4 NC 11
Ret 11 NS NSC Ret NSC Ret 8 Ret Ret Ret Ret Ret NS
10   Ferrari Ret 16 Ret 5 6 5 8 10 6 8 7 8 5 11 8
Ret Ret Ret Ret 8 Ret 12 Ret 13 13 9 Ret NSC Ret
11   Alfa Romeo 5 13 NC Ret Ret Ret Ret Ret 5 Ret Ret Ret Ret RetP 4
Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret
  ATS-Ford Ret 7 NS Ret 12 NC Ret Ret 12 12 10 Ret NSC 8 0
NSC NSC NSC NSC
  Ensign-Ford NC Ret 9 Ret Ret NSC NSC NSC 14 NSC Ret NSC 12 Ret 0
NSC NSC
  Osella-Ford NSC NSC Ret Ret NSC NSC Ret Ret Ret Ret Ret 12 Ret Ret 0
  Shadow-Ford NSC NSC 13 NSC NSC NSC NSC 0
NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC
Poz. Constructor ARG
 
BRA
 
ZAF
 
USW
 
BEL
 
MCO
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
NLD
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Notă:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Cursa non-campionat modificare

Sezonul din 1980 a inclus și o singură cursă non-campionat.[3]

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
  Marele Premiu al Spaniei din 1980 Jarama 1 iunie   Alan Jones   Williams-Ford

Note modificare

  1. ^ Doar cele mai bune 5 rezultate din primele 7 curse și cele mai bune 5 rezultate din ultimele 7 curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Piloților. Dacă sunt diferite de punctele pentru campionat, punctele totale înregistrate sunt afișate în paranteze.
  2. ^ Alan Jones și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Canadei.
  3. ^ Williams-Ford și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Italiei.

Referințe modificare

  1. ^ 1980 FIA Yearbook, pagina 11
  2. ^ Motor Sport, ianuarie 1981, pagina 44
  3. ^ a b Motor Sport, ianuarie 1981, pagina 45
  4. ^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 6