Francišak Kušal
| Francišak Kušal | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Piaršai(d), gubernia Minsk(d), Imperiul Rus |
| Decedat | (74 de ani) Rochester, New York, New York, SUA |
| Înmormântat | Mount Hope Cemetery[*] |
| Căsătorit cu | Natallia Arsiennieva |
| Copii | Yaraslaw Kushal[*] Uladzimir Kushal[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus (–).svg){kind=small} Republica Populară Belarus (–).svg){kind=small} A Doua Republică Poloneză Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | ofițer politician |
| Studii | Vilenskoe voennoe ucilișce[*] Q117837724[*] |
| Activitate | |
| Ramura | Armata Imperială Rusă Piechota II RP[*] Weißruthenische Hilfspolizei[*] Weißruthenisches Selbstschutzkorps[*] Belarussische Heimatverteidigung[*] 30. Waffen-Grenadier-Division der SS[*] |
| Bătălii / Războaie | Frontul de răsărit Războiul Civil Rus Războiul Polono-Sovietic Invadarea Poloniei Al Doilea Război Mondial Invazia sovietică a Poloniei |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | orden Sveatoi Annî 3-i stepeni[*] Ordinul Sfântului Stanislav, clasa III[*] Order Świętego Stanisława[*] Srebrny Krzyż Zasługi[*] orden Sveatogo Stanislava[*] |
Modifică date / text  | |
Francišak Kušal (n. , Piaršai(d), gubernia Minsk(d), Imperiul Rus – d. , Rochester, New York, New York, SUA) a fost un politician și general polonez. A luptat în Primul Război Mondial, Războiul polono-sovietic, Invadarea Poloniei și Al Doilea Război Mondial. A fost căsătorit cu poeta bielorusă Natallia Arsiennieva.
Biografie modificare
S-a născut într-o familie de bieloruși romano-catolici la 16 februarie 1895 în apropiere de Vałožyn, la Piaršai, în Gubernia Minsk, Imperiul Rus.
După izbucnirea primului război mondial, Kušal a fost înrolat în armata rusă. A absolvit o școală militară de infanterie de la Vilnius în 1916 și a fost trimis pe Frontul de vest.[1]
După Revoluția din Octombrie din 1917, Francišak Kušal s-a alăturat mișcării naționale belaruse care a cerut înființarea unei republici independente sau autonome din Belarus. În 1919, a fost arestat de autoritățile poloneze pentru activismul în sprijinul pro-independenței Belarusului.[1]
Între 1919-1921 Kušal a fost șef adjunct al Comisiei Militare din Belarus, un organism care a organizat unități militare naționale din Belarus în cadrul armatei poloneze.[1] După războiul polono-sovietic, s-a alăturat armatei poloneze și a absolvit o școală de ofițeri în 1922. În anii 1920 și 1930 a fost director și lector la diferite școli militare. El a fost promovat la Căpitan și a acordat Crucea de Argint de Merit.
După atacul sovietic asupra Poloniei, în 1939, Kušal a fost comandantul unui batalion polonez care a luptat cu armata germană lângă Lviv. A fost arestat de sovietici și dus într-un lagăr de concentrare lângă Starobilsk și apoi în închisoarea Butirka din Moscova. La începutul lui 1941, a fost eliberat și s-a dus la Białystok, care atunci făcea parte din Republica Sovietică Socialistă Belarusă.
După invazia Germaniei naziste a Uniunii Sovietice, Kušal a lucrat ca director al unei școli de pregătire a poliției auxiliare din Belarus, apoi a lucrat în diverse funcții de conducere ale unităților locale de autoapărare și poliție din Belarus și a organizat cursuri de pregătire pentru ofițerii bieloruși. În 1943, Kušal a devenit membru al Consiliului Central al Belarusului (în belarusă Беларуская Цэнтральная Рада), ca responsabil cu problemele militare. Începând din martie 1944, a fost șeful Apărării Naționale a Belarusului (în belarusă Беларуская краёвая абарона, BKA) - o armată belarusă de la 25 de mii până la 50 de mii de bărbați, pentru a cărei fondare au fost de acord omologii germani în ultima etapă a războiului.[1]
După retragerea germanilor din Belarus, Kušal și unitățile sale militare au părăsit și țara. Unitățile din Belarus au fost reorganizate în unități ale Waffen-SS. În aprilie 1945, Kusal și unitățile sale s-au predat militarilor americani din Bavaria. El a condus Lagărul de Imigranți în Michelsdorf din Districtul Cham, Germania.[2] Mai târziu, Kusal a trăit în München.[3]
Ca cetățean polonez înainte de anul 1939, Kushal nu a fost predat sovieticilor după sfârșitul războiului în 1945. În 1950, Kušal a emigrat în SUA. În exil, a fost un membru activ al comunității belaruse din Statele Unite americane din Belarus și al organizațiilor politice belaruse.[1][4] Din 1952 până în 1954 a fost liderul Asociației Belarus-Americane.[5]
Familie modificare
În 1944, împreună cu soția sa s-a stabilit în Germania și în anii 1950 s-a mutat în Statele Unite ale Americii.[6][1]
Cei doi soți, Francišak Kušal și Natallia Arsiennieva, au avut doi fii. Jarasłaŭ a murit într-un bombardament sovietic asupra teatrului din Minsk. Włodzimierz a emigrat cu părinții săi în Statele Unite.[1][7]
Note modificare
- ^ a b c d e f g 16 лютага 1895 г. Нарадзіўся Францішак Кушаль
- ^ John Loftus: America's Nazi Secret. TrineDay LCC 2010, p.159
- ^ „foia.cia.gov” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Kušel (Kušal) Francišak at slounik.org
- ^ „The Belarusan-American Association, Inc”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Імёны Свабоды: Францішак Кушаль (16.2.1895 – травень 1968)
- ^ УСПАМІНЫ, A. КАТКОВІЧ, В. КАТКОВІЧ-КЛЕНТАК