Unicameralism
Unicameralismul este un tip de legislatură format dintr-o singură cameră sau adunare care legiferează și votează ca un întreg. Unicameralismul este un tip de legislatură tot mai frecvent, reprezentând 60% din legislaturile naționale.[1]
Acest tip de legislatură poate lua naștere prin:
- desființarea uneia dintre cele două camere ale unei legislaturi bicamerale, așa cum s-a întâmplat în Noua Zeelandă și Danemarca
- fuziunea celor două camere într-una singură, ca în Suedia
- existența unei singure camere încă de la înființarea legislaturii.
Avantaje și dezavantaje
modificarePrincipalul avantaj al unui sistem unicameral este eficiența sporită în procesul legislativ, deoarce procedura de adoptare a legilor este mai simplă și nu există riscul unui blocaj între două camere. Acest sistem poate reduce costurile chiar și dacă numărul legislatorilor rămâne același, deoarece există mai puține instituții de întreținut și finanțat.[2]
Susținătorii legislaturilor bicamerale argumentează că existența a două camere legislative oferă un control suplimentar asupra majorității. Cu toate acestea, există și alte modalități de a limita puterea majorității, cum ar fi instanțele nepartizane sau o constituție solidă.[3]
Lista legislaturilor unicamerale
modificare
Țări cu legislatură bicamerală.
Țari cu legislatură unicamerală.
Țări cu legislatură unicamerală și un organism consultativ.
Țări fără legislatură.
- Germania
- Albania
- Andorra
- Angola
- Armenia
- Azerbaidjan (Adunarea Națională)
- Bangladesh
- Benin
- Botswana
- Brunei
- Bulgaria
- Burkina Faso
- Republica Capului Verde
- Republica Centrafricană
- Republica Populară Chineză
- Comore
- Costa Rica
- Croația
- Cuba
- Cipru
- Coreea de Nord
- Danemarca
- Djibouti
- Dominica
- Ecuador
- El Salvador
- Eritreea
- Estonia
- Fiji
- Finlanda
- Gambia
- Georgia
- Ghana
- Grecia
- Guatemala
- Guineea
- Guineea-Bissau
- Guyana
- Honduras
- Ungaria
- Islanda (Althing)
- Indonezia
- Iran
- Irak
- Israel (Knesset)
- Kiribati
- Kuweit
- Kârgâzstan
- Laos
- Letonia
- Liban
- Libia
- Liechtenstein
- Lituania
- Luxemburg
- Malawi
- Maldive
- Mali
- Malta
- Insulele Marshall
- Mauritania
- Mauritius
- Statele Federate ale Microneziei
- Monaco
- Mongolia
- Muntenegru
- Mozambic
- Nauru
- Noua Zeelandă
- Nicaragua
- Niger
- Macedonia Nord (Adunarea Macedoniei de Nord)
- Norvegia
- Panama
- Papua Noua Guinee
- Peru
- Portugalia
- Qatar
- Coreea de Sud
- Republica Moldova (Parlamentul)
- Saint Kitts și Nevis
- Sfântul Vincent și Grenadine
- Samoa
- San Marino
- São Tomé și Príncipe
- Arabia Saudită
- Senegal
- Serbia
- Seychelles
- Sierra Leone
- Singapore
- Slovacia
- Insulele Solomon
- Sri Lanka
- Surinam
- Suedia (Riksdag)
- Siria
- Timorul de Est
- Tonga
- Turcia
- Turkmenistan
- Tuvalu
- Uganda
- Ucraina
- Emiratele Arabe Unite
- Tanzania
- Vanuatu
- Venezuela
- Vietnam
- Zambia
- Croația (Sabor)
Vezi și
modificareReferințe
modificare- ^ „Compare data on Parliaments” (în engleză). IPU Parline: global data on national parliaments. Accesat în .
- ^ Fasone, Cristina (), Albert, Richard; Baraggia, Antonia; Fasone, Cristina, ed., „Concluding chapter - Unicameralism and masked bicameralism”, Constitutional Reform of National Legislatures, Edward Elgar Publishing, doi:10.4337/9781788978644.00018, ISBN 978-1-78897-864-4, accesat în
- ^ Mueller, Dennis C. (), „Federalism: A Constitutional Perspective”, Democratic Constitutional Design and Public Policy, The MIT Press, pp. 205–228, ISBN 978-0-262-27073-1, accesat în