Wikipedia

Turneul de tenis de la Monte Carlo

(Redirecționat de la Turneul de Master Series de la Monte Carlo)

Turneul de tenis de la Monte Carlo, de asemenea cunoscut ca Monte-Carlo Masters este un turneu anual de tenis masculin care are loc la Roquebrune-Cap-Martin, Franța,[1] o comună învecinată cu Monaco. Evenimentul face parte din ATP World Tour Masters 1000 în Association of Tennis Professionals (ATP) Tour. Turneul se joacă pe terenuri de zgură[1] și este ținut în fiecare an în perioada lunilor aprilie-mai.

Monte-Carlo Masters
Monte-Carlo Masters 2024
Informații despre turneu
Fondat1897; acum 127 ani (1897)
Ediții117 (2024)
Oraș gazdăRoquebrune-Cap-Martin
Franța
LocMonte Carlo Country Club
CategorieMasters 1000
SuprafațăZgură, aer liber
Participanți56S / 28Q / 24D
Premii bani5.950.575 € (2024)
Websitemontecarlotennismasters.com
Campioni actuali (2024)
SimpluGrecia Stefanos Tsitsipas
DubluBelgia Sander Gillé / Belgia Joran Vliegen

Istoric modificare

Turneul a fost fondat în 1897, iar prima ediție din era deschisă a avut loc în sezonul 1969. Locul de desfășurare include 21 de terenuri de zgură, dintre care 13 sunt iluminate.[2] Capacitatea terenului central Rainier III este de 10.500 de spectatori.[3] Terenul a fost numit după Prințul de Monaco Rainier al III-lea care iubea tenisul. Sora sa mai mare, Prințesa Antoinette de Monaco, a devenit președinte al clubului în 1972, conducerea fiind preluată în 2008 de fiica sa, Elisabeth-Anna de Massy, care este și președintele Federației de Tenis din Monaco. După decesul acesteia, în iunie 2020, președinția clubului și a federației a trecut la fiica sa, Melanie-Antoinette de Massy. A devenit o tradiție ca membrii din dinastia Grimaldi, care conduce Monaco, să prezinte trofeele câștigătorilor.[4]

În perioada 1970-1972 și 1978-1989, a fost un turneu important în circuitul Grand Prix, Grand Prix Super Series fiind cea mai înaltă categorie. Pentru 1973, a devenit parte a circuitului Rothmans Spring Mediterranean Circuit.[5] Între 1974-1977, a aparținut apoi circuitului World Championship Tennis. Odată cu formarea circuitului ATP Tour în sezonul 1990, turneul a devenit parte a categoriei Championship Series Single Week a acestuia, care a purtat ulterior diverse denumiri.

Din 2019, Monte Carlo a devenit singurul turneu ATP 1000 care nu obligă jucători să participe. În ciuda acestui fapt, cei mai mulți jucători de top aleg să participe la turneu.

Rafael Nadal a câștigat titlul de opt ori consecutive între 2005 și 2012, devenind astfel singurul jucător care a câștigat opt titluri consecutive la același turneu. În 2017, disputând cea de-a 11-a finală a sa împotriva lui Albert Ramos Viñolas, a câștigat titlul pentru a zecea oară, un record în era deschisă. Anul următor, Nadal a îmbunătățit acest record la 11 victorii într-o finală împotriva lui Kei Nishikori.

Ediția din 2020 nu a avut loc din cauza pandemiei de Covid-19. Din cauza restricțiilor impuse de coronavirus pe teritoriul francez, ediția din 2021 s-a jucat fără spectatori.[6]

Rezultate modificare

Simplu masculin modificare

An Campion Finalist Scor
1897 [7]   Reginald Doherty   Conway W. Blackwood Price 6–2, 6–1, 6–2
1898 [7]   Reginald Doherty (2)   Victor Voss 4–6, 6–3, 6–3, 4–0 (ret.)
1899 [7]   Reginald Doherty (3)   Victor Voss 6–2 (ret.)
1900   Laurence Doherty (s-ar putea să nu se fi jucat)[8]
1901   Laurence Doherty (2)   Wilberforce Eaves 6–2, 5–7, 6–1
1902 [7]   Reginald Doherty (4)   George Hillyard 6–1, 6–4, 6–3
1903 [7]   Reginald Doherty (5)   Frank Riseley 6–1, 14–16 (ret.)
1904 [7]   Reginald Doherty (6)   Josiah Ritchie 6–1, 7–5, 3–6, 7–5
1905   Laurence Doherty (3)   Josiah Ritchie 6–4, 8–6, 6–4
1906   Laurence Doherty (4)   Wilberforce Eaves 6–3, 11–9
1907   Josiah Ritchie   Laurence Doherty 8–6, 7–5, 8–6
1908   Anthony Wilding   Wilberforce Eaves 6–3, 2–6, 6–3, 4–6, 6–0
1909   Fred Alexander   Laurence Doherty 7–5, 6–4, 6–1
1910   Max Decugis   Josiah Ritchie 6–3, 6–0, 6–0
1911   Anthony Wilding (2)   Max Decugis 5–7, 1–6, 6–3, 6–0, 6–1
1912   Anthony Wilding (3)   C. Moore 6–3, 6–0, 6–0
1913   Anthony Wilding (4)   Félix Poulin 6–0, 6–2, 6–1
1914   Anthony Wilding (5)   Gordon Lowe 6–2, 6–3, 6–2
1915 Anulat din cauza Primului Război Mondial)[a]
1916
1917
1918
1919   Nicolae Mișu   Max Decugis 6–2, 6–0
1920   Gordon Lowe   Josiah Ritchie 7–5, 6–2
1921   Gordon Lowe (2)   Algernon Kingscote 6–1, 0–6, 6–4, 6–2
1922   Giovanni Balbi di Robecco   Alain Gerbault 6–1, 6–4, 6–3
1923   Gordon Lowe (3)   Leighton Crawford 6–2, 6–4, 6–4
1924   Leighton Crawford   Leonce Aslangul 6–4, 3–6, 6–2
1926   Béla von Kehrling   Charles Kingsley 6–4, 6–1, 6–3
1927   Béla von Kehrling (2)   Erik Worm (vict. fără opoziție)
1928   Henri Cochet   Béla von Kehrling 3–6, 2–6, 6–3, 6–3, 6–2
1929   Henri Cochet (2)   Umberto De Morpurgo 8–6, 6–4, 6–4
1930   William Tilden   Henry Austin 6–4, 6–4, 6–1
1931   Henri Cochet (3)   George Lyttleton-Rogers 7–5, 6–2, 6–4
1932   Roderich Menzel   George Lyttleton-Rogers 6–4, 7–5, 6–2
1933   Henry Austin   George Lyttleton-Rogers 11–9, 6–3, 7–5
1934   Henry Austin (2)   Giorgio de Stefani 6–1, 8–6, 6–4
1935   Giovanni Palmieri   Henry Austin 6–1, 6–1, 7–5
1936   Gottfried von Cramm   Henner Henkel 4–6, 4–6, 7–5, 6–4, 7–5
1937   Gottfried von Cramm (2)   Christian Boussus 6–2, 3–6, 6–2, 2–6, 6–2
1938   Franjo Punčec   Christian Boussus 6–0, 6–1, 6–1
1939   Pierre Pellizza   Yvon Petra 6–8, 6–3, 6–4, 6–2
1940 Anulat din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial)[b]
1941
1942
1943
1944
1945
1946   Pierre Pellizza (2)   Yvon Petra 6–3, 6–2, 4–6, 6–3
1947   Lennart Bergelin   Budge Patty 6–3, 6–8, 1–6, 6–2, 8–6
1948   József Asbóth   Giovanni Cucelli 6–3, 6–2, 5–7, 6–2
1949   Frank Parker   Giovanni Cucelli 2–6, 6–3, 6–0, 6–4
1950   Jaroslav Drobný   William Talbert 6–4, 6–4, 6–1
1951   Straight Clark   Fred Kovaleski 1–6, 6–4, 6–4, 1–6, 10–8
1952   Frank Sedgman   Jaroslav Drobný 7–5, 6–2, 5–7, 6–1
1953   Władysław Skonecki   Jaroslav Drobný 6–3, 6–4, 11–9
1954   Lorne Main   Tony Vincent 9–7, 3–6, 7–5, 6–4
1955   Władysław Skonecki (2)   Budge Patty 6–4, 6–2, 8–6
1956   Hugh Stewart   Tony Vincent 1–6, 8–6, 6–0, 6–2
1957   Jacques Brichant   Paul Remy 3–6, 5–5 (ret.)
1958   Robert Haillet   Jaroslav Drobný 6–4, 6–4, 6–3
1959   Robert Haillet (2)   Budge Patty 9–7, 6–3, 4–6, 6–3
1960   Andrés Gimeno   Mike Davies 8–6, 6–3, 6–4
1961   Nicola Pietrangeli   Pierre Darmon 6–4, 1–6, 6–3, 6–3
1962   Pierre Darmon   Boro Jovanović 6–2, 6–1, 6–3
1963   Pierre Darmon (2)   Jan-Erik Lundqvist 6–2, 2–6, 6–1, 5–7, 6–4
1964   Martin Mulligan   Jan-Erik Lundqvist 6–4, 6–4
1965   István Gulyás   Jiří Javorský 6–3, 7–9, 8–6, 6–4
1966   Manuel Santana   Nicola Pietrangeli 8–6, 4–6, 6–4, 6–1
1967   Nicola Pietrangeli (2)   Martin Mulligan 6–3, 3–6, 6–3, 6–1
1968   Nicola Pietrangeli (3)   Alexander Metreveli 6–2, 6–2
↓  Open Era  ↓
1969   Tom Okker   John Newcombe 8–10, 6–1, 7–5, 6–3
1970   Željko Franulović   Manuel Orantes 6–4, 6–3, 6–3
1971   Ilie Năstase   Tom Okker 3–6, 8–6, 6–1, 6–1
1972   Ilie Năstase (2)   František Pála 6–1, 6–0, 6–3
1973   Ilie Năstase (3)   Björn Borg 6–4, 6–1, 6–2
1974   Andrew Pattison   Ilie Năstase 5–7, 6–3, 6–4
1975   Manuel Orantes   Bob Hewitt 6–2, 6–4
1976   Guillermo Vilas   Wojciech Fibak 6–1, 6–1, 6–4
1977   Björn Borg   Corrado Barazzutti 6–3, 7–5, 6–0
1978   Raúl Ramírez   Tomáš Šmíd 6–3, 6–3, 6–4
1979   Björn Borg (2)   Vitas Gerulaitis 6–2, 6–1, 6–3
1980   Björn Borg (3)   Guillermo Vilas 6–1, 6–0, 6–2
1981 (Fără câștigător)   Jimmy Connors
  Guillermo Vilas		 5–5 (abandon din cauza ploii)
1982   Guillermo Vilas (2)   Ivan Lendl 6–1, 7–6, 6–3
1983   Mats Wilander   Mel Purcell 6–1, 6–2, 6–3
1984   Henrik Sundström   Mats Wilander 6–3, 7–5, 6–2
1985   Ivan Lendl   Mats Wilander 6–1, 6–3, 4–6, 6–4
1986   Joakim Nyström   Yannick Noah 6–3, 6–2
1987   Mats Wilander (2)   Jimmy Arias 4–6, 7–5, 6–1, 6–3
1988   Ivan Lendl (2)   Martín Jaite 5–7, 6–4, 7–5, 6–3
1989   Alberto Mancini   Boris Becker 7–5, 2–6, 7–6, 7–5
1990   Andrei Cesnokov   Thomas Muster 7–5, 6–3, 6–3
1991   Sergi Bruguera   Boris Becker 5–7, 6–4, 7–6(8–6), 7–6(7–4)
1992   Thomas Muster   Aaron Krickstein 6–3, 6–1, 6–3
1993   Sergi Bruguera (2)   Cédric Pioline 7–6(7–2), 6–0
1994   Andrei Medvedev   Sergi Bruguera 7–5, 6–1, 6–3
1995   Thomas Muster (2)   Boris Becker 4–6, 5–7, 6–1, 7–6(8–6), 6–0
1996   Thomas Muster (3)   Albert Costa 6–3, 5–7, 4–6, 6–3, 6–2
1997   Marcelo Ríos   Àlex Corretja 6–4, 6–3, 6–3
1998   Carlos Moyá   Cédric Pioline 6–3, 6–0, 7–5
1999   Gustavo Kuerten   Marcelo Ríos 6–4, 2–1 (ret.)
2000   Cédric Pioline   Dominik Hrbatý 6–4, 7–6(7–3), 7–6(8–6)
2001   Gustavo Kuerten (2)   Hicham Arazi 6–3, 6–2, 6–4
2002   Juan Carlos Ferrero   Carlos Moyá 7–5, 6–3, 6–4
2003   Juan Carlos Ferrero (2)   Guillermo Coria 6–2, 6–2
2004   Guillermo Coria   Rainer Schüttler 6–2, 6–1, 6–3
2005   Rafael Nadal   Guillermo Coria 6–3, 6–1, 0–6, 7–5
2006   Rafael Nadal (2)   Roger Federer 6–2, 6–7(2–7), 6–3, 7–6(7–5)
2007   Rafael Nadal (3)   Roger Federer 6–4, 6–4
2008   Rafael Nadal (4)   Roger Federer 7–5, 7–5
2009   Rafael Nadal (5)   Novak Đoković 6–3, 2–6, 6–1
2010   Rafael Nadal (6)   Fernando Verdasco 6–0, 6–1
2011   Rafael Nadal (7)   David Ferrer 6–4, 7–5
2012   Rafael Nadal (8)   Novak Đoković 6–3, 6–1
2013   Novak Đoković   Rafael Nadal 6–2, 7–6(7–1)
2014   Stan Wawrinka   Roger Federer 4–6, 7–6(7–5), 6–2
2015   Novak Đoković (2)   Tomáš Berdych 7–5, 4–6, 6–3
2016   Rafael Nadal (9)   Gaël Monfils 7–5, 5–7, 6–0
2017   Rafael Nadal (10)   Albert Ramos Viñolas 6–1, 6–3
2018   Rafael Nadal (11)   Kei Nishikori 6–3, 6–2
2019   Fabio Fognini   Dušan Lajović 6−3, 6−4
2020 Anulat din cauza pandemiei de Covid-19[9]
2021   Stefanos Tsitsipas   Andrei Rubliov 6−3, 6−3
2022   Stefanos Tsitsipas (2)   Alejandro Davidovici Fokina 6−3, 7–6(7–3)
2023   Andrei Rubliov   Holger Rune 5–7, 6–2, 7–5
2024   Stefanos Tsitsipas (3)   Casper Ruud 6−1, 6–4

Dublu masculin modificare

Din 1968:

An Campion Finalist Scor
1968   Serghei Lihacev
  Alex Metreveli		   Patrice Beust
  Daniel Contet		 5–7, 9–7, 6–4, 5–7, 7–5
1969   Owen Davidson
  John Newcombe		   Pancho Gonzales
  Dennis Ralston		 7–5, 11–13, 6–2, 6–1
1970   Marty Riessen
  Roger Taylor		   Pierre Barthès
  Nikola Pilić		 6–3, 6–4, 6–2
1971   Ilie Năstase
  Ion Țiriac		   Tom Okker
  Roger Taylor		 1–6, 6–3, 6–3, 8–6
1972   Patrice Beust
  Daniel Contet		   Jiří Hřebec
  František Pala		 3–6, 6–1, 12–10, 6–2
1973   Juan Gisbert, Sr.
  Ilie Năstase		   Georges Goven
  Patrick Proisy		 6–2, 6–2, 6–2
1974   John Alexander
  Phil Dent		   Manuel Orantes
  Tony Roche		 7–6(7–5), 4–6, 7–6(7–5), 6–3
1975   Bob Hewitt
  Frew McMillan		   Arthur Ashe
  Tom Okker		 6–3, 6–2
1976   Wojciech Fibak
  Karl Meiler		   Björn Borg
  Guillermo Vilas		 7–6(7–5), 6–1
1977   François Jauffret
  Jan Kodeš		   Wojciech Fibak
  Tom Okker		 2–6, 6–3, 6–2
1978   Peter Fleming
  Tomáš Šmíd		   Jaime Fillol
  Ilie Năstase		 6–4, 7–5
1979   Ilie Năstase
  Raúl Ramírez		   Víctor Pecci
  Balázs Taróczy		 6–3, 6–4
1980   Paolo Bertolucci
  Adriano Panatta		   Vitas Gerulaitis
  John McEnroe		 6–2, 5–7, 6–3
1981   Heinz Günthardt
  Balázs Taróczy		   Pavel Složil
  Tomáš Šmíd		 6–3, 6–3
1982   Peter McNamara
  Paul McNamee		   Mark Edmondson
  Sherwood Stewart		 6–7, 7–6, 6–3
1983   Heinz Günthardt
  Balázs Taróczy (2)		   Henri Leconte
  Yannick Noah		 6–2, 6–4
1984   Mark Edmondson
  Sherwood Stewart		   Jan Gunnarsson
  Mats Wilander		 6–2, 6–1
1985   Pavel Složil
  Tomáš Šmíd		   Shlomo Glickstein
  Shahar Perkiss		 6–2, 6–3
1986   Guy Forget
  Yannick Noah		   Joakim Nyström
  Mats Wilander		 6–4, 3–6, 6–4
1987   Hans Gildemeister
  Andrés Gómez		   Mansour Bahrami
  Michael Mortensen		 6–2, 6–4
1988   Sergio Casal
  Emilio Sánchez		   Henri Leconte
  Ivan Lendl		 6–1, 6–3
1989   Tomáš Šmíd
  Mark Woodforde		   Paolo Canè
  Diego Nargiso		 1–6, 6–4, 6–2
1990   Petr Korda
  Tomáš Šmíd		   Andrés Gómez
  Javier Sánchez		 6–4, 7–6
1991   Luke Jensen
  Laurie Warder		   Paul Haarhuis
  Mark Koevermans		 5–7, 7–6, 6–4
1992   Boris Becker
  Michael Stich		   Petr Korda
  Karel Nováček		 6–4, 6–4
1993   Stefan Edberg
  Petr Korda		   Paul Haarhuis
  Mark Koevermans		 3–6, 6–2, 7–6
1994   Nicklas Kulti
  Magnus Larsson		   Evgheni Kafelnikov
  Daniel Vacek		 3–6, 7–6, 6–4
1995   Jacco Eltingh
  Paul Haarhuis		   Luis Lobo
  Javier Sánchez		 6–3, 6–4
1996   Ellis Ferreira
  Jan Siemerink		   Jonas Björkman
  Nicklas Kulti		 2–6, 6–3, 6–2
1997   Donald Johnson
  Francisco Montana		   Jacco Eltingh
  Paul Haarhuis		 7–6, 2–6, 7–6
1998   Jacco Eltingh
  Paul Haarhuis		   Todd Woodbridge
  Mark Woodforde		 6–4, 6–2
1999   Olivier Delaître
  Tim Henman		   Jiří Novák
  David Rikl		 6–2, 6–3
2000   Wayne Ferreira
  Evgheni Kafelnikov		   Paul Haarhuis
  Sandon Stolle		 6–3, 2–6, 6–1
2001   Jonas Björkman
  Todd Woodbridge		   Joshua Eagle
  Andrew Florent		 3–6, 6–4, 6–2
2002   Jonas Björkman
  Todd Woodbridge (2)		   Paul Haarhuis
  Evgheni Kafelnikov		 6–3, 3–6, [10–7]
2003   Mahesh Bhupathi
  Max Mirnîi		   Michaël Llodra
  Fabrice Santoro		 6–4, 3–6, 7–6(8–6)
2004   Tim Henman
  Nenad Zimonjić		   Gastón Etlis
  Martín Rodríguez		 7–5, 6–2
2005   Leander Paes
  Nenad Zimonjić		   Bob Bryan
  Mike Bryan		 (neprezentare)
2006   Jonas Björkman
  Max Mirnîi		   Fabrice Santoro
  Nenad Zimonjić		 6–2, 7–6(7–2)
2007   Bob Bryan
  Mike Bryan		   Julien Benneteau
  Richard Gasquet		 6–2, 6–1
2008   Rafael Nadal
  Tommy Robredo		   Mahesh Bhupathi
  Mark Knowles		 6–3, 6–3
2009   Daniel Nestor
  Nenad Zimonjić		   Bob Bryan
  Mike Bryan		 6–1, 6–4
2010   Daniel Nestor
  Nenad Zimonjić (2)		   Mahesh Bhupathi
  Max Mirnîi		 6–3, 2–0 (ret.)
2011   Bob Bryan
  Mike Bryan (2)		   Juan Ignacio Chela
  Bruno Soares		 6–3, 6–2
2012   Bob Bryan
  Mike Bryan (3)		   Max Mirnîi
  Daniel Nestor		 6–2, 6–3
2013   Julien Benneteau
  Nenad Zimonjić		   Bob Bryan
  Mike Bryan		 4–6, 7–6(7–4), [14–12]
2014   Bob Bryan
  Mike Bryan (4)		   Ivan Dodig
  Marcelo Melo		 6–3, 3–6, [10–8]
2015   Bob Bryan
  Mike Bryan (5)		   Simone Bolelli
  Fabio Fognini		 7–6(7–3), 6–1
2016   Pierre-Hugues Herbert
  Nicolas Mahut		   Jamie Murray
  Bruno Soares		 4–6, 6–0, [10–6]
2017   Rohan Bopanna
  Pablo Cuevas		   Feliciano López
  Marc López		 6–3, 3–6, [10–4]
2018   Bob Bryan
  Mike Bryan (6)		   Oliver Marach
  Mate Pavić		 7–6(7–5), 6–3
2019   Nikola Mektić
  Franko Škugor		   Robin Haase
  Wesley Koolhof		 6–7(3–7), 7–6(7–3), [11–9]
2020 Anulat din cauza pandemiei de Covid-19[9]
2021   Nikola Mektić
  Mate Pavić		   Dan Evans
  Neal Skupski		 6–3, 4–6, [10–7]
2022   Rajeev Ram
  Joe Salisbury		   Juan Sebastián Cabal
  Robert Farah		 6–4, 3–6, [10–7]
2023   Ivan Dodig
  Austin Krajicek		   Romain Arneodo
  Sam Weissborn		 6–0, 4–6, [14–12]
2024   Sander Gillé
  Joran Vliegen		   Marcelo Melo
  Alexander Zverev		 5–7, 6–3, [10–5]

Recorduri modificare

Sursa: The tennisbase[10]

Cele mai multe titluri   Rafael Nadal 11
Cele mai multe finale   Rafael Nadal 12
Cele mai multe titluri consecutive   Rafael Nadal
(2005 - 2012)
 8
Cele mai multe finale consecutive   Rafael Nadal
(2005 - 2013)
 9
Cele mai multe meciuri jucate   Rafael Nadal 79
Cele mai multe meciuri câștigate   Rafael Nadal 73
Cele mai multe meciuri consecutive câștigate   Rafael Nadal 46
Cele mai multe ediții jucate   Fabrice Santoro
  Rafael Nadal 		17
Cel mai bun dintre câștigător %   Reginald Doherty 100%
  Pierre Pellizza
Cel mai tânăr campion   Mats Wilander 18 ani, 7 luni, 7 zile
(1983)
Cel mai în vârstă campion   Gordon Francis Lowe 38 ani, 8 luni, 6 zile
(1923)

Galerie modificare

Note modificare

  1. ^ The tournament was not held from 1915 to 1918 because of World War I.
  2. ^ The tournament was not held from 1940 to 1945 because of World War II.

Referințe modificare

  1. ^ a b „Tournament info - Rolex Monte-Carlo Masters”. Accesat în . 
  2. ^ „The Tennis Courts”, Mccc.mc/en/courts-62.html, accesat în  
  3. ^ „Tournament info”, Montecarlotennismasters.com, accesat în  
  4. ^ „Rolex Monte Carlo Masters: history of the tournament”, HelloMonaco, , accesat în  
  5. ^ „Monte-Carlo Masters”. Accesat în . 
  6. ^ „No spectators allowed at the 2021 Monte-Carlo Rolex Masters - Monaco Tribune”, Monaco Tribune, , accesat în  
  7. ^ a b c d e f Digby Baltzell, E. (). Sporting Gentlemen : Men's Tennis from the Age of Honor to the Cult of the Superstar. Somerset, NJ: Transaction Publishers. p. 73. ISBN 9781412851800. 
  8. ^ Ayres' Lawn Tennis Almanack and Tournament Guide and other sources list him as winner, but according to Aujourd'hui 100 Ans 1897–1997 - Le Tournoi de Monte-Carlo by Michel Sutter (1997) and other sources the tournament didn't take place.
  9. ^ a b „COMMUNIQUÉ OFFICIEL – COVID-19”. montecarlotennismasters.com. . 
  10. ^ „Monte Carlo Tournament Records”. thetennisbase.com. The Tennis Base, 2016. Accesat în . 

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Turneul_de_tenis_de_la_Monte_Carlo&oldid=16208209