Voltaire

scriitor și filozof al Iluminismului francez
Voltaire
Date personale
Nume la naștereFrançois-Marie Arouet Modificați la Wikidata
Născut[3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani)[6][8][9][10] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței[6][7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatPanthéon ()
abbaye de Sellières[*][[abbaye de Sellières (abbey located in Aube, in France)|​]] ()[11] Modificați la Wikidata
PărințiFrançois Arouet[*][[François Arouet (avocat francez)|​]]
Marguerite d'Aumard[*][[Marguerite d'Aumard (mother of Voltaire)|​]] Modificați la Wikidata
Religiedeism
Ocupațiefilozof
poet
istoric
eseist
dramaturg
autobiograf[*]
diarist[*]
jurist-poet[*]
scriitor de literatură științifico-fantastică[*]
enciclopedist
correspondent[*][[correspondent (author of letters)|​]]
politolog[*]
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[12] Modificați la Wikidata
PseudonimVoltaire, Bénédictin[1]  Modificați la Wikidata
StudiiLycée Louis-le-Grand
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarliber-cugetător, Iluminism, deism  Modificați la Wikidata
Specie literarăroman  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeCandid
Zadig ou la Destinée[*][[Zadig ou la Destinée |​]]
Zaïre[*][[Zaïre |​]]
Lettres philosophiques[*][[Lettres philosophiques |​]]
Dictionnaire philosophique
L'Ingénu[*][[L'Ingénu |​]]
Le Fanatisme ou Mahomet le Prophète[*][[Le Fanatisme ou Mahomet le Prophète |​]]
Correspondance de Voltaire[*][[Correspondance de Voltaire |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
Membru al Societății Regale[*][2]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Voltaire (n. , Paris, Regatul Franței – d. , Paris, Regatul Franței) a fost un scriitor, filosof, istoric, dramaturg, prozator și epistoler al Iluminismului francez.


Numele adevărat al autorului a fost François-Marie Arouet. El a adoptat pseudonimul de Voltaire în 1718, după încarcerarea la Bastilia. Originea pseudonimului este neclară. Este o anagramă a frazei Li Arovet (formată din Le Jeune (fr. tânărul) și numele Arouet în ortografie latinizată), ca și o anagramă a numelui orașului natal Airvault din regiunea Poitou (au se citește o, iar e în Voltaire nu se pronunță). [13]

Date biografice modificare

Fiul unui notar avut, Voltaire a urmat colegiul iezuit Louis le Grand (Ludovic cel Mare). Aici și-a descoperit spiritul critic. Unchiul său l-a introdus în cercul deiștilor. La rugămintea tatălui său, în 1711 a început dreptul, pe care nu avea să-l termine, interesat fiind mai mult de discuțiile intelectualilor, scriitorilor și aristocraților ce aveau loc în palatele sau în cafenelele din Paris. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocură, a fost întemnițat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, s-a refugiat între 1726 și 1729 în Anglia, unde a fost influențat de empirismul lui John Locke și de deism.

Ca deist și francmason, Voltaire a criticat fiecare formă a religiei instituționale și s-a implicat în neînțelegerile politice. El s-a autonumit Theist (un om cu credința în Dumnezeu, dar care a renunțat la creștinism). A fugit în Lorena când a fost emis un nou mandat de arestare împotriva lui în 1734. Din 1734 până în 1748, a trăit cu prietena sa Émilie du Châtelet la Castelul Cirey din Champagne. Aici și-a scris memoriile, tratatele de științe naturiste, istorie și politică, dar și opere dramatice și poetice.

Prin mijlocirea Madamei de Pompadour la curtea regală, Voltaire a fost numit istoriograf și acceptat în Academia Franceză. Frederic cel Mare, care aparținea el însuși spiritelor iluminate ale secolului XVIII, l-a luat cu el în 1750 la Potsdam, unde și-a putut exprima credințele sale anticlericale și unde a putut lucra la o istorie universală, a putut colabora la Encyclopédie a lui Denis Diderot și unde a putut scrie primele articole pentru Dictionnaire philosophique portatif. Totuși, Voltaire a ajuns la contradicții cu Friedrich al II-lea, așa încât a fost necesar să părăsească Potsdamul în 1753. Voltaire a continuat să se îngrijească de corespondența cu Friedrich cel Mare. În 1755 s-a stabilit lângă Geneva la proprietatea sa din Ferney, devenind cunoscut ca ,,înțeleptul din Ferney".

În februarie 1778 Voltaire a revenit pentru prima dată în peste 25 de ani la Paris, unde a văzut premiera tragediei sale Irene (1778), dar s-a îmbolnăvit curând și a murit în 30 mai 1778. [14] [15] Datorită criticii Bisericii, lui Voltaire i-a fost interzisă o înmormântare creștină în Paris. Prietenii și rudele au reușit să-l îngroape în secret la Abația din Scellières din Champagne. Inima și creierul său au fost îmbălsămate separat. În 11 iulie 1791, a fost depus în racla din Pantheon, într-o procesiune la care se estimează că au participat un milion de oameni, după o decizie a Adunării Naționale a Franței, care l-a considerat un premergător al Revoluției Franceze.

 
Un alt portret al lui Voltaire.

Opera modificare

Voltaire a fost un scriitor prolific cu peste 20.000 de scrisori și peste 2.000 de cărți și pamflete (piese de teatru, poezii, romane, eseuri, lucrări istorice și științifice).

Concepția sa politică se bazează pe armonia dintre monarhi care dețin puterea politică și filozofi care dețin înțelepciunea. A susținut stabilirea unei monarhii constituționale în Franța. În Lettres philosophiques (1731), a detaliat liberalismul englez.

Voltaire a fost, împreună cu Jean-Jacques Rousseau, un inițiator al Revoluției franceze și a luptat neobosit pentru drepturile civile (dreptul la un proces echitabil, libertatea de exprimare și libertatea religioasă) și pentru toleranță. Posteritatea i-a atribuit următorul panseu:

„Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aș lăsa omorât pentru ca dumneavoastră să puteți să v-o exprimați.”

Multe din lucrările sale au fost scrise ca polemici, criticile îndreptându-se către instituții politice și Biserica Romano-Catolică. Voltaire a rămas celebru pentru multe aforisme memorabile și reproșuri acide. De exemplu, când jumătate din caii grajdurilor regale au fost îndepărtați din motive economice, el a propus, ironic, că ar fi fost mai bine să fi fost eliberați jumătate din măgarii de la curtea regală.

Voltaire se considera un deist, iar Biblia o referință legală și morală depășită. [16] Atitudinea lui față de Islam a variat de la ,,o sectă falsă și barbară” la ,,o religie înțeleaptă, severă, castă și umană". El a arătat, de asemenea, la un moment dat o înclinație spre ideile hinduismului și lucrările preoților brahmani. El vedea existența lui Dumnezeu ca pe o necesitate practică și morală:

„Dacă Dumnezeu nu ar exista, ar fi necesar să-L inventeze.”
„Este perfect evident pentru mine că există o ființă necesară, eternă, supremă și inteligentă. Aceasta nu este o chestiune de credință, ci de rațiune.”

Lucrări modificare

  • Œdipe (1718)
  • Lettres philosophiques (1731)
  • Zaïre (1732)
  • Eriphile (1732)
  • Elémens de la philosophie de Newton (1738)
  • Mahomet (scenetă)(1741)
  • Mérope (1743)
  • La princesse de Navarre (1745)
  • Zadig (1747)
  • Nanine (1749)
  • Le siècle de Louis XIV (1751)
  • L'Orphelin de la Chine (1755)
  • Poème sur le désastre de Lisbonne (1756)
  • Essai sur les moeurs (1756)
  • Candid (1759). In aceasta povestire, Voltaire s-a opus filosofiei optimismului.
  • Histoire de l'Empire de Russie sous Pierre le Grand (1763)
  • Traité sur la tolerance (1763)
  • Dictionnaire philosophique (,,Dicționar filozofic", 1764)
  • Traité sur la tolérance (1763)
  • Irène (1778)

Note modificare

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Past Fellows of the Royal Society database 
  3. ^ a b Voltaire (în engleză), RKDartists 
  4. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  5. ^ a b François Marie dit VOLTAIRE Arouet (în franceză), annuaire prosopographique: la France savante 
  6. ^ a b c d Kratkaia literaturnaia iențiklopedia 
  7. ^ a b Вольтер, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  8. ^ a b Voltaire, SNAC, accesat în  
  9. ^ a b Voltaire, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în  
  10. ^ a b Voltaire, Brockhaus Enzyklopädie 
  11. ^ https://www.pariszigzag.fr/secret/histoire-insolite-paris/restes-voltaire-eparpilles-dans-paris  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  13. ^ Conform unei alte tradiții de familie printre descendenții surorii sale, el a fost cunoscut ca mic copil sub numele de Le petit volontaire (micul voluntar).
  14. ^ Nu a fost posibil să se stabilească ce s-a întâmplat la moartea lui. Dușmanii lui au povestit ca el s-a pocăit și a acceptat ultimele ritualuri făcute de un preot catolic, sau că a murit în mare chin, în timp ce adepții lui au spus că a fost sfidător până la ultima suflare.
  15. ^ Potrivit unei povești, ultimele lui cuvinte au fost “Acum nu este momentul să-mi fac noi inamici.” A fost răspunsul lui către un preot de lângă patul său de moarte, cerându-i lui Voltaire să se lepede de Satana. Totuși, acest lucru pare să-și fi avut originea într-o glumă care a fost publicată pentru prima oara într-un ziar din Massachusetts în 1865, și a fost atribuită lui Voltaire doar în anii 70.
  16. ^ Panteismul este ideea unui univers bazat pe rațiune și respect pentru natură. Voltaire este adesea văzut ca ateu, cu toate că el a luat parte la activități religioase și a construit o capelă la moșia sa de la Ferney.

Surse primare modificare

În franceză modificare

În engleză modificare

Bibliografie modificare

În română modificare

  • Scriitori francezi, Mic dicționar, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1978.

În franceză modificare

  • René Pomeau, La Religion de Voltaire, Librairie Nizet, Paris, 1974.
  • Valérie Crugten-André, La vie de Voltaire [2]
  • Hadidi, Djavâd, Voltaire et l'Islam, Publications Orientalistes de France, 1974. ISBN 978-2-84161-510-0

În engleză modificare

  • App, Urs The Birth of Orientalism. Philadelphia: University of Pennsylvania Press, 2010 (hardcover, ISBN 978-0-8122-4261-4).
  • Besterman, Theodore, Voltaire, (1969).
  • Brumfitt, J. H. Voltaire: Historian (1958) online edition
  • Davidson, Ian, Voltaire. A Life, London, Profile Books, 2010. ISBN 978-1-60598-287-8
  • Durant, Will, The Story of Civilization. Vol. IX: The Age of Voltaire. New York: Simon and Schuster, 1965.
  • Gay, Peter, Voltaire's Politics, The Poet as Realist, Yale University, 1988.
  • Knapp, Bettina L. Voltaire Revisited (2000)
  • Mason, Haydn, Voltaire, A Biography (1981) ISBN 978-0-8018-2611-5
  • McElroy, Wendy (). „Voltaire (1694–1778)”. În Hamowy, Ronald. The Encyclopedia of Libertarianism. Thousand Oaks, CA: SAGE; Cato Institute. pp. 521–2. ISBN 978-1-4129-6580-4. LCCN 2008009151. OCLC 750831024. 
  • Muller, Jerry Z., 2002. The Mind and the Market: Capitalism in Western Thought. Anchor Books. 978-0385721660
  • Pearson, Roger, 2005. Voltaire Almighty: a life in pursuit of freedom. Bloomsbury. ISBN 978-1-58234-630-4. pp. 447
  • Quinones, Ricardo J. Erasmus and Voltaire: Why They Still Matter (University of Toronto Press; 2010) 240 pages; Draws parallels between the two thinkers as voices of moderation with relevance today.
  • Schwarzbach, Bertram Eugene, Voltaire's Old Testament Criticism, Librairie Droz, Geneva, 1971.
  • Torrey, Norman L., The Spirit of Voltaire, Columbia University Press, 1938.
  • Vernon, Thomas S. (). „Chapter V: Voltaire”. Great Infidels. M & M Pr. ISBN 0-943099-05-6. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • Wade, Ira O. (). Studies on Voltaire. New York: Russell & Russell. 
  • Wright, Charles Henry Conrad, A History of French Literature, Oxford University Press, 1912.
  • "The Cambridge Companion to Voltaire", ed by Nicholas Cronk, 2009.
  • Hewett, Caspar J. M. (august 2006). „The Great Debate: Life of Voltaire”. Accesat în . 

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Voltaire
 
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Voltaire
 
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Voltaire.