Deschide meniul principal
Violeta Dinescu (2005)

Violeta Dinescu s-a născut pe data de 13 iulie 1953, în București. Profilul său artistic complex ne-o arată în multiple ipostaze; este o compozitoare recunoscută (a semnat muzică pentru piese de teatru, lucrări orchestrale, piese camerale, corale, vocale și pentru pian, care au fost cântate și înregistrate cu succes în toată Europa), o pianistă și mai cu seamă o profesoară de elită, stabilită în Germania, din anul 1982.

Cuprins

Activitatea din RomâniaModificare

Contactul cu muzica l-a avut încă din copilărie, părinții având un pian în casă. Astfel, începe să studieze acest instrument la vârsta de patru ani și jumătate, mai târziu participând la diferite serbări școlare în postură de acompaniatoare sau interpretând compoziții proprii.

Devenirea sa ca om de cultură a parcurs mai multe etape, fiecare dintre ele contribuind din plin la formarea sa ca artist multilateral. Violeta Dinescu a absolvit Liceul „Gheorghe Lazăr” din București, în anul 1972, un liceu ce a apropiat-o de științele exacte, respectiva școală având un profil real. A studiat apoi compoziția cu Myriam Marbe la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, în perioada 1972-1978. Deși a beneficiat de îndrumarea unor pedagogi de marcă ai amintitei instituții bucureștene (Alexandru Pașcanu, Liviu Comes, Nicolae Beloiu, Aurel Stroe, Ștefan Niculescu, Emilia Comișel, Ioana Ștefănescu etc.), întâlnirea cu Myriam Marbe a marcat definitiv drumul artistic al compozitoarei și i-a modelat o anumită atitudine față de creația muzicală. După cum mărturisea Violeta Dinescu într-un interviu, de la maestra ei a învățat să simtă „viața unui sunet ca și când ar fi o ființă. De la Myriam Marbe am primit o lecție convingătoare de autenticitate, nu printr-o transmitere de informație controlată, ci prin participarea alături de ea la diferite evenimente-ocazie, prin care am putut să înregistrez în mod natural autenticul în relația cu oamenii, în viață... Datorită acestui exemplu de autenticitate am învățat cum să aștepți până când se înfiripă ceea ce ai cu adevărat a spune, cum să renunți la ce nu mai trebuie spus explicit, cum să ai răbdare...”[1] . În același interviu, compozitoarea vorbește despre influența covârșitoare pe care maestra sa a avut-o asupra ei și asupra creației sale, dar și despre relația care s-a născut între cele două: „Felul în care porneam amândouă la a descifra o idee muzicală, de a simți în ce măsură merită adâncită, era un fel de curgere, de pătrundere într-un labirint. Această abordare labirintică mi-a marcat atitudinea față de viața unei compoziții.”[2] .

Dar, s-a dovedit că tranziția dintre o școală cu profil vocațional și un liceu cu profil real nu a fost atât de grea: „Nu a fost deloc o problemă, ci din contră, o trecere firească. Șocul pe care l-am avut atunci când tatăl meu, fără să mă informeze, mi-a dus actele la liceul Gheorghe Lazăr, clasa specială de matematică și mi-a întrerupt studiul la liceul de muzică nr. 2 din Locotenent Lemnea (cum se numea pe acea vreme), a durat puțină vreme. La început am reacționat negativ, apoi nu numai că m-am obișnuit, ci chiar m-a pasionat locul în care am ajuns, și am continuat (tatăl meu nu mi-a interzis) cu și mai mare abnegație studiul muzicii”[3].

Discipolă a inegalabilei Myriam Marbé la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, astăzi la rândul ei o reputată profesoară de compoziție la Universitatea din Oldenburg. Activitatea sa creatoare este deja bine cunoscută, catalogul creației sale îmbrățișând cele mai diverse genuri.

După anii de formare, artista a predat la Școala de Muzică „George Enescu”, în perioada 1978-1982, apoi a emigrat în Germania, unde a continuat să predea teorie, contrapunct și armonie la Hochschule für Kirchenmusik din Heidelberg, din 1986 până în 1991. Activitatea pedagogică își urmează cursul în cadrul unor prestigioase instituții artistice din țara de adopție: Hochschule für Musik din Frankfurt, din anul 1989 până în 1991, și Fachakademie Hochschule für Kirchenmusik din Bayreuth, în perioada anilor 1990-1994.

Este membră a Asociațiilor Frau und Musik din Elveția și Germania (din 1982); membră în Comitetul exclusiv la International League of Women Composers din SUA (din 1985); International Director of Womansong – Massachusetts din SUA (din 1989).

După cum consemnează Viorel Cosma în al său Lexicon, accentuând activitatea multidisciplinară a artistei, Violeta Dinescu „a susținut comunicări științifice, conferințe, referate, portrete-muzicale (interviuri), emisiuni de radio și televiziune. A întreprins turnee artistice si documentare în Europa, Africa și America de Nord și Sud” [4]. Pentru toate lucrările sale, compozitoarea a fost distinsă cu peste 50 de premii internaționale, de asemenea titluri și medalii în România, Germania, SUA, Canada, Italia, Columbia, Africa de Sud, Polonia, Ungaria, Franța, Austria, etc.


Activitatea din GermaniaModificare

Câștigând în scurt timp aprecierea elitei muzicale a Germaniei, Violeta Dinescu primește în 1996 postul de profesor de compoziție la Universitatea „Carl von Ossietzky” din Oldenburg. Eforturile pe care le depune aici pentru a impune și promova muzica contemporană a sud-estului european (desigur, un mare accent este pus pe muzica contemporană românească), s-au concretizat în formarea unei Arhive a muzicii noi, cu un compartiment rezervat muzicii sud-est europene, dar și a unei serii de conferințe „Komponisten Colloquium”, după cum arată muzicologul Valentina Sandu-Dediu . Inițiativa acestei arhive pornește, conform declarației compozitoarei, tot de la figura lui Myriam Marbe: „Încă din 1987 am inițiat o arhivă Marbe la biblioteca din Baden Baden, apoi câțiva ani mai târziu, la Mannheim.... tot Marbe. /…/ Am organizat un simpozion despre muzica sa (va apărea o publicație) /…/ Aceasta a fost ca un fel de ‚repetiție generală’ pentru inițiativa pe care am avut-o încă din 1996, când am primit postul de angewandte Komposition la Universitatea din Oldenburg: de data aceasta, crearea unei arhive de muzică românească, integrată într-o arhivă de muzică est europeană. Între timp arhiva a crescut enorm. Tot din 1996 am inițiat colocviul pe teme de compozitori unde aproape o treime sunt invitați din România, iar din 2006, o serie de simpozioane internaționale cu subiecte românești. /.../” [5].

Inclusiv activitatea pedagogică a fost orientată spre punerea în valoare a patrimoniului muzical românesc, după cum însăși Violeta Dinescu afirmă: „/.../ în fiecare semestru includ teme românești în activitatea mea de predare, până acum balade, bocete, doine, muzică românească inspirată din muzica tradițională, spectraliștii români, muzica de cameră a lui Enescu, muzica simfonică a lui Enescu, opera Oedipe etc. /.../ Cât despre temele pe care doctoranzii mei le aprofundează, am să înșir câteva titluri: Vincent Rastädter scrie o teză cu titlul „Dans le caractère populaire roumain“[6] - Spuren der traditionellen Musik Rumäniens in den Sonaten von George Enescu, Martin Kowalewski sondează analitic creația a trei compozitori români - Strukturiererung des Musikalischen Raumes und der Gestaltpsychologie. Eine fenomenologische Analyse von Werken von George Enescu, Stefan Niculescu und Pascal Bentoiu, iar Roberto Reale își concentrează demersul asupra operei Oedipe: Formen und Elemente musikalischer Klage in der Oper Œdipe von George Enescu”.

DistincțiiModificare

Valoarea artei componistice a Violetei Dinescu i-a adus artistei numeroase distincții, patru fiind premii acordate de către Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (în anii 1975, 1976, 1980 și 1983), acestora adăugându-li-se Premiul al II-lea la Concursul Internațional de Compoziție GEDOK (1982) și Premiul I la Concursul Internațional pentru Compozitori (Utah, 1983). În plus, artista a primit Premiul III la Concursul Internațional de Muzică și Dans G.B. Viotti (1983) și Carl-Maria-von-Weber-Preis pentru opera Hunger und Durst (1985) ; de altfel, această operă a primit și mențiuni la numeroase alte concursuri ale unor importante festivaluri.

În prezent, Violeta Dinescu este membru al Uniunii Compozitorilor din România (din 1980) și membru al consiliului executiv al Ligii Internaționale a Compozitorilor Femei (din 1985). Artista este receptivă la noile tehnici și sisteme de compoziție, fără a-și lăsa inspirația să devină subordonată acestora. Și-a găsit individualitate stilistică în perioada post-serială, când și alți compozitorii români au adoptat atitudini componistice avangardiste, în ciuda regimului totalitar, care nu încuraja inovația. Timpul petrecut pentru culegerea și studierea muzicii populare românești (între anii 1972-1978) a devenit un rezervor vital de material muzical, din care compozitoarea a putut extrage caracteristici ritmice (precum rubato-ul) stilul improvizatoric, tehnici heterofonice și o calitate rapsodică a melodiei. Deși această influență a folclorului joacă un rol central, ea nu și-a limitat limbajul componistic la acest fond; conturând în creația sa un limbaj complex, Violeta Dinescu a abordat și curentul experimental, definit printr-o luxurianță a scrierii instrumentale, în care virtuozitatea este pusă în slujba expresivității. Artista recurge însă și la datele științelor exacte în muzica sa, ea integrând, în mod intuitiv sau empiric anumite operații matematice în lucrările sale, ca de pildă în Anna Perenna (1979), piesă în care secvențele și rapoartele numerice generează substanța sonoră și definesc parametrii muzicali ai operei.

Recunoașterea profesională dincolo de granițăModificare

Mutarea în Germania, care a avut loc în anul 1982, nu a fost una premeditată, după cum reiese din destăinuirea Violetei Dinescu: „Nu am plecat din România cu intenția de a rămâne definiv, ci m-am dus pentru câteva zile la Mannheim pentru a primi un premiu de compoziție”[7] . Cu acea ocazie, i-a fost oferită o bursă de trei luni, pentru care compozitoarea a trebuit să ceară prelungirea vizei, pe care însă Ambasada Română a refuzat-o, acest fapt trezind în artistă frica de întoarcerea pe meleagurile românești: „...astfel, o bursă de trei luni s-a transformat într-una de doi ani. A trebuit să cer prelungirea vizei, dar românii nu mi-au acordat-o. Acest lucru m-a întristat și îngrijorat și am hotărât să nu mă mai întorc în țară” [8]. Putem observa, însă, că Violeta Dinescu nu este singura compozitoare care a decis să părăsească țara. Aceasta s-a alăturat grupului de compozitori formați în România, care și-au găsit validarea dincolo de frontierele țării, printre ei numărându-se Aurel Stroe, Lucian Mețianu, Costin Miereanu, Corneliu Dan Georgescu, Eugen Wendel, Adriana Hölszky. Dar, au existat și în alte țări din blocul comunist compozitori care au decis să își părăsească meleagurile natale (cu riscuri personale enorme), precum Sofia Gubaidulina și Alfred Schnittke (ca să limităm enumerarea la numai două nume sonore), ambii plecând din spațiul sovietic și stabilindu-se în Germania.

Pentru a sublinia acceptarea Violetei Dinescu în elita muzicală europeană (în special cea germană) și recunoașterea profesională unanimă, compozitoarea ne destăinuie că acest proces s-a desfășurat natural: „/.../a fost un proces continuu pe care nici nu l-am înregistrat ca atare, pentru că preocuparea mea majoră era să fac pas cu pas drumul mai departe... Explicația cea mai simplă este activitatea continuă, realizările concrete care au provocat imediate urmări, începând cu piesele solo pe care mi le cereau interpreții, și pe care le integrau în repertoriu lor, pentru că le plăceau /.../”[9] . De asemenea, stabilirea dincolo de granițele României nu a afectat stilul compozițional al autoarei, dar s-a făcut remarcată o mai mare libertate de exprimare, ancorată într-un limbaj muzical cu tușe moderne mai pronunțate: „Nu aș spune că există o clară demarcație, dar nici nu cred că aș fi scris tot așa cum am făcut-o după 1982 dacă aș fi rămas în România”[10] . Odată cu stabilirea în Germania, catalogul creației compozitoarei s-a îmbogățit cu un număr impresionant de lucrări, (majoritatea fiind răspunsuri la unele comenzi concrete), incluzând lucrări de aproape toate genurile. Printre acestea se numără piese corale, oratorii, muzică de film, balete, lucrări orchestrale (pentru orchestră mare, de coarde sau de cameră), piese concertante, muzică de cameră (pentru diverse ansambluri) și pentru pian. Tuturor acestor activități, li se adaugă participarea activă a artistei la diverse conferințe, implicarea în proiecte artistice interdisciplinare și participarea ca jurat în diferite concursuri internaționale. De asemenea, compozitoarea a primit numeroase burse și premii pentru lucrările compuse.

Violeta Dinescu se declară profund atașată de spațiului românesc. O mare parte din creația sa stă sub semnul folclorului, artista fiind încă din anii de studiu interesată de cercetarea etnomuzicologică. Așa după cum consemnează și Valentina Sandu-Dediu, „Ea lua parte, încă din anii `70, la grupa de etnologie și folclor coordonată la Conservatorul bucureștean de etnomuzicologa Emilia Comișel[11] . Muzicologul Valentina Sandu-Dediu vorbește totodată despre sursele muzicale ale compozitoarei ca fiind „posibil de detectat, pe de o parte, în fundamentul riguros al tehnicii de compoziție, imprimate de Myriam Marbe, pe de alta, în abstractizarea modelelor din folclorul românesc (din rituale dar și din obiceiuri festive sau cotidiene)”[12] . Definind în continuare stilul componistic al Violetei Dinescu, Valentina Sandu Dediu arată îmbinarea de elemente ce a dus în cele din urmă la conturarea unui limbaj sonor de mare actualitate: „Materialul muzical se construiește pe principii extrase din această muzică populară, eventual pe fundamente matematice, în orice caz într-un stil ce se încadrează fără îndoială unei orientări moderne radicale”[13]. În lucrarea sa intitulată Drei Miniaturen pentru cvartet de saxofoane, este foarte evident pentru ascultător că autoarea a dorit să folosească folclorul muzical din țara sa natală. În anumite piese, ascultătorul recunoaște irizări ce trimit la fondul folcloric ancestral, uneori aceste momente sunt dezvoltate și iau aspect de inflorescență sonoră, pentru ca apoi substanța folclorică să se topească într-un discurs muzical abstractizat.

Biografia și cariera muzicalăModificare

1968- Liceul Gheorghe Lazăr din București.

1972- Examen de maturitate (materii principale: matematică și fizică); Lecții de muzică în particular.

1972- Studiu la Conservatorul C. Porumbescu din București.

1977- Examen de Stat cu evidențiere și 3 diplome: la compoziție, pian și pedagogie.

1978- Evidențiere pentru un an exclusiv de studiul compoziției.

1978-1982 Profesoară de muzicologie, estetică, contrapunct, armonie și pian la Școala de Muzică George Enescu din București.

1980- Primirea în Uniunea Compozitorilor. Primele concerte publice, înregistrări la Radiodifuziune și premii pentru compoziție.

1982- Emigrare în Germania. Mai multe burse și lucrări de compoziție; peste 50 de premii și evidențieri internaționale; profesoară și docentă la mai multe universități din S.U.A. (temporar).

1986-1991 Docentă la Școala Superioară de Muzică Bisericească din Heidelberg, Germania (muzicologie, contrapunct, teoria armoniei).

1989-1991 Docentă la Școala Superioară de Muzică din Frankfurt pe Main, Germania (muzicologie, contrapunct, teoria armoniei).

1990- Docentă la Academia de Specialitate pentru Muzică Bisericească din Bayreuth, Germania (muzicologie, contrapunct, teoria armoniei, pian); membră a Consiliului de conducere al ligii "International League of Woman Composers"; directoare pentru străinătate a asociației americane WOMANSONG din statul Massachusetts, S.U.A.

Începând din 1996 - profesoară de compoziție la Universitatea din Oldenburg, Germania. Organizează anual un festival internațional de muzică românească in Germania, dedicat, pe rând, personalităților școlii componistice românești.

Lista creației compozitoarei Violeta DinescuModificare


Muzică de scenă
Nr. crt Denumire An Libretul/Scenariul Gen Formație Orașul, editura și anul publicației
1. Der Kreisel

(Titirezul)

1984 Libret de

O. Gööck, T. Schneider și Günter Volz, după Die Historie der Schönen Lau de Eduard Mörike

Balet Orchestră Berlin, Editura Astoria, 1984
2. Hunger und Durst

(Foamea și setea)

1985 Libret de compozitoare, după piesa lui Eugène Ionesco Operă de cameră în trei tablouri soliști și orchestră mică (formată din 14 soliști) Berlin, Editura Astoria, 1987
3. Der 35. Mai 1986 Libret de compozitoare, după romanul lui Erich Kästner Operă pentru copii 3 soliști, cor de copii și orchestră Milano, Editura Ricordi -
4. Eréndira 1994 Libret de Monika Rothmaier, după o povestire de Gabriel García Márquez Operă de cameră în șase scene 7 soliști și orchestră mică Milano, Editura Ricordi, 1994
5. Schachnovelle

(Nuvela Șahului)

1994 Libret de compozitoare, după opera lui Stefan Zweig Operă de cameră 3 soliști, 2 clarinete, 4 corni francezi,

1 trompetă,

2 tromboane,

1 tubă, vioară, violă, violoncel,

2 piane și percuție

-
6. Effi Briest 1998 Scenariu după o povestire de

Theodor Fontane

Balet Orchestră -
Lucrări pentru instrumente solo
Nr. crt Denumire An Instrument
1. Akanua 1974 Pian
2. Story 1977 Pian
3. Echoes I 1979 Pian
4. Echoes II 1982 Pian, percuție
5. Echoes III 1982 Orgă
6. Ambo 1982 Clavecin
7. Dies Diem Docet 1986 Pian
8. Cyclotron 1994 Pian la 4 mâini
9. Prelude 1996 Orgă
10 Reflections I/II 1996-1997 Pian
Lucrări orchestrale
Nr. crt Denumire An Formație
1. Verwandlungen 1978 -
2. Anna Perenna 1979 -
3. Memories, 1980 Orchestră de coarde
4. Akrostichon 1983 -
5. Map 67 1987 Orchestră mică
6. Fresco 1989 Orchestră
7. Kybalion 1991 Orchestră de coarde
8. Niutao 1992 Orchestră mică
9. Ora x 1995 -
10. VortexWolken I, II și III 1998 Orchestră mică
Muzică de film:
Nr. crt Denumire An Formație Filmul
1. Tabu 1988 Orchestră mică (17 instrumentiști) Tabu de Friedrich Wilhelm Murnau
Lucrări corale
Nr. crt Denumire An Formație Text
1. Ballade 1976 - -
2. Verzaubere mich in einen Silbervogel 1977 cor mixt și orchestră -
3. Latin Sequences 1977 cor de copii -
4. Das Spiel 1978 cor și percuție -
5. Arpagic 1980 cor de copii Ana Blandiana
6. Tamina 1980 cor de copii Delia Dorcea
7. In meinem Garten 1980 cor de copii Ana Blandiana
8. Blumenlied 1980 cor de copii Ion Caraion
9. Lied in einer Flöte 1980 cor de copii Ion Caraion
10. Doinasland, 1981 cor de copii -
11. Sonnenuntergang 1982 cor de copii Dan Mihăilescu
12. Zori de flori 1982 cor de copii -
13. Frühlingslied, 1984 cor de copii -
14. Rondo über den Frühling 1984 cor de copii -
15. Pfingstoratorium,1976 1993 pentru 5 soliști,

cor mixt,

cor de copii și

orchestră mică,

-
Lucrări vocale:


Nr. crt Denumire An Formație Text
1. Euracolus 1980 mezzo-soprană  și clarinet Ion Caraion
2. Mondnacht 1982 mezzo-soprană și orgă Joseph von Eichendorff
3. Amont 1983 mezzo-soprană și clavecin Text preluat dintr-o scrisoare adresată lui Guillaume de Machaut
4. Zebaoth 1985 bariton și 2 orgi Text preluat din diferiți Psalmi
5. Ich bin in Sehnsucht eingehüllt 1985 soprană și clavecin Selma Meerbaum-Eisinger
6. Mein Heim ein Stei 1985 voce, flaut și percuție -
7. Concerto 1986 voce și orchestră -
8. Quatrain 1986 voce feminină François Villon
9. Mondnächte 1986 mezzo-soprană, saxofon și percuție Joseph von Eichendorff
10. Dona nobis pacem 1987 mezzo-soprană, violoncel și percuție -
11. Concertino 1988 mezzo-soprană și orchestră -
12. Psalm 126 1988 soprană, flaut și orgă -
13. SchattenRosenSchatten 1992 voce feminină și percuție -
14. Frühlingsland 1998 voce feminină, pian și percuție -
15. Ballade vom Verlonensein 2001 voce feminină, pian și percuție -
Muzica de cameră
Nr. crt Denumire An Instrument/Formație
1. Sonata 1975 Vioară/violă și pian
2. Arabesques 1980 Flaut și percuție
3.

Dialogo

1980 Flaut și violă

(există și o versiune pentru clarinet și violă, compusă în același an)

4. Elogium 1981 Trompetă și trombon
5. Satya I 1981 Vioară
6. Satya II 1981 Fagot
7. Satya III 1981 Contrabas
8. Satya IV 1981 Clarinet
9. Satya V 1981 Clarinet, fagot, vioară și contrabas
10. Immagini 1982 Flaut
11. Parra Quitarra 1982 Chitară
12. Alternanzen 1982 Flaut, oboi, clarinet, corn francez și fagot
13. Drei Miniaturen 1982 4 saxofoane
14. Aion 1982 Clarinet, fagot, violoncel, 2 contrabași și percuție
15. Euraculos 1982 Clarinet și violă
16. Sonatina 1982 Contrabas și pian
17. Sleep Song 1982 Contrabas și pian
18. The Toy 1982 Contrabas și pian
19. Trio 1982 Oboi, clarinet și fagot
20. Intarsien 1983 Violoncel
21. Auf der Suche nach Mozart... 1983 Flaut, saxofon, fagot, corn francez, harpă, vioară și pian (+ celestă)
22. Flutesplay III 1983 8 flaute
23. Improvisation 1984 Saxofon
24. Din Cimpoiu 1984 Violă
25. Flutesplay I 1984 3 flaute
26. Flutesplay II 1984 6 flaute
27. Terra Lonhdana 1984 Flaut, pian și cvartet de coarde
28. Improvisation 1985 Saxofon
29. Abendandacht 1985 Trompetă
30. Quasaar Paal 2 1985 Violoncel și computer
31. Scherzo da fantasia III 1985 Vioară și violoncel
32. Loc Maria 1985 Orgă și percuție
33. Nakris 1985 4 saxofoane
34. Melismen 1985 5 flauto dolce
35. Méandre 1985 Clarinet și pian
36. Atréju 1986 Flaut și chitară
37. New Rochelle 1987 Sintetizator
38. Ostrov I 1987 Violă
39. Terra Lonhdana 1987 Cvartet de coarde
40. Trio d'anches 1987 Oboi, clarinet și fagot
41. Aretusa 1988 Vioară
42. Ostrov II 1989 4 clarinete
43. Contraste 1989 4 tromboni
44. '...wenn der freude thränen fließen...' 1990 Violoncel și pian
45. Cime lointaine 1990 Oboi
46. Immaginabile 1990 Flauto dolce
47. Fragment II 1990 Flaut și harpă
48. Figuren I 1990 3 contrabași
49. Figuren III 1990 3 chitare
50. Fragment V 1990 Flaut, clarinet, vioară, violoncel și pian
51. Lichtwellen 1991 Clarinet/clarinet bas
52. Kata 1991 Pian și flaut
53. Figuren II 1991 2 chitare
54. ICHTHYS 1991 Vioară, violoncel și pian
55. Tautropfen 1992 Clarinet și pian
56. Shan-Shui 1993 3 percuții
57. Streichquartett 1993 Cvartet de coarde
58. Notte di festa 1993 Vibrafon
59. et les fruits passeront la promesse des fleurs... 1995 Flaut, clarinet (+ clarinet bas), vioară, violă, violoncel, pian și percuție
60. au cœur du silence... 1995 Flauto dolce
61. Flammentropfen 1995 4 interpreți

(4 players)

62. Reversing Fields, 1996 Clarinet
63. Kathargos 1996 Țiteră
64. Les Cymbales du soleil 1996 Oboi și 2 percuții
65. Rand 1996 Clarinet și violă
66. Sonatina 2001 Pian și percuție
67. Licht-Bruch 2001 Acordeon,
68. Rugă 2001 Contrabas, acordeon și clarinet


DiscografieModificare

1.     Satya I; Satya II; Euracolus; Immagini; Alternanzen; Scherzo da fantasia III;

     Mondnacht; Echoes I. (classic production osnabrück: cpo 999 016-2, 1985) (LP).

2.     Euracolus; Mondnächte. (Electrecord: ST-CS 0217, 1988) (LP).

3.     Euracolus. (Mediaphon Classic: MED 72115, 1991).

4.     Figuren II. (Edition Pro Viva: ISPV 165, 1992).

5.     Echoes I. (P+O-Pallas: RK 93-004, 1993).

6.     Echoes I. (Bayer: LC 8498 DDD 100169, 1994).

7.     Tautropfen; Echoes I; Satya IV; '...wenn der freude thränen fließen...'; Lichtwellen; Aretusa; Ostrov II. (Adesso, 1995).

8.     Fresco. (Rhein-Neckar-Kreis, 1995).

9.     Cime lointaine. (Pan Classics: 510087, 1995).

10.  '...wenn der freude thränen fließen...'. (Living Artists Recording, 1996).

11.  Ambo. (Meli: 7114, 1996).

12.  ICHTHYS. (Living Artists Recording, 1996).

13.  Niutao. (Bayer: LC 8498 CAD 800916, 1997).

14.  Din terra Lonhdana. (Troubadisc: TRO-CD 01418, 1997).

15.  Méandre. (NSS: 36931, 1997).

16.  Euracolus. (Edition Pro Viva: ISPV 180, 1997).

17.  Quatrain. (New Music International Public Organization, 1997).

18.  au cœur du silence... (Cybele Records: 260.501, 1998).

19.  '...wenn der freude thränen fließen...'. (Vienna Modern Masters: 2027, 1998).

20.  Euracolus (excerpt); Tautropfen (excerpt); Ostrov II (excerpt). (RAABE: 3-8183-0010, 1998).

21.  Vortex – Wolken I, II und III. (Symposion: 1 SCL 0207, 1998).

22.  Reversing Fields. (Living Artists Recording, 1998).

23.  Echoes I; Méandre; Les Cymbales du soleil; Akanua; Dies Diem Docet; Improvisation; Echoes II; Mein Heim ein Stein. (UCMR–ADA: 8629045, 1999).

24.  Lichtwellen; Rand; Reversing Fields; Dialogo (version for clarinet, viola); Improvisation; Din Cimpoiu; ICHTHYS. (Sargasso Records: SCD28027, 1999).

25. Kathargos. (Cavalli Records: LC 05724, 1999).


Legături externeModificare

  1. ^ Bianca Țiplea Temeș. „Violeta Dinescu și cheia viselor. Portret aniversar în Muzica, nr. 4/2013, p. 5”. 
  2. ^ Bianca Țiplea Temeș. „Violeta Dinescu și cheia viselor. Portret aniversar, în Muzica, nr. 4/2013, p. 5”. 
  3. ^ Iulia Rus. „corespondența proprie cu compozitoarea Violeta Dinescu, dintr-un email primit la data de 05.06.2018”. 
  4. ^ Cosma, Viorel (). Muzicieni din România. Lexicon bibliografic. Muzicală. p. 204. 
  5. ^ Valentina Sandu-Dediu (). , Muzica românească între 1944-2000. Editura Muzicală. p. 235. 
  6. ^ Bianca Țiplea Temeș (). Violeta Dinescu și cheia viselor. Portret aniversar. în Muzica, nr. 4. p. 19. 
  7. ^ Ion Bogdan Ștefănescu (). Interviu cu Violeta Dinescu. Actualitatea Muzicală nr. 2. p. 2. 
  8. ^ Ion Bogdan Ștefănescu (). Interviu cu Violeta Dinescu. Actualitatea Muzicală nr. 2. p. 2. 
  9. ^ Bianca Țiplea Temeș (). Violeta Dinescu și cheia viselor. Portret aniversar. Muzica, nr. 4. p. 7. 
  10. ^ Bianca Țiplea Temeș (). Violeta Dinescu și cheia viselor. Portret aniversar. Muzica, nr. 4. p. 9. 
  11. ^ Valentina Sandu-Dediu (). Muzica românească între 1944-2000. Editura Muzicală. p. 119. 
  12. ^ Valentina Sandu-Dediu (). Muzica românească între 1944-2000, București. Editura Muzicală. p. 119. 
  13. ^ Valentina Sandu-Dediu (). Muzica românească între 1944-2000. Editura Muzicală. p. 119.