Wikipedia:Propuneri pentru articole de calitate/Mihail Fărcășanu/Arhiva 1

Mihail Fărcășanu

Discuția care urmează este păstrată ca arhivă. Vă rugăm să nu o modificați. Comentarii ulterioare pot fi adăugate pe paginile de discuție ale subiectelor discutate. Această discuție nu trebuie să mai fie modificată în nici un fel.

Discuție încheiată. Rezultat: neacordarea statutului de articol de calitate, întrucât nu s-a ajuns la un consens. Sebi ^世美 4 martie 2008 17:45 (EET)[răspunde]

Autopropunere. Este un articol complet, analizând atât biografie cât și activitatea politică și literară a lui Fărcășanu. Afil 30 ianuarie 2008 04:33 (EET)[răspunde]

~~Total împotrivă~~ Împotrivă modificat taria votului, în urma discutiilor; argumentele ramân neschimbate--Vintilă Barbu 6 februarie 2008 13:03 (EET)[răspunde]

1. Nu este un articol rău scris, păcătuiește însă prin excesul de detalii redundante, nerelevante în raport cu subiectul și/sau fără caracter enciclopedic. Căteva exemple:

În 1595 Aga Fărcaș a comandat o armată cu care a trecut Dunărea, cucerind cetatea Nicopole și cu care a înaintat spre Vidin. Aici a dat o altă bătălie cu turcii, în care a fost învins, pierzându-și viața împreună cu mulți alți boieri.
Tatăl său era licențiat în drep, dar nu a practicat avocatura
două fete Margareta (măritată Bottea) și Mia (măritată Lahovari)
Fărcășanu nu era foarte entuziasmat de sistemul de educație englez
Vicepreședinți ai societății erau Zoe Ghețu, Gheorghe Cretzeanu și Fr. Flow, iar secretari onorifici Nicolae Chrissoveloni, Paul Zotta și I. Mateescu.
Apărută în condiții grafice deosebite, reviste cuprindea articole semnate de personalități române ca Nicolae Iorga, Gheorghe Brătianu], Tudor Arghezi, Matila Ghyka, K.H. Zambaccian, Al. O. Teodoreanu, Cella Delavrancea, Militza Pătrașcu dar și străine ca scriitorii Derek Patmore și Henry Baerlein sau jurnalistul Sir Arthur Beverley Baxter.
Prin editoriale absolut excepționale pe care le scrie face din acest ziar o tribunã de luptã pentru apãrarea libertãții, pentru salvarea instituțiilor democratice din România
El a fost ajutat de Matei Ghica-Cantacuzino, un vechi prieten, pilot de performanțã, care fusese și pilot militar pe frontul de est, ajungând până la Stalingrad, unde participase la bombardarea gării din oraș la 5 octombrie 1942....Ghica-Cantacuzino plecase, după război, din România însă se reîntorsese cu intenția de a ajuta anumiți prieteni sã fugã.
S-a convenit cu familia Fãrcãșanu cã evadarea în Occident va avea loc, în octombrie 1946, de pe un mic aeroport militar din Caransebeș. Un bombardier de un tip mai vechi, care tocmai fusese reparat și care trebuia readus la baza sa, de la Brașov urma să fie utilizat în acest scop. O comisie guvernamentalã sosise cu o zi înainte la Caransebeș pentru a inspecta avionul și pentru a se asigura cã avionul nu avea pasageri clandestini la bord iar cantitatea de benzinã din rezervor nu era mai mare decât cea necesară unui zbor de aproximativ 300 de km, distanța în linie aerianã între Caransebeș și Brașov.

În înțelegere cu Matei Ghica-Cantacuzino, mecanicul avionului modificase însã indicatorul de benzinã, care arãta un rezervor umplut parțial când în realitate avionul era cu plinul fãcut. Mihail Fãrcãșanu, împreunã cu soția sa Pia și prietenul lor, Vintilă Brătianu stãteau ascunși în niște boschete din apropierea pistei de decolare. Avionul a început sã ruleze pe pistã, sub privirea comisiei guvernamentale de la București, având la bord numai pe Matei Ghica-Cantacuzino care pilota avionul și pe mecanicul de bord. Ajuns la capătul pistei, într-un loc în afara razei vizuale a micului turn de control, pe când avionul își ambala motoarele, soții Fãrcãșanu și Vintilã Brãtianu au sãrit în avion care a decolat imediat. În spațiul aerian al Iugoslaviei avionul a fost reperat de aviația de vânãtoare și a fost nevoie de toatã dibăcia lui Matei Ghica-Cantacuzino sã o evite, zburând printre nori. Avioanele iugoslave au tras asupra lor și avionul a fost chiar atins de gloanțe. Cu benzina în bunã parte consumată avionul a început traversarea Mării Adriatice, în condiții foarte dificile, deoarece pe lângă faptul că rezervoarele erau aproape goale, în urma tirurilor iugoslave, avionul nu mai avea niciun aparat în funcțiune în afară de altimetru. Cu ultimele picãturi de benzinã au reușit sã aterizeze pe un aeroport militar la Bari, în Italia. Ivor Porter, care în acea perioadă lucra la Legația Regatului Unit din București și era la curent cu tentativa de evadare, avea gata pregãtitã o telegramã pe care a expediat-o de la București la Bari, pentru ca fugarii sã fie luați imediat sub protecția forțelor aeriene britanice. În memoriile sale Ivor Porter susține că, în lipsa acestui mesaj, exista riscul ca fugarii să fie retrimiși în țară.

2. Unele informații necesită citare:

În această calitate, desfășoară o activitate susținută de reorganizare a organizației care redevenise legală și de răspândire a ideilor liberale în cadrul tineretului, în scopul de a forma cadrele care ducă mai departe aceste idei.

3. Unele fragmente, corecte și relevante în fond, ar trebui rezumate:

Printre primele măsuri ale comuniștilor în drumul lor de a ajunge la putere a fost "epurarea" serviciilor de poliție și siguranță. La presiunea reprezentanților sovietici din Comisia de Armistițiu, Nicolae Penescu (ministru de interne în guvernul Sănătescu) și Nicolae Rădescu (care deținea și portofoliul internelor în guvernul pe care îl conducea) au cedat presiunilor și au îndepărtat din organizațiile respective numeroși ofițeri și agenți, care erau înlocuiți cu alții cu vederi favorabile comuniștilor. Aceste acțiuni au fost aprobate de conducerile Partidului Național Țărănesc și Partidului Național Liberal, care aveau iluzia că, în urma unor asemenea acțiuni, vor fi priviți mai favorabil de Moscova.
In ziua de 11 februarie, generalul Radescu rostea în sala Cinematografului ARO (Patria) un discurs în care prezenta politica pe care intenționa să o urmeze guvernul său, inclusiv o reformă agrară mai radicală decât cea înfăptuită ulterior de comuniști. Comuniștii intenționau să împiedice ținerea discursului, dar, printr-o stratagemă, locul întrunirii a fost schimbat în ultimul moment, ceea ce nu a mai permis intervenția comuniștilor.
În ultima perioadă a guvernării lui Nicolae Rădescu comuniștii încercau să desorganizeze partidele "istorice", atrăgând o parte din membrii acestor partide în Blocul Partidelor Democrate (BPD). Astfel facțiunea dizidentă a partidului liberal, condusă de Gheorghe Tătărăscu și cea a partidului țărănesc, condusă de Anton Alexandrescu au părăsit partidele istorice și au intrat în BPD. Asemenea încercări de creare a unor disensiuni s-au orientat și spre organizațiile de tineret.
Discuțiile cu privire la atitudinea partidelor istorice au urmat și după preluarea puterii de către guvernul Petru Groza. Iuliu Maniu susținea menținerea strategiei de opoziție pe care partidul o adoptase în trecut, atât în perioada când fusese deputat la Budapesta, cât și după primul război mondial, chiar și în perioada în care partidele fuseseră legal interzise. Acest punct de vedere a fost acceptat și de Dinu Brătianu, care era mai puțin convins de corectitudinea acestei politici, dar care considera că trebuie să adopte un punct de vedere comun cu cel al țărăniștilor.
În ultima zi a anului 1945 au sosit la București delegații puterilor aliate Sir Archibald Clark-Kerr, Averell Harriman și Andriei Ianuarievici Vâșinski. În urma discuțiilor, au fost cooptați în guvern ca miniștri fără portofoliu Emil Hațieganu din partea Partidului Național Țărănesc și Mihail Romniceanu din partea Partidului Național Liberal. În februarie 1946 a fost autorizată și publicarea oficioaselor celor două partide. Deoarece titlul ziarului Viitorul fusese preluat de dizidența partidului liberal condusă de Gheorghe Tătărăscu, Partidul Național Liberal a decis ca noul oficios al partidului să fie numit Liberalul, titlu care fusese folosit în trecut de numeroase periodice liberale, dintre care cel mai cunoscut era cel care fusese publicat la Iași sub conducerea lui Nicolae Gane și apoi al lui George G. Mârzescu.
Totuși, tocmai modul comuniștilor de a întrerupe conferința a demonstrat, dacă mai era necesară o demonstrație, că cei care aveau funcții în PCR echivalente cu cele ale lui Fărcășanu, adică Nicolae Ceaușescu conducătorul tineretului comunist și Silviu Brucan, redactorul șef al ziarului "Scânteia" nu erau în stare să ia parte la o dezbatere în cadrul căreia să-și susțină ideologia, trebuind să recurgă la grupuri de derbedei care să perturbe dezbaterile. De altfel, chiar lozinca principală scandată de agitatorii comuniști, dovedea că acuzația pe care Fărcășanu o adusese comuniștilor cu prilejul conferinței de la Sinaia pentru comemorarea lui I.G. Duca, anume că urmăreau egalizarea în sărăcie a întregii populații, era corectă. Acțiunea cu care se lăudau comuniștii era exproprierea bunurilor, nu împroprietărirea celor nevoiași, linia egalizării în bunăstare fiind cea susținută de liberali și combătută de comuniști.
În mai 1946, Directia Generala a Politiei a redactat o Sinteza referitoare la Partidul National Liberal (Dinu Bratianu), deși poliția de ordine publică, nu era abilitată să facă analize politice. Raportul susține că Mihail Romniceanu ar fi emis în numele conducerii PNL un ordin secret, care a fost transmis de secretarul său Nicolae Magherescu către toate organizațiile partidului. În conformitate cu acest ordin, organizațiile urmau să treacă imediat la la organizarea unei poliții secrete permanente a PNL, care să participe la toate întrunirile electorale. De asemenea trebuiau formate și puternice organizații de agenți informatori, care să înainteze săptămânal rapoarte scrise.
Dupã încheierea celui de-al doilea Rãzboi Mondial, marii vizionari ai construcției europene, Winston Churchill, Jean Monnet, François Miterand, Robert Schuman, Altiero Spinelli, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu, Alcide de Gasperi și Paul Henry Spaak au simțit nevoia unui organism international care să contribuie la unificarea națiunilor dezbinat, militând pentru respectarea drepturilor omului si pentru menținerea păcii.

În perioada 7 - 11 mai 1948 s-a organizat la Haga Congresul Europei sub preșidenția lui Winston Churchill, data fiind aleasă astfel încât să coincidă cu împlinirea a trei ani de la semnarea armistițiului de încetare a celui de al doilea război mondial în Europa. Ca urmare a deciziilor congresului, la 25 octombrie 1948 a fost înființată Mișcarea Europeană Internațională, organizație neguvernamentală formată din personalități politice din diferite țări europene, care se declarau susținători ai principiului unei Europe unite.

Secțiunea Română a Mișcării Europene (MERO) a fost condusă initial de Grigore Gafencu, care a avut o activitate remarcabilã atât la Congresul de la Haga cât și în perioada care i-a urmat. Apoi, timp îndelungat, secțiunea a fost condusă de George Ciorãnescu. În prezent se trece sub tăcere, în mod nedrept, faptul că primii pași spre integrarea României în Uniunea Europeană sunt opera unui grup restrâns de politicieni români din exil, dintre care făcea parte și Mihai Fărcășanu. Guvernele României de după 1989 și Asociația Română pentru Europa, înființată după 1990, au avut doar rolul de a duce la desăvârșire inițiativa acestor vizionari.
întregul capitol Condamnarea de către regimul comunist'

..........................................................

Mă opresc aici, deși exemplele de fragmente întregi care ar trebui fie rezumate, fie îndepărtate din text, sunt încă multe și de dimensiuni considerabile.

Nu trebuie pierdut din vedere că subiectul articolului este Fărcășanu, nu familia sa, mediul său, epoca sa. Prezența acestora în economia textului trebuie redusă la strictul necesar, atât cât să lumineze, să pună în perspectivă și eventual să explice subiectul. Asa cum este acum, articolul este prea stufos, cu multă informație redundantă, nerelevantă în raport cu subiectul.

Largile fragmente care trimit la evenimente și personalități importante din acea perioadă atât de importantă din istoria României, nu ar trebuie pur și simplu abandonate, ci revalorizate în cadrul altor articole deja existente, respectiv nou-create.

Din motive care nu ar trebui să intereseze, autorul articolului manifestă o mare simpatie și admirație față de subiectul articolului său. Tonul elogios și abundența detaliilor nerelevante împing articolul la margine encomiasticii.

Așa cum se prezintă acum, articolul nu posedă un ton enciclopedic, este prea redundant și neechilibrat. --Vintilă Barbu 30 ianuarie 2008 13:16 (EET)[răspunde]

Nu sunt de acord cu afirmațiile dlui Barbu. O persoană nu poate fi înțeleasă decât dacă este prezentată astfel încât să se pună în evidență locul ei în epoca și societatea în care a trăit și relațiile sale cu alte personalități ale vremii.

Fiecare om are dreptul de a avea simpatiile sale. De exemplu, poate că Dlui Barbu nu îi convine prezentarea unuia din procesele din perioada comunistă. Dar a prezenta doar o simplă informație - F. a fost condamnat la moarte - poate determina un cititor să considere că această condamnare a fost justificată. Prezentarea atmosferei procesului poate arăta care a fost realitatea. Dar cred că este incorect să afirmăm că un articol este prost pentru că arată care au fost acțiunile partidelor istorice în perioada 1945-47, cu atât mai mult cu cât articolul prezintă acțiunile lui Rădescu, Maniu și altora în mod neutru, fără a le aproba sau desaproba. Poate că pe Dl. Barbu îl deranjează faptul că au existat români vizionare care în 1948 militau pentru o Europă Unită din care România să facă parte. Dar, deși nu văd în ce măsură aceasta reduce meritele celor care au realizat intrarea României în Europa, nu cred că asemenea informații trebuie ascunse.

Consider că critica articolului este tendențioasă. Consider că propunerea la scurtarea articolului este o invitație la superficialitate. Sunt însă de acord cu ștergerea articolului. Nu aș avea nicio dificultate să-l public într-o revistă de mare circulație. Mai trăiam cu iluzia că Wikipedia are nevoie de articole cuprinzătoare.

Unele afirmații nici nu sunt inteligibile. Ce este redundant? Este o noțiune care nu apare în DEX. Afil 30 ianuarie 2008 18:57 (EET)[răspunde]

Comentariu. Ați căutat rău Rémîgiù^scrie-mi 30 ianuarie 2008 19:15 (EET)[răspunde]

Comentariu. Domnule Barbu, obiecția dumneavoastră se leagă în principal de bogăția prea mare de detalii din articol, adică de încălcarea criteriului 4 pentru articolele de calitate: „lungime adecvată subiectului”, „concentrat pe acesta fără să cuprindă detalii inutile”. Într-o oarecare măsură vă dau dreptate, unele afirmații ar fi stat mai bine la alte articole, iar cititorul trebuia trimis acolo prin legături interne. Și totuși, reacția dumneavoastră, aceea de a fi „deloc de acord”, mi se pare exagerată, întrucît lasă să se înțeleagă că articolul este foarte prost și are defecte majore, cînd de fapt este mai degrabă o chestiune de stil. Nu mă îndoiesc că pentru unii cititori forma actuală a articolului este cea mai potrivită, întrucît le oferă toate detaliile la un loc. Deci o critică atît de aspră mi se pare nemeritată și cred că riscă să aibă efectul de a descuraja contribuitorii sau, mai rău, de a-i alunga. Mai mult, unele subiecte nu sînt destul de notabile pentru a avea propriile articole, dar sînt verificabile. Asemenea subiecte trebuie menționate în cadrul articolelor cît de cît apropiate, și cred că acesta e cazul pentru o parte din detaliile din articolul Mihail Fărcășanu. V-aș ruga așadar să judecați acest articol în contextul limitărilor de la Wikipedia. Articolele noastre de calitate sînt cele mai bune articole realizate aici, și nu în mod aboslut niște articole perfecte. — AdiJapan 6 februarie 2008 06:15 (EET)[răspunde]

Îmi criticați votul ca fiind “exagerat” iar critica adusă de mine articolului ca fiind “nemeritat de aspră”. Reacția dumneavoastră mă obligă la explicații suplimentare. Am citit articolul cu interes și simpatie crescândă și mi-a lăsat o foarte bună impresie. Este un articol bun din cel puțin două privințe: 1. evocă o personalitate românească mai puțin cunoscută, dar exemplară în câteva direcții importante și care merită cu prisosință a fi făcută cunscută unui public mai tânăr, care vizitează ro:wi; 2. evocă cu bogăție de detalii o epocă crucială din istoria contemporană românească, epoca anilor ‘45 – ’50, ale cărei consecințe le resimțim, din nefericire, și acum.

Însă tocmai ultimul punct, care face articolul interesant și informativ, îl descalifică pentru desemnarea sa ca articol de calitate. Recunosc că nu se întâmplă în fiecare zi să fim confruntați cu articole bune și interesante, dar care nu îndeplinesc în mod vădit condițiile pentru calificare ca articole de calitate. Este foarte important să nu uităm că la Wikipedia Articolul de Calitate are rol de model de referință, îndeplinind o funcție esențială de orientare pentru tot ce se scrie la WP. Articolul de Calitate nu este pur și simplu un articol bun, sau chiar excelent, oricât ar fi de interesant, informativ sau educativ. În plus față de aceasta, Articolul de Calitate este obligat să îndeplinească anumite criterii, pe care acest articol, deocamdată nu le îndeplinește în mod izbitor. De aici, din încălcarea gravă a criteriilor obligatorii pentru un Articol de Calitate, a rezultat și votul meu categoric împotrivă. Votul meu nu trebuie interpretat ca “acesta este un articol foarte prost” ci “acesta este un articol bun care însă nu poate fi un model de urmat”, din rațiunile arătate.

Mai scrieți:

V-aș ruga așadar să judecați acest articol în contextul limitărilor de la Wikipedia. Articolele noastre de calitate sînt cele mai bune articole realizate aici, și nu în mod aboslut niște articole perfecte.

Hmm...N-as dori să mă pierd în considerații de psihologie socială, dar cred că noi românii (probabil din cauza lipsei unei poliții a gândirii, exercitată în Occident timp de multe secole de câtre Biserică) avem tendința să nesocotim regulile de dragul contextului. Românașul nostru care trece cu mașina pe roșu pentru că se grăbește cu o treabă importantă, va fi sincer mirat că cineva îi amintește de respectul regulilor. Sau ca să dau un exemplu mai apropiat de tema noastră: o lucrare, ce-i drept excelentă, supusă unui concurs după termenul de primire a lucrărilor, va fi poate acceptată în România, pur și simplu pentru că este prea bună să n-o accepți și așa...”Merge și-așa...!”. Ideea că regulile trebuie respectate întotdeauna și necondiționat, nu pare a impresiona prea mult pe fiii Țării Hatârului, care vor găsi întotdeuna argumente sofisticate pentru a nuanța, relativiza și până la urmă neantiza normele care nu le convin.

Revenind la argumentul dumneavoastră, că pentru nivelul Wikipediei românești, acesta este un articol bun, chiar dacă încalcă criteriile, și deci trebuie promovat ca atare, îmi permit să nu fiu de acord, din două motive:

Principiului relativizării normelor și criteriilor în funcție de contextul fiecărei wikipedii este inacceptabil și aduce mai multe pagube și dezordine, ducând la scăderea generală a calității, la domnia arbitrarului și a jocului influențelor de culise, decât respectarea cinstită a criteriilor.
Wikipedia românească nu este nici pe departe atât de săracă în articole de calitate, încăt să fim nevoiți să închidem ochii la nerespectarea criteriilor obligatorii. Exista la wi:ro multe articole care îndeplinesc și criteriile pt. Articol de Calitate și au un conținut excelent. Nici măcar acceptând premisele de « milă și pomană », situația faptică de la wi :ro nu justifică promovarea acestui articol.

IMHO, există două soluții pentru acest articol

să fie retras de la propunerea pentru WP:AC, rămânând în continuare în forma în care este, adică un articol foarte bun, interesant și informativ, dar nu un model de urmat
să fie acceptat ca AC după modificări care să-l facă compatibil cu criteriile obligatorii pt. Articol de Calitate

--Vintilă Barbu 6 februarie 2008 12:25 (EET)[răspunde]

Mulțumesc pentru explicații. Cred în continuare că „deloc de acord” se potrivește numai la articolele care suferă din cauza unor lipsuri grave, de fond, or chiar dumneavoastră spuneți mai sus că acesta e un articol foarte bun. Criterii absolute de evaluare nu există, oricît am vrea să renunțăm la relativitate, iar măsurarea gradului în care un articol respectă un anumit criteriu este la rîndul ei supusă subiectivității. Dar una peste alta explicațiile dumneavoastră m-au convins și cred într-adevăr că soluția optimă pentru acest articol, înainte de a putea deveni un model de urmat, este ca informațiile legate prea puțin de subiect să fie mutate la alte articole. — AdiJapan 6 februarie 2008 12:48 (EET)[răspunde]

Comentariu. Mie îmi pare subiectul notabil, iar articolul bine scris, cu detalii, exact cum îi stă bine unui articol care se dorește complet. Poate trebuie periat puțin, poate pe alocuri necesită suplimentate sursele, pentru a avea acoperire eventualele afirmații necunoscute, dar asta e altceva. Vreau să reafirm că astfel de articole poate fi punctul forte al ro.wikipedia, adică să acoperim bine, cât mai exaustiv, subiecte neacoperite de altcineva pe internet. Cu siguranță asta va atrage pe site o "clientelă" diversă, iar wikipedia își va dovedi utilitatea inclusiv pentru sectorul pretențios al intelectualității din România. O altă chestiune care vreau să o afirm: să nu cădem în ridicol. Pe anumite pagini se argumentează că nu sunt bune cioturile pentru că au o cantitate mult prea mică de informație, iar în alte părți, se argumentează împotriva articolelor cu prea multe detalii. Ce e dezirabil până la urmă, un articol din 15 cuvinte sau un articol din 2000-3000?--Pixi 6 februarie 2008 10:00 (EET)

update: Pentru exactitate, articolul are 18 000 cuvinte, dar fără taguri cred că ajunge la vreo 15 000. --Pixi 6 februarie 2008 10:03 (EET)

Comentariu:
- Dacă e să urmăm acrivia (și să trecem doar pe verde chiar și la 2 noaptea când e pustiu), aș spune că observațiile de formă ale lui Vintilă Barbu sunt justificate. Cred că pentru mai toate observațiile concrete de la punctele 1 și 3 ale criticii lui, o soluție academică și rapidă în același timp este trimiterea divagațiilor în note de subsol (sau folosirea parantezei acolo unde divagația e o scurtă explicație). După părerea mea, e păcat să aruncăm la gunoi detaliile - ele dau piste importante pentru cititorul care vrea să continue "săpăturile" istorice -, ci dacă ele sunt prea stufoase pot merge la note.
- Voi considera o plăcere a intra în legătură cu autorul principal al articolului spre a-mi propune ajutorul, deoarece cred că poate relativ rapid ajunge la standardele formale pentru Articole de calitate.
- Fără să vreau să declanșez o discuție aici, socotesc că ar fi util să existe o grijă (redacțională, să-i spun) pentru a avea articole de calitate din toate zonele de interes; și dacă nu avem, atunci să încurajăm îmbunătățirea unor articole potențial candidate spre a deveni.

--Inistea 6 februarie 2008 18:36 (EET)[răspunde]

- Total de acord Poate nu a reieșit din mesajul meu, dar consider că articolul merită din plin labelul de "articol de calitate". --Inistea 11 februarie 2008 22:44 (EET)[răspunde]

Categoric sunt împotriva propunerilor de corectare ale Dlui. Barbu. Detaliile au importanța lor, pentru că ilustrează anumite fapte. Dacă Fărcășanu scoate o revistă este important să se știe care sunt colaboratorii din epoca respectivă pe care a reușit să-i atragă - cercul de intelectuali din care Fărcășanu făcea parte. Acest cerc definește poziția lui în societatea vremii - Fărcășanu era mult mai tânăr decât mulți dintre colaboratorii săi și colaborarea respectivă evidențiază apreciarea de care se bucura. Dar, evident, că pentru a înțelege aceasta, trebuie avută o idee asupra societății de la sfârșitul anilor 1930.

Poate că pe Dl. Barbu nu-l interesează genealogiile, dar ele au importanța lor. Evadarea lui Fărcășanu a făcut obiectul a două romane, publicate în Anglia, deci nu este doar un fapt divers - a fost considerat una din evadările de răsunet de dincolo de cortina de fier. Nu văd care sunt obiecțiile împotriva lui Matei Ghika Cantacuzino - mă îndoiesc că sunt multe persoane care știu ceva despre el, deși a fost unul din așii aviației române în timpul războiului cu Uniunea Sovietică și apoi a fost unul din fondatorii Ligii Românilor Liberi. Este o persoană care revine de mai multe ori în viața lui Fărcășanu. Diferitele detalii introduce în articol au un motiv pentru care au fost introduse - nu doar de dragul de cita niște fapte. Există persoane care sunt interesate în aceste elemente - există și multe persoane pentru care Fărcășanu nu prezintă interes, dar nu acestora li se adresează articolul. Dacă un subiect este considerat neinteresant, atunci este suficientă o simplă frază care să schițeze despre ce este vorba.

Sunt împotriva ideii de a avea articole scurte și seci, care pot fi citite la repezeală și da impresia că cititorul s-a lămurit cu subiectul. Recunosc că superficialitatea este o caracteristică a vremurilor moderne - în special în ro:wiki. Voi aminti articolul despre Vincent-Marie Viénot de Vaublanc care a fost caracterizat drept articol de calitate în wikipediile franceză, italiană și portugheză. În wikipedia română au fost discuții în care s-a susținut că este prea lung, că personajul nu merită un articol mai lung decât cel al lui Talleyrand. Evident că și acest articol are detalii, de exemplu discuțiile din Adunarea Națională, care adaogă o notă de culoare. Citez aceasta pentru a arăta că există puncte de vedere diferite între cum trebuie prezentate articole în diferite Wikipedii.

Sunt cu atât mai mult contra eliminării pasajelor care caută să ascundă atmosfera din perioada anilor 1945-1950. Conferința generalului Rădescu a fost, la acea vreme un eveniment deosebit de important. Din punct de vedere istoric a fost ultima conferință ținută de un prim ministru român înainte de instaurarea regimului totalitar. Procesul în care Fărcășanu a fost condamnat la moarte a fost primul proces de tip stalinist din România. Nu văd dece Dl. Barbu dorește să treacă cu ușurință peste aceste fapte - în special că probabil sunt puține persoane din România care fie își amintesc de ele, fie au avut curiozitatea să le caute.

Evident suntem pe poziții principial diferite și ideologic diferite. Discuția nu este despre articol. Viziunea noastă despre lume (Weltanschaung) este diferită. Recunosc dlui Barbu dreptul să aibe părerea domniei sale - deși, unele sunt greșite - nu i-am cerut niciodată milă și pomană. Dar sunt împotriva ciuntirii articolului - consider că o persoană trebuie prezentată în mod complet și nu eliminând anumite fapte ca să ascundem adevăruri despre epoca în care a trăit sau a modului în care s-a încadrat în epocă. Trăim în lumi diferite și avem prin forța lucrurilor vederi diferite. Am fost conștient despre aceasta deosebire de puncte de vedere în momentul în care am propus retragerea articolului. Este poate singurul lucru cu care sunt de acord cu Dl. Barbu.

Concesiile pe care le cere Dl. Barbu ar duce la denaturarea subiectului. De aceea repet cererea de a retrage propunerea de articol de calitate.Afil 7 februarie 2008 00:07 (EET)[răspunde]

Comentariu. Daca s-ar muta sectiunea despre cartea Frunzele nu mai sunt aceleasi intr-un articol nou, in articolul principal ramanand doar o trimitere spre cel cu cartea, s-ar reduce destul de mult din lungimea articolului, fara a-l denatura in nici un fel. AMD ATi 7 februarie 2008 20:17 (EET)[răspunde]

Total de acord E un articol frumos și cuprinzător. Sunt alte articole mai slabe care au primit acest rang. Felicitări!--Marius.deaconu 10 februarie 2008 19:40 (EET)
Total de acord Felicitări pentru articol. E foarte interesant și bine scris. -- - Lucian 15 februarie 2008 19:48 (EET)[răspunde]
De acord Articolul aduce multă informație. --Turbojet 16 februarie 2008 22:38 (EET)[răspunde]

Împotrivă. Articolul conține aberații, precum: În prezent se trece sub tăcere, în mod nedrept, faptul că primii pași spre integrarea României în Uniunea Europeană sunt opera unui grup restrâns de politicieni români din exil, dintre care făcea parte și Mihai Fărcășanu. Guvernele României de după 1989 și Asociația Română pentru Europa, înființată după 1990, au avut doar rolul de a duce la desăvârșire inițiativa acestor vizionari. Nu e nici o legătură între activitatea lui Fărcășanu din anii '50 și integrarea României în UE în 2007, ăia care au integrat România în UE nu s-au inspirat de la Fărcășanu. Există deasemeni încălcări ale PDVN (vezi editoriale absolut excepționale). Poate dl. Afil consideră "absolut excepționale" editorialele lui Fărcășanu, eu nu le-am citit ca să mă pronunț, dar asemenea ton nu se poate folosi la Wikipedia. Nu au ce căuta în articol nici speculații precum Nu există informații exacte asupra acestei Mișcări Naționale de Rezistență sau Este posibil ca generalul Aldea să fi avut intenția să organizeze o mișcare de rezistență și chiar să fi avut discuții în această privință cu Mihai Fărcășanu. Dacă nu există informații, de ce mai pomenim de zvonurile astea în articol? De ce facem aprecieri despre ce "este posibil" dacă nu se știe exact? Subscriu și la observațiile d-lui Barbu.--MariusM 17 februarie 2008 18:17 (EET)[răspunde]

Aveți dreptate când afirmați că cei care au integrat România în UE nu s-au inspirat de la Fărcășanu, ceea ce este rușinos. Pentrucă acțiunea pentru crearea Uniunii Europene a fost începută prin congresul de la Haga, unde un grup de politicieni și alți intelectuali din diferite țări europene au semnat apelul pentru unificarea Europei. Și printre aceștia era și un grup de politicieni români. Faptul că, spre deosebire de alte state europene, timp de aproape cinci decenii guvernele României nu au dat urmare acestui apel nu poate elimina faptul că au existat și reprezentanți ai clasei politice românești care au fost promotori ai ideeii de unificare a Europei.

Considerați că nu se trece sub tăcere acțiunea reprezentanților români la Congresul de la Haga și acțiunile care i-au urmat? Câte publicații din România au scos în evidență această acțiune românească? Câte lucrări de istorie pomenesc despre aceste acțiuni diplomatice românești?

Afil 22 februarie 2008 04:05 (EET)[răspunde]

Împotrivă- Consider că textul este mult prea romanțat pentru o enciclopedie care ar trebui să fie informațională, punctată cu CITATE care să reflecte emoțiile datorate unei întâmplări. Astfel încât un capitol cum este "PLECAREA DIN ȚARĂ" cred că se poate rezuma la un paragraf și un citat. O altă remarcă ar fi referitoare la capitolele Opera... și Articole politice. Eu cred că nimerit ar fi ca articolul biografic să fie separat de operă și articole politice. Acestea ar putea face obiectul unor pagini separate așa cu se face de exemplu pentru Nichita Stănescu sau alți autori. Una este activitatea politică și alta cea literară sau publicistică.Asybaris01 2 martie 2008 16:39 (EET)[răspunde]

Uite articolul de calitate Andrei Filotti, nu se comentează pe larg ce a publicat Filotti, e adevărat în alt domeniu.Asybaris01 2 martie 2008 16:48 (EET)[răspunde]

Discuția de mai sus este păstrată ca arhivă. Vă rugăm să nu o modificați. Comentarii ulterioare pot fi adăugate pe paginile de discuție ale subiectelor discutate. Această discuție nu trebuie să mai fie modificată în nici un fel.