Theodor W. Adorno
| Theodor W. Adorno | |
 Theodor W. Adorno | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3][4][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14][15][16]  Frankfurt pe Main, Imperiul German[17][18][4] |
| Decedat | (65 de ani)[2][19][3][4][5][6][7][8][9][10][11][12][14][15][16] Visp, Elveția[20][4] |
| Înmormântat | Cimitirul Central din Frankfurt[*] |
| Cetățenie |  SUA Germania |
| Ocupație | filozof compozitor muzicolog[*] sociolog[*] profesor universitar[*] critic literar[*] critic muzical[*] aphorist[*] pianist scriitor |
| Activitate | |
| Alma mater | Merton College[*] Universitatea Johann Wolfgang Goethe Frankfurt |
| Organizație | Universitatea Johann Wolfgang Goethe Frankfurt |
| Influențat de | Walter Benjamin[1], Max Horkheimer[1], Georg Wilhelm Friedrich Hegel[1], Karl Marx[1], Friedrich Nietzsche[1] |
| Premii | medalia Goethe a orașului Frankfurt[*] () |
| Profesor pentru | Jürgen Habermas |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Theodor Ludwig Wiesengrund Adorno (n. ,[2][3][4][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14][15][16] Frankfurt pe Main, Imperiul German[17][18][4] – d. ,[2][19][3][4][5][6][7][8][9][10][11][12][14][15][16] Visp, Elveția[20][4]) a fost un filozof, sociolog, muzicolog și compozitor german. A fost membru al Școlii de la Frankfurt alături de Max Horkheimer, Walter Benjamin, Herbert Marcuse, Jürgen Habermas și alții. De asemenea a fost director muzical la Radio Project.
BiografieModificare
CopilăriaModificare
S-a născut la Frankfurt, ca unicul fiu al lui Oscar Alexander Wiesengrund, comerciant de vinuri de origine evreiască și convertit la protestantism și al Mariei-Barbara, cântăreață franceză catolică. În aceeași religie este botezat și micul Theodor.
Încă din copilărie manifestă talent pentru muzică. Studiază pianul și ia lecții de la compozitorul Bernhard Sekles.
Ani tinerețiiModificare
La Universitatea din Frankfurt (numită astăzi Johann Wolfgang von Goethe), Adorno studiază filozofia, muzicologia, psihologie și sociologia. Își ia doctoratul în 1924 cu o dizertație asupra operei lui Edmund Husserl.
În perioada petrecută la Viena (1925 - 1926), ia lecții de muzică de la muzicianul austriac Alban Berg. În afara orelor petrecute la pian, scrie și studii și critică muzicală.
Emigrarea în Marea Britanie și SUAModificare
Fiind urmărit de naziști deoarece era considerat evreu, Adorno pleacă în 1934 în Marea Britanie, ca în 1938 să emigreze în SUA.
Reîntoarcerea la FrankfurtModificare
În 1949, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Adorno revine în ținuturile natale.
OperaModificare
FilozofiaModificare
Theodor W. Adorno lansează critici asupra idealismului lui Hegel și împotriva existențialismului. Critică de asemenea "cultura industrială" specifică capitalismului contemporan.
ScrieriModificare
- Philosophy of Modern Music (1949)
- The Authoritarian Personality (et al. 1950). New York: Harper.
- Negative Dialectics. Translated by E.B. Ashton, London: Routledge, 1973 (Published in German in 1966)
- Prisms (1967)
- Aesthetic Theory (Published in German in 1970)
- Dialektik der Aufklärung (1944 with Horkheimer). Translations:
- Dialectic of Enlightenment. Trans. John Cumming. New York: Continuum, 1973.
- Dialectic of Enlightenment: Philosophical Fragments. Ed. Gunzelin Schmid Noerr, trans. Edmund Jephcott. Stanford, Cal.:Stanford University Press, 2002.
- Minima Moralia (1974)
- Against Epistemology: A Metacritique; Studies in Husserl and the Phenomenological Antinomies (1983).
- Critical Models: interventions and catchwords (1998).
- Metaphysics: Concept and Problems (2000).
- Kant's 'Critique of Pure Reason' (2001).
Adorno ca muzicianModificare
În 1925, la Viena, a luat lecțiile de teorie muzicală și de compoziție muzicală de la Alban Berg. Autor al mai multor lucrări - cântece, muzică instrumentală și corală, scrise într-o manieră apropiată de expresionism. În anii 1930. A plecat să compună (ultima compoziție completă - 6 piese pentru orchestră op. 4 - datată 1929). Principalul interpret și editor al lui Adorno pentru opere de pian este Maria Luisa López Vito.
Monumentul Adorno din FrankfurtModificare
În anul 2003, la Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt, nu departe de Universitatea din Frankfurt am Main, unde filosoful desfășura de mai mulți ani activități didactice și de cercetare, a fost construit un monument pe piața în numele lui - opera autorului artistului rus Vadim Zaharov[21], care a câștigat concursul internațional pentru construcția memorialului lui Theodore Adorno.
În prezent, monumentul a fost restaurat în forma sa originală.
NoteModificare
- ^ a b c d e Biographical Dictionary of Twentieth-Century Philosophers (1996 ed.)[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c d „Theodor W. Adorno”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d e f g h Nouveau Dictionnaire des auteurs de tous les temps et de tous les pays[*], p. 19 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c d Theodor W. Adorno (în engleză), SNAC
- ^ a b c d Theodor Wiesengrund Adorno, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d Theodor Adorno, RKDartists, accesat în
- ^ a b c d Theodor W. Adorno, Find a Grave, accesat în
- ^ a b c d Theodor W. Adorno, Discogs, accesat în
- ^ a b c d Theodor W. Adorno, Filmportal.de, accesat în
- ^ a b c d Theodor W. Adorno, Frankfurter Personenlexikon, accesat în
- ^ a b c d Theodor W. Adorno, Munzinger-Archiv, accesat în
- ^ a b Theodor W. Adorno, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b c d Theodor W. Adorno, Store norske leksikon
- ^ a b c d Theodor Adorno, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ a b c d Theodor Adorno, Indiana Philosophy Ontology Project, accesat în
- ^ a b „Theodor W. Adorno”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Адорно Теодор, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b Адорно Теодор, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b „Theodor W. Adorno”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Памятник Адорно во Франкфурте-на-Майне, 2003 скульптор Вадим Захаров Arhivat în , la Wayback Machine.
Legături externeModificare
- „Reflecții dintr-o viață mutilată“, Cezar Gheorghe, Observator cultural - numărul 542, septembrie 2010