Violeta Dinescu

Violeta Dinescu (2005)

Violeta Dinescu s-a născut pe data de 13 iulie 1953, în București. Profilul său artistic complex ne-o arată în multiple ipostaze; este o compozitoare recunoscută (a semnat muzică pentru piese de teatru, lucrări orchestrale, piese camerale, corale, vocale și pentru pian, care au fost cântate și înregistrate cu succes în toată Europa), o pianistă și mai cu seamă o profesoară de elită, stabilită în Germania, din anul 1982.

Activitatea din România

Contactul cu muzica l-a avut încă din copilărie, părinții având un pian în casă. Astfel, începe să studieze acest instrument la vârsta de patru ani și jumătate, mai târziu participând la diferite serbări școlare în postură de acompaniatoare sau interpretând compoziții proprii.

Devenirea sa ca om de cultură a parcurs mai multe etape, fiecare dintre ele contribuind din plin la formarea sa ca artist multilateral. Violeta Dinescu a absolvit Liceul „Gheorghe Lazăr” din București, în anul 1972, un liceu ce a apropiat-o de științele exacte, respectiva școală având un profil real. A studiat apoi compoziția cu Myriam Marbe la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, în perioada 1972-1978. Deși a beneficiat de îndrumarea unor pedagogi de marcă ai amintitei instituții bucureștene (Alexandru Pașcanu, Liviu Comes, Nicolae Beloiu, Aurel Stroe, Ștefan Niculescu, Emilia Comișel, Ioana Ștefănescu etc.), întâlnirea cu Myriam Marbe a marcat definitiv drumul artistic al compozitoarei și i-a modelat o anumită atitudine față de creația muzicală. După cum mărturisea Violeta Dinescu într-un interviu, de la maestra ei a învățat să simtă „viața unui sunet ca și când ar fi o ființă. De la Myriam Marbe am primit o lecție convingătoare de autenticitate, nu printr-o transmitere de informație controlată, ci prin participarea alături de ea la diferite evenimente-ocazie, prin care am putut să înregistrez în mod natural autenticul în relația cu oamenii, în viață... Datorită acestui exemplu de autenticitate am învățat cum să aștepți până când se înfiripă ceea ce ai cu adevărat a spune, cum să renunți la ce nu mai trebuie spus explicit, cum să ai răbdare...” . În același interviu, compozitoarea vorbește despre influența covârșitoare pe care maestra sa a avut-o asupra ei și asupra creației sale, dar și despre relația care s-a născut între cele două: „Felul în care porneam amândouă la a descifra o idee muzicală, de a simți în ce măsură merită adâncită, era un fel de curgere, de pătrundere într-un labirint. Această abordare labirintică mi-a marcat atitudinea față de viața unei compoziții.” .

Dar, s-a dovedit că tranziția dintre o școală cu profil vocațional și un liceu cu profil real nu a fost atât de grea: „Nu a fost deloc o problemă, ci din contră, o trecere firească. Șocul pe care l-am avut atunci când tatăl meu, fără să mă informeze, mi-a dus actele la liceul Gheorghe Lazăr, clasa specială de matematică și mi-a întrerupt studiul la liceul de muzică nr. 2 din Locotenent Lemnea (cum se numea pe acea vreme), a durat puțină vreme. La început am reacționat negativ, apoi nu numai că m-am obișnuit, ci chiar m-a pasionat locul în care am ajuns, și am continuat (tatăl meu nu mi-a interzis) cu și mai mare abnegație studiul muzicii”.

Discipolă a inegalabilei Myriam Marbé la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, astăzi la rândul ei o reputată profesoară de compoziție la Universitatea din Oldenburg. Activitatea sa creatoare este deja bine cunoscută, catalogul creației sale îmbrățișând cele mai diverse genuri.

După anii de formare, artista a predat la Școala de Muzică „George Enescu”, în perioada 1978-1982, apoi a emigrat în Germania, unde a continuat să predea teorie, contrapunct și armonie la Hochschule für Kirchenmusik din Heidelberg, din 1986 până în 1991. Activitatea pedagogică își urmează cursul în cadrul unor prestigioase instituții artistice din țara de adopție: Hochschule für Musik din Frankfurt, din anul 1989 până în 1991, și Fachakademie Hochschule für Kirchenmusik din Bayreuth, în perioada anilor 1990-1994.

Este membră a Asociațiilor Frau und Musik din Elveția și Germania (din 1982); membră în Comitetul exclusiv la International League of Women Composers din SUA (din 1985); International Director of Womansong – Massachusetts din SUA (din 1989).

După cum consemnează Viorel Cosma în al său Lexicon, accentuând activitatea multidisciplinară a artistei, Violeta Dinescu „a susținut comunicări științifice, conferințe, referate, portrete-muzicale (interviuri), emisiuni de radio și televiziune. A întreprins turnee artistice si documentare în Europa, Africa și America de Nord și Sud” . Pentru toate lucrările sale, compozitoarea a fost distinsă cu peste 50 de premii internaționale, de asemenea titluri și medalii în România, Germania, SUA, Canada, Italia, Columbia, Africa de Sud, Polonia, Ungaria, Franța, Austria, etc.

Activitatea din Germania

Câștigând în scurt timp aprecierea elitei muzicale a Germaniei, Violeta Dinescu primește în 1996 postul de profesor de compoziție la Universitatea „Carl von Ossietzky” din Oldenburg. Eforturile pe care le depune aici pentru a impune și promova muzica contemporană a sud-estului european (desigur, un mare accent este pus pe muzica contemporană românească), s-au concretizat în formarea unei Arhive a muzicii noi, cu un compartiment rezervat muzicii sud-est europene, dar și a unei serii de conferințe „Komponisten Colloquium”, după cum arată muzicologul Valentina Sandu-Dediu . Inițiativa acestei arhive pornește, conform declarației compozitoarei, tot de la figura lui Myriam Marbe: „Încă din 1987 am inițiat o arhivă Marbe la biblioteca din Baden Baden, apoi câțiva ani mai târziu, la Mannheim.... tot Marbe. /…/ Am organizat un simpozion despre muzica sa (va apărea o publicație) /…/ Aceasta a fost ca un fel de ‚repetiție generală’ pentru inițiativa pe care am avut-o încă din 1996, când am primit postul de angewandte Komposition la Universitatea din Oldenburg: de data aceasta, crearea unei arhive de muzică românească, integrată într-o arhivă de muzică est europeană. Între timp arhiva a crescut enorm. Tot din 1996 am inițiat colocviul pe teme de compozitori unde aproape o treime sunt invitați din România, iar din 2006, o serie de simpozioane internaționale cu subiecte românești. /.../” .

Inclusiv activitatea pedagogică a fost orientată spre punerea în valoare a patrimoniului muzical românesc, după cum însăși Violeta Dinescu afirmă: „/.../ în fiecare semestru includ teme românești în activitatea mea de predare, până acum balade, bocete, doine, muzică românească inspirată din muzica tradițională, spectraliștii români, muzica de cameră a lui Enescu, muzica simfonică a lui Enescu, opera Oedipe etc. /.../ Cât despre temele pe care doctoranzii mei le aprofundează, am să înșir câteva titluri: Vincent Rastädter scrie o teză cu titlul „Dans le caractère populaire roumain“ - Spuren der traditionellen Musik Rumäniens in den Sonaten von George Enescu, Martin Kowalewski sondează analitic creația a trei compozitori români - Strukturiererung des Musikalischen Raumes und der Gestaltpsychologie. Eine fenomenologische Analyse von Werken von George Enescu, Stefan Niculescu und Pascal Bentoiu, iar Roberto Reale își concentrează demersul asupra operei Oedipe: Formen und Elemente musikalischer Klage in der Oper Œdipe von George Enescu”.

Distincții

Valoarea artei componistice a Violetei Dinescu i-a adus artistei numeroase distincții, patru fiind premii acordate de către Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (în anii 1975, 1976, 1980 și 1983), acestora adăugându-li-se Premiul al II-lea la Concursul Internațional de Compoziție GEDOK (1982) și Premiul I la Concursul Internațional pentru Compozitori (Utah, 1983). În plus, artista a primit Premiul III la Concursul Internațional de Muzică și Dans G.B. Viotti (1983) și Carl-Maria-von-Weber-Preis pentru opera Hunger und Durst (1985) ; de altfel, această operă a primit și mențiuni la numeroase alte concursuri ale unor importante festivaluri.

În prezent, Violeta Dinescu este membru al Uniunii Compozitorilor din România (din 1980) și membru al consiliului executiv al Ligii Internaționale a Compozitorilor Femei (din 1985). Artista este receptivă la noile tehnici și sisteme de compoziție, fără a-și lăsa inspirația să devină subordonată acestora. Și-a găsit individualitate stilistică în perioada post-serială, când și alți compozitorii români au adoptat atitudini componistice avangardiste, în ciuda regimului totalitar, care nu încuraja inovația. Timpul petrecut pentru culegerea și studierea muzicii populare românești (între anii 1972-1978) a devenit un rezervor vital de material muzical, din care compozitoarea a putut extrage caracteristici ritmice (precum rubato-ul) stilul improvizatoric, tehnici heterofonice și o calitate rapsodică a melodiei. Deși această influență a folclorului joacă un rol central, ea nu și-a limitat limbajul componistic la acest fond; conturând în creația sa un limbaj complex, Violeta Dinescu a abordat și curentul experimental, definit printr-o luxurianță a scrierii instrumentale, în care virtuozitatea este pusă în slujba expresivității. Artista recurge însă și la datele științelor exacte în muzica sa, ea integrând, în mod intuitiv sau empiric anumite operații matematice în lucrările sale, ca de pildă în Anna Perenna (1979), piesă în care secvențele și rapoartele numerice generează substanța sonoră și definesc parametrii muzicali ai operei.

Recunoașterea profesională dincolo de graniță

Mutarea în Germania, care a avut loc în anul 1982, nu a fost una premeditată, după cum reiese din destăinuirea Violetei Dinescu: „Nu am plecat din România cu intenția de a rămâne definiv, ci m-am dus pentru câteva zile la Mannheim pentru a primi un premiu de compoziție” . Cu acea ocazie, i-a fost oferită o bursă de trei luni, pentru care compozitoarea a trebuit să ceară prelungirea vizei, pe care însă Ambasada Română a refuzat-o, acest fapt trezind în artistă frica de întoarcerea pe meleagurile românești: „...astfel, o bursă de trei luni s-a transformat într-una de doi ani. A trebuit să cer prelungirea vizei, dar românii nu mi-au acordat-o. Acest lucru m-a întristat și îngrijorat și am hotărât să nu mă mai întorc în țară” . Putem observa, însă, că Violeta Dinescu nu este singura compozitoare care a decis să părăsească țara. Aceasta s-a alăturat grupului de compozitori formați în România, care și-au găsit validarea dincolo de frontierele țării, printre ei numărându-se Aurel Stroe, Lucian Mețianu, Costin Miereanu, Corneliu Dan Georgescu, Eugen Wendel, Adriana Hölszky. Dar, au existat și în alte țări din blocul comunist compozitori care au decis să își părăsească meleagurile natale (cu riscuri personale enorme), precum Sofia Gubaidulina și Alfred Schnittke (ca să limităm enumerarea la numai două nume sonore), ambii plecând din spațiul sovietic și stabilindu-se în Germania.

Pentru a sublinia acceptarea Violetei Dinescu în elita muzicală europeană (în special cea germană) și recunoașterea profesională unanimă, compozitoarea ne destăinuie că acest proces s-a desfășurat natural: „/.../a fost un proces continuu pe care nici nu l-am înregistrat ca atare, pentru că preocuparea mea majoră era să fac pas cu pas drumul mai departe... Explicația cea mai simplă este activitatea continuă, realizările concrete care au provocat imediate urmări, începând cu piesele solo pe care mi le cereau interpreții, și pe care le integrau în repertoriu lor, pentru că le plăceau /.../” . De asemenea, stabilirea dincolo de granițele României nu a afectat stilul compozițional al autoarei, dar s-a făcut remarcată o mai mare libertate de exprimare, ancorată într-un limbaj muzical cu tușe moderne mai pronunțate: „Nu aș spune că există o clară demarcație, dar nici nu cred că aș fi scris tot așa cum am făcut-o după 1982 dacă aș fi rămas în România” . Odată cu stabilirea în Germania, catalogul creației compozitoarei s-a îmbogățit cu un număr impresionant de lucrări, (majoritatea fiind răspunsuri la unele comenzi concrete), incluzând lucrări de aproape toate genurile. Printre acestea se numără piese corale, oratorii, muzică de film, balete, lucrări orchestrale (pentru orchestră mare, de coarde sau de cameră), piese concertante, muzică de cameră (pentru diverse ansambluri) și pentru pian. Tuturor acestor activități, li se adaugă participarea activă a artistei la diverse conferințe, implicarea în proiecte artistice interdisciplinare și participarea ca jurat în diferite concursuri internaționale. De asemenea, compozitoarea a primit numeroase burse și premii pentru lucrările compuse.

Violeta Dinescu se declară profund atașată de spațiului românesc. O mare parte din creația sa stă sub semnul folclorului, artista fiind încă din anii de studiu interesată de cercetarea etnomuzicologică. Așa după cum consemnează și Valentina Sandu-Dediu, „Ea lua parte, încă din anii `70, la grupa de etnologie și folclor coordonată la Conservatorul bucureștean de etnomuzicologa Emilia Comișel” . Muzicologul Valentina Sandu-Dediu vorbește totodată despre sursele muzicale ale compozitoarei ca fiind „posibil de detectat, pe de o parte, în fundamentul riguros al tehnicii de compoziție, imprimate de Myriam Marbe, pe de alta, în abstractizarea modelelor din folclorul românesc (din rituale dar și din obiceiuri festive sau cotidiene)” . Definind în continuare stilul componistic al Violetei Dinescu, Valentina Sandu Dediu arată îmbinarea de elemente ce a dus în cele din urmă la conturarea unui limbaj sonor de mare actualitate: „Materialul muzical se construiește pe principii extrase din această muzică populară, eventual pe fundamente matematice, în orice caz într-un stil ce se încadrează fără îndoială unei orientări moderne radicale”. În lucrarea sa intitulată Drei Miniaturen pentru cvartet de saxofoane, este foarte evident pentru ascultător că autoarea a dorit să folosească folclorul muzical din țara sa natală. În anumite piese, ascultătorul recunoaște irizări ce trimit la fondul folcloric ancestral, uneori aceste momente sunt dezvoltate și iau aspect de inflorescență sonoră, pentru ca apoi substanța folclorică să se topească într-un discurs muzical abstractizat.

Biografia și cariera muzicală

1968- Liceul Gheorghe Lazăr din București.

1972- Examen de maturitate (materii principale: matematică și fizică); Lecții de muzică în particular.

1972- Studiu la Conservatorul C. Porumbescu din București.

1977- Examen de Stat cu evidențiere și 3 diplome: la compoziție, pian și pedagogie.

1978- Evidențiere pentru un an exclusiv de studiul compoziției.

1978-1982 Profesoară de muzicologie, estetică, contrapunct, armonie și pian la Școala de Muzică George Enescu din București.

1980- Primirea în Uniunea Compozitorilor. Primele concerte publice, înregistrări la Radiodifuziune și premii pentru compoziție.

1982- Emigrare în Germania. Mai multe burse și lucrări de compoziție; peste 50 de premii și evidențieri internaționale; profesoară și docentă la mai multe universități din S.U.A. (temporar).

1986-1991 Docentă la Școala Superioară de Muzică Bisericească din Heidelberg, Germania (muzicologie, contrapunct, teoria armoniei).

1989-1991 Docentă la Școala Superioară de Muzică din Frankfurt pe Main, Germania (muzicologie, contrapunct, teoria armoniei).

1990- Docentă la Academia de Specialitate pentru Muzică Bisericească din Bayreuth, Germania (muzicologie, contrapunct, teoria armoniei, pian); membră a Consiliului de conducere al ligii "International League of Woman Composers"; directoare pentru străinătate a asociației americane WOMANSONG din statul Massachusetts, S.U.A.

Începând din 1996 - profesoară de compoziție la Universitatea din Oldenburg, Germania. Organizează anual un festival internațional de muzică românească in Germania, dedicat, pe rând, personalităților școlii componistice românești.

Lista creației compozitoarei Violeta Dinescu

Muzică de scenă
Nr. crt	Denumire	An	Libretul/Scenariul	Gen	Formație	Orașul, editura și anul publicației
1.	Der Kreisel (Titirezul)	1984	Libret de O. Gööck, T. Schneider și Günter Volz, după Die Historie der Schönen Lau de Eduard Mörike	Balet	Orchestră	Berlin, Editura Astoria, 1984
2.	Hunger und Durst (Foamea și setea)	1985	Libret de compozitoare, după piesa lui Eugène Ionesco	Operă de cameră în trei tablouri	soliști și orchestră mică (formată din 14 soliști)	Berlin, Editura Astoria, 1987
3.	Der 35. Mai	1986	Libret de compozitoare, după romanul lui Erich Kästner	Operă pentru copii	3 soliști, cor de copii și orchestră	Milano, Editura Ricordi -
4.	Eréndira	1994	Libret de Monika Rothmaier, după o povestire de Gabriel García Márquez	Operă de cameră în șase scene	7 soliști și orchestră mică	Milano, Editura Ricordi, 1994
5.	Schachnovelle (Nuvela Șahului)	1994	Libret de compozitoare, după opera lui Stefan Zweig	Operă de cameră	3 soliști, 2 clarinete, 4 corni francezi, 1 trompetă, 2 tromboane, 1 tubă, vioară, violă, violoncel, 2 piane și percuție	-
6.	Effi Briest	1998	Scenariu după o povestire de Theodor Fontane	Balet	Orchestră	-

Lucrări pentru instrumente solo
Nr. crt	Denumire	An	Instrument
1.	Akanua	1974	Pian
2.	Story	1977	Pian
3.	Echoes I	1979	Pian
4.	Echoes II	1982	Pian, percuție
5.	Echoes III	1982	Orgă
6.	Ambo	1982	Clavecin
7.	Dies Diem Docet	1986	Pian
8.	Cyclotron	1994	Pian la 4 mâini
9.	Prelude	1996	Orgă
10	Reflections I/II	1996-1997	Pian

Lucrări orchestrale
Nr. crt	Denumire	An	Formație
1.	Verwandlungen	1978	-
2.	Anna Perenna	1979	-
3.	Memories,	1980	Orchestră de coarde
4.	Akrostichon	1983	-
5.	Map 67	1987	Orchestră mică
6.	Fresco	1989	Orchestră
7.	Kybalion	1991	Orchestră de coarde
8.	Niutao	1992	Orchestră mică
9.	Ora x	1995	-
10.	Vortex – Wolken I, II și III	1998	Orchestră mică

Muzică de film:
Nr. crt	Denumire	An	Formație	Filmul
1.	Tabu	1988	Orchestră mică (17 instrumentiști)	Tabu de Friedrich Wilhelm Murnau

Lucrări corale
Nr. crt	Denumire	An	Formație	Text
1.	Ballade	1976	-	-
2.	Verzaubere mich in einen Silbervogel	1977	cor mixt și orchestră	-
3.	Latin Sequences	1977	cor de copii	-
4.	Das Spiel	1978	cor și percuție	-
5.	Arpagic	1980	cor de copii	Ana Blandiana
6.	Tamina	1980	cor de copii	Delia Dorcea
7.	In meinem Garten	1980	cor de copii	Ana Blandiana
8.	Blumenlied	1980	cor de copii	Ion Caraion
9.	Lied in einer Flöte	1980	cor de copii	Ion Caraion
10.	Doinasland,	1981	cor de copii	-
11.	Sonnenuntergang	1982	cor de copii	Dan Mihăilescu
12.	Zori de flori	1982	cor de copii	-
13.	Frühlingslied,	1984	cor de copii	-
14.	Rondo über den Frühling	1984	cor de copii	-
15.	Pfingstoratorium,1976	1993	pentru 5 soliști, cor mixt, cor de copii și orchestră mică,	-

Lucrări vocale:
Nr. crt	Denumire	An	Formație	Text
1.	Euracolus	1980	mezzo-soprană  și clarinet	Ion Caraion
2.	Mondnacht	1982	mezzo-soprană și orgă	Joseph von Eichendorff
3.	Amont	1983	mezzo-soprană și clavecin	Text preluat dintr-o scrisoare adresată lui Guillaume de Machaut
4.	Zebaoth	1985	bariton și 2 orgi	Text preluat din diferiți Psalmi
5.	Ich bin in Sehnsucht eingehüllt	1985	soprană și clavecin	Selma Meerbaum-Eisinger
6.	Mein Heim ein Stei	1985	voce, flaut și percuție	-
7.	Concerto	1986	voce și orchestră	-
8.	Quatrain	1986	voce feminină	François Villon
9.	Mondnächte	1986	mezzo-soprană, saxofon și percuție	Joseph von Eichendorff
10.	Dona nobis pacem	1987	mezzo-soprană, violoncel și percuție	-
11.	Concertino	1988	mezzo-soprană și orchestră	-
12.	Psalm 126	1988	soprană, flaut și orgă	-
13.	SchattenRosenSchatten	1992	voce feminină și percuție	-
14.	Frühlingsland	1998	voce feminină, pian și percuție	-
15.	Ballade vom Verlonensein	2001	voce feminină, pian și percuție	-

Muzica de cameră
Nr. crt	Denumire	An	Instrument/Formație
1.	Sonata	1975	Vioară/violă și pian
2.	Arabesques	1980	Flaut și percuție
3.	Dialogo	1980	Flaut și violă (există și o versiune pentru clarinet și violă, compusă în același an)
4.	Elogium	1981	Trompetă și trombon
5.	Satya I	1981	Vioară
6.	Satya II	1981	Fagot
7.	Satya III	1981	Contrabas
8.	Satya IV	1981	Clarinet
9.	Satya V	1981	Clarinet, fagot, vioară și contrabas
10.	Immagini	1982	Flaut
11.	Parra Quitarra	1982	Chitară
12.	Alternanzen	1982	Flaut, oboi, clarinet, corn francez și fagot
13.	Drei Miniaturen	1982	4 saxofoane
14.	Aion	1982	Clarinet, fagot, violoncel, 2 contrabași și percuție
15.	Euraculos	1982	Clarinet și violă
16.	Sonatina	1982	Contrabas și pian
17.	Sleep Song	1982	Contrabas și pian
18.	The Toy	1982	Contrabas și pian
19.	Trio	1982	Oboi, clarinet și fagot
20.	Intarsien	1983	Violoncel
21.	Auf der Suche nach Mozart...	1983	Flaut, saxofon, fagot, corn francez, harpă, vioară și pian (+ celestă)
22.	Flutesplay III	1983	8 flaute
23.	Improvisation	1984	Saxofon
24.	Din Cimpoiu	1984	Violă
25.	Flutesplay I	1984	3 flaute
26.	Flutesplay II	1984	6 flaute
27.	Terra Lonhdana	1984	Flaut, pian și cvartet de coarde
28.	Improvisation	1985	Saxofon
29.	Abendandacht	1985	Trompetă
30.	Quasaar Paal 2	1985	Violoncel și computer
31.	Scherzo da fantasia III	1985	Vioară și violoncel
32.	Loc Maria	1985	Orgă și percuție
33.	Nakris	1985	4 saxofoane
34.	Melismen	1985	5 flauto dolce
35.	Méandre	1985	Clarinet și pian
36.	Atréju	1986	Flaut și chitară
37.	New Rochelle	1987	Sintetizator
38.	Ostrov I	1987	Violă
39.	Terra Lonhdana	1987	Cvartet de coarde
40.	Trio d'anches	1987	Oboi, clarinet și fagot
41.	Aretusa	1988	Vioară
42.	Ostrov II	1989	4 clarinete
43.	Contraste	1989	4 tromboni
44.	'...wenn der freude thränen fließen...'	1990	Violoncel și pian
45.	Cime lointaine	1990	Oboi
46.	Immaginabile	1990	Flauto dolce
47.	Fragment II	1990	Flaut și harpă
48.	Figuren I	1990	3 contrabași
49.	Figuren III	1990	3 chitare
50.	Fragment V	1990	Flaut, clarinet, vioară, violoncel și pian
51.	Lichtwellen	1991	Clarinet/clarinet bas
52.	Kata	1991	Pian și flaut
53.	Figuren II	1991	2 chitare
54.	ICHTHYS	1991	Vioară, violoncel și pian
55.	Tautropfen	1992	Clarinet și pian
56.	Shan-Shui	1993	3 percuții
57.	Streichquartett	1993	Cvartet de coarde
58.	Notte di festa	1993	Vibrafon
59.	et les fruits passeront la promesse des fleurs...	1995	Flaut, clarinet (+ clarinet bas), vioară, violă, violoncel, pian și percuție
60.	au cœur du silence...	1995	Flauto dolce
61.	Flammentropfen	1995	4 interpreți (4 players)
62.	Reversing Fields,	1996	Clarinet
63.	Kathargos	1996	Țiteră
64.	Les Cymbales du soleil	1996	Oboi și 2 percuții
65.	Rand	1996	Clarinet și violă
66.	Sonatina	2001	Pian și percuție
67.	Licht-Bruch	2001	Acordeon,
68.	Rugă	2001	Contrabas, acordeon și clarinet

Discografie

1.     Satya I; Satya II; Euracolus; Immagini; Alternanzen; Scherzo da fantasia III;

     Mondnacht; Echoes I. (classic production osnabrück: cpo 999 016-2, 1985) (LP).

2.     Euracolus; Mondnächte. (Electrecord: ST-CS 0217, 1988) (LP).

3.     Euracolus. (Mediaphon Classic: MED 72115, 1991).

4.     Figuren II. (Edition Pro Viva: ISPV 165, 1992).

5.     Echoes I. (P+O-Pallas: RK 93-004, 1993).

6.     Echoes I. (Bayer: LC 8498 DDD 100169, 1994).

7.     Tautropfen; Echoes I; Satya IV; '...wenn der freude thränen fließen...'; Lichtwellen; Aretusa; Ostrov II. (Adesso, 1995).

8.     Fresco. (Rhein-Neckar-Kreis, 1995).

9.     Cime lointaine. (Pan Classics: 510087, 1995).

10.  '...wenn der freude thränen fließen...'. (Living Artists Recording, 1996).

11.  Ambo. (Meli: 7114, 1996).

12.  ICHTHYS. (Living Artists Recording, 1996).

13.  Niutao. (Bayer: LC 8498 CAD 800916, 1997).

14.  Din terra Lonhdana. (Troubadisc: TRO-CD 01418, 1997).

15.  Méandre. (NSS: 36931, 1997).

16.  Euracolus. (Edition Pro Viva: ISPV 180, 1997).

17.  Quatrain. (New Music International Public Organization, 1997).

18.  au cœur du silence... (Cybele Records: 260.501, 1998).

19.  '...wenn der freude thränen fließen...'. (Vienna Modern Masters: 2027, 1998).

20.  Euracolus (excerpt); Tautropfen (excerpt); Ostrov II (excerpt). (RAABE: 3-8183-0010, 1998).

21.  Vortex – Wolken I, II und III. (Symposion: 1 SCL 0207, 1998).

22.  Reversing Fields. (Living Artists Recording, 1998).

23.  Echoes I; Méandre; Les Cymbales du soleil; Akanua; Dies Diem Docet; Improvisation; Echoes II; Mein Heim ein Stein. (UCMR–ADA: 8629045, 1999).

24.  Lichtwellen; Rand; Reversing Fields; Dialogo (version for clarinet, viola); Improvisation; Din Cimpoiu; ICHTHYS. (Sargasso Records: SCD28027, 1999).

25. Kathargos. (Cavalli Records: LC 05724, 1999).

Legături externe

• http://www.uni-oldenburg.de/index/lehrende/?ID=103 - în l. germană
• http://www.ucmr.org.ro/scripts/pagini.pl?pag=219&mod=&opt=A&set_lang=ro - situl Web al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (U.C.M.R.)