Upanișadele (în limba Devanagari, उपनिषद्, IAST, upaniṣad) sunt o parte din Vede și formează Scripturile hinduse, care discută în principal despre filozofie, meditație și ființa divinității; formează principiul spiritual al hinduismului vedic. Considerate a fi contemplări mistice sau spirituale ale Vedelor, Upanișadele sunt cunoscute ca Vedānta ("sfârșitul/punctul culminant al Vedelor").

Manuscript Rigveda, începutul sec. al XIX-lea

Upanișadele au fost compuse timp de câteva secole. Cele mai noi, Brhadaranyaka și Chandogya, au fost datate în jurul secolului al VIII-lea î.Hr.

Potrivit lui Paul Deussen, Upanișadele conțin următoarele domenii: teologie, cosmologie, psihologie, eshatologie și etică.[1]. Mai multe tipuri de doctrine definesc Upanișadele, cum ar fi cele despre Dumnezeu (brahmavada), suflet (atmavada), transmigrație (karmavada), iluzie (mayavada) și eliberare (mokshavada).[2] Upanișadele se concentrează asupra unității dintre Dumnezeu și sufletul uman.[3]

Legături externe modificare

Textul originar modificare

Traduceri modificare

Conexiuni, selecții, comentarii, sumarizări modificare

Referințe modificare

  1. ^ Paul Deussen, Filosofia Upanișadelor, T&T Clark, Edinburgh, 1919.
  2. ^ Mircea Itu, Filosofia și istoria religiilor, Editura Fundației România de Mâine, București, 2004, pagina 142.
  3. ^ Bryan S, Rennie, Teme - Eliade international, 2000, [1] Arhivat în , la Wayback Machine..