Deschide meniul principal

Pitoașcă lipicioasă

specie de ciupercă
(Redirecționat de la Suillus viscidus)

Suillus viscidus (Carl Linnaeus, 1753 ex Roussel, 1796), din încrengătura Basidiomycota în familia Suillaceae și de genul Suillus,[1] este o ciupercă comestibilă care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Buretele este denumit în popor pitoașcă lipicioasă sau cenușărese.[2] Apare în România, Basarabia și Bucovina de Nord nu prea des și aproape numai pe sol calcaros, crescând în grupuri mai mici prin păduri de conifere sau mixte sub larici, preferând zonele alpine până subalpine, unde fructifică din iulie până în octombrie.[3][4]

Suillus viscidus
Sengbachtalsperre 20.08.2017 Sticky Bolete - Suillus viscidus (23579556228).jpg
Cenușărese, pitoaște lipicioase
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Suillaceae
Gen: Suillus
Specie: S. viscidus
Nume binomial
Suillus viscidus
(L.) Roussel (1796)
Sinonime
  • Boletus viscidus L. (1753)
  • Boletus aeruginascens Secr. (1833)
  • Boletus laricinus (Berk.) (1836)
  • Suillus aeruginascens (Secr.) Snell (1944)
  • Suillus laricinus (Berk.) O. Kuntze (1898)
  • Ixocomus viscidus (Fr. & Hök) Quél.

DescriereModificare

 
Bres.: Boletus viscidus
  • Pălăria: Ea are un diametru de 4-12 cm, este cărnoasă, fiind inițial semisferică, apoi convexă, în sfârșit aplatizată și adesea adâncită în mijloc. Datorită restului de văl parțial albicios, marginea are pentru mult timp un aspect zdrențuros. Cuticula este inițial catifelată, ulterior fină, dar neuniformă, a cărei colorit tinde de la ocru peste gri-verzui la maroniu-gălbui, fiind la vreme uscată lipicioasă și unsuroasă, la umezeală foarte cleioasă și vâscoasă. Ea poate fi îndepărtată ușor de picior.
  • Tuburile și porii: Sporiferele sunt scurte (8-12 mm), unghiulare, în cele mai multe cazuri decurente, rar aderate la picior precum dificil separabile de pălărie, sunt mai întâi gri-albicioase, apoi de un gri închis. Porii sunt inițial acoperiți de un văl parțial albicios care rupe după ceva timp, fiind foarte largi, unghiulari și odată cu vârsta prelungiți spre marginea pălăriei. Coloritul este gri-alb, mai târziu murdar gri, devenind ușor mai închis la apăsare.
  • Sporii: Ei sunt netezi, fusiformi și au o mărime de 8-14 x 3,5-5 microni. Praful lor este maroniu.
  • Piciorul: El are o înălțime de 4-7 cm și o lățime de 1-2 cm, este cilindric, cărnos, plin, dar la bătrânețe parțial găunos, brăzdat-reticulat, fin solzos și mereu destul de cleios. Coloritul este gri-gălbui sau palid maroniu, sub pălărie până la inel alb-verzui. Prezintă un inel subțire și alb care devine repede gri-maro.
  • Carnea: Ea este la început tare și compactă, dar se înmoaie cu maturitatea avansată, fiind în pălărie de culoare gri-albicioasă și în picior, în special spre bază, ușor gălbuie. Se decolorează adesea după tăiere slab albăstrui sau verzui, preferat sub tubulețe și în picior. Mirosul este fructuos și plăcut, gustul dulceag și aromatic.[3][4]

ConfuziiModificare

Buretele poate fi confundat cu alte specii din genul Suillus precum soiuri foarte apropiate, cu toate comestibile, cum sunt: Chalciporus piperatus, sin. Boletus piperatus,[5] Gomphidius glutinosus,[6] Gyrodon lividus,[7] Suillus bovinus,[8][9] Suillus bresadolae,[10] Suillus flavidus,[11] Suillus granulatus,[12] Suillus grevillei,[13] Suillus luteus sin. Boletus suillus,[14] Suillus tridentinus,[15] Suillus variegatus,[16] sau Xerocomus subtomentosus din familia Boletaceae.[17].

Specii asemănătoareModificare

ValorificareModificare

Acest burete este destul de gustos. Deși ceva mai mic, el poate fi pregătit în bucătărie ca Suillus grevillei (untoasa cu inel). Cuticula cleioasă trebuie să fie îndepărtată și piciorul scurtat, cel mai bine imediat după cules.

NoteModificare

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Denumire RO
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 528-529, ISBN 3-405-12116-7
  4. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 58-59, ISBN 978-3-440-14530-2
  5. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 46, ISBN 3-85502-0450
  6. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 448-449, ISBN 3-405-11774-7
  7. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
  8. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
  9. ^ I funghi dal vero, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 376-377, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  10. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 528-529, ISBN 3-405-12116-7
  11. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 440-441, ISBN 3-405-12124-8
  12. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 87-88, ISBN 3-426-00312-0
  13. ^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 186-187, ISBN 3-405-11568-2
  14. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 85-86, ISBN 3-426-00312-0
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 526-527, ISBN 3-405-11774-7
  16. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 498-499, ISBN 3-405-11774-7

BibliografieModificare

  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. 902+tabl.
  • Bruno Cetto: vol. 1-3, 7 (vezi sus)
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externeModificare