Deschide meniul principal

Exista o varietate de reinterpretari ale acestui fenomen de "vedere la distanta", insa cele mai concrete sunt:

  • Vederea la distanta este abilitatea de a produce informatii corecte despre un loc, eveniment, persoana sau obiect localizat undeva specific in timp sau spatiu, acesta fiind complet necunoscut vazatorului de informatie.
  • Vederea la distanta este o noua disciplina perceptiva, pentru aflarea informatiilor care nu sunt accesibile simturilor fizice obisnuite. Utilizata pe scara larga de asa numitii "spioni psihici" in timpul razboiului rece pentru proiecte militare secrete, are o lunga istorie atat ca un instrument de gasire a informatiilor cat si ca subiect de cercetari si aplicatii in lumea civila. 
  • Vederea la distanta reprezinta o deprindere avansata de comunicare avand scopul de a realiza si mentine o legatura intre mintea constienta si subconstient.
  • Vederea la distanta este abilitatea de a percepe informatii despre o persoana sau lucru fara ca acestea sa fie cunoscute anterior prin alte mijloace.
  • Vederea la distanta reprezinta o metoda stiintifica descoperita in urma unor cercetari laborioase prin intermediul careia se pot culege informatii din subconstient, pe baza unei tehnici precise. Utilizand un stilou, cateva foi de hartie si doar mintea proprie, dar si prin respectarea unui set de instructiuni, denumit protocol, vazatorului i se comunica o combinatie de litere sau cifre care definesc tinta. Tinta poate fi orice obiect, persoana, zona, situatie sau eveniment din trecut sau prezent. Dupa 45 de minute rezultatele pot fi vazute public, iar verificabilitatea lor este imediata.
  • Vederea la distanta reprezinta un instrument avansat de comunicare intre subconstientul si constientul nostru, prin care o persoana denumita vazator, special antrenata, poate percepe corect informatii care nu sunt disponibile simturilor noastre obisnuite despre un loc, eveniment, individ sau obiect situat la o anumita distanta in timp si spatiu, acestea fiind complet necunoscute vazatorului. Aceste informatii devin disponibile dupa executarea unui anumit set de instructiuni denumit, in mod uzual, protocol.

[1]

  1. ^ 1930 -  Rene Warcollier a condus o serie de experimente stiintifice pentru a descoperi secretele comunicarii telepatice. Participantii la acest experiment trebuiau sa transmita desene unor subiecti situati la o anumita distanta utilizand doar forta mintii . Acestia din urma trebuiau sa inregistreze grafic impresiile lor despre acel desen pe o foaie de hartie. Cercetarile efectuate au dus la stabilirea unor paralele intre principiile comunicarii extrasenzoriale si cele ale psihologiei moderne. Este considerat ca fiind parintele vederii la distanta.