Wikipedia

Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie.
Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție.
Gheorghe Calciu-Dumitreasa
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Mahmudia, Tulcea, România Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Washington, D.C., District of Columbia, SUA Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMănăstirea Petru Vodă Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*]​ Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicMișcarea Legionară  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului


Gheorghe Calciu-Dumitreasa (n. , Mahmudia, Tulcea, România – d. , Washington, D.C., District of Columbia, SUA) a fost un preot ortodox român, legionar și disident anticomunist. Deținut în închisoarea pentru studenți de la Pitești (1949-1951) a colaborat cu Securitatea participând la așa-numita reeducare, la torturarea deținuților, în colaborare cu Eugen Țurcanu,[2][3] activitate pentru care — ulterior — s-a căit și s-a pocăit.

Biografie modificare

Părintele Calciu a fost anticomunist și membru al Mișcării Legionare pentru care a fost condamnat la 21 de ani de închisoare sub comuniști (1948-1964, 1979-1984). În închisoarea pentru studenți de la Pitești (1949-1951) a făcut compromisuri, participând la reeducare. Ulterior a refuzat compromisuri cu sistemul comunist.[necesită citare]

A fost transferat apoi la Gherla. În procesul intentat vinovaților reeducării de la Pitești, Gheorghe Calciu se apără opunându-se culpabilizării deținuților, pe motiv că adevărații vinovați sunt cei din conducerea Securitătății și a Ministerului de Interne (Alexandru Nicolschi, colonelul Teodor Sepeanu și alții)[necesită citare].

În luna iulie 1958 este transferat la Jilava, la secția numită Casimca (celulele erau situate la câțiva metri sub pământ, fără iluminare naturală și fără altă aerisire decât 3 găuri în ușă, cu apă curgând continuu pe pereți). I-a avut colegi de celulă pe Iosif V. Iosif, Marcel Petrișor și pe liderul tineretului legionar, Constantin Oprișan. Alături de ceilalți doi colegi, au avut grijă permanent de Oprișan, care era bolnav de tuberculoză și care nu beneficia de asistență medicală. Marcel Petrișor mărturisește că, într-un gest de solidaritate, Gheorghe Calciu și-a tăiat venele scurgând sânge în gamelă, pentru ca, după decantarea hematiilor să-i dea să bea limfa lui Costache Oprișan, care pierduse mult sânge[necesită citare][4].

Eliberat din închisoarea Aiud în anul 1963 i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Bărăgan. În urma amnistiei generale din 1964, Gheorghe Calciu a fost eliberat. A urmat Filologia și Teologia, fiind învestit cu harul preoției. Devine profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București. La marele cutremur din 4 martie 1977, o aripă a internatului Seminarului se prăbușește. Chemat de seminariști, vine în toiul nopții de acasă și este singurul profesor care, alături de câțiva elevi, lucrează cu mâinile goale toată noaptea pentru a încerca să salveze de sub dărâmături pe cei patru seminariști îngropați sub moloz.[necesită citare]

La Seminarul Teologic Ortodox din București s-a opus ateismului. În Postul Sfintelor Paști, din anul 1978, ține un șir de 7 prelegeri, intitulate „Șapte cuvinte către tineri”. Ia atitudine public față de dărâmarea Bisericii Enei din București, pe locul căreia se planificase construirea unei crâșme. Pe tot parcursul acestei perioade primește zilnic telefoane de amenințare. Atât predicile ținute cât și protestul față de demolarea Bisericii Enei îl aduc din nou în vizorul Securității. Este arestat în anul 1979, judecat și condamnat la mai mult de 10 ani de închisoare. I se confiscă și averea, astfel încât soția și copilul rămân fără frigider, aragaz și alte bunuri de strictă folosință, fapt care a determinat un val de proteste din partea exilului românesc: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. A fost mai întâi internat la secția de psihiatrie a penitenciarului Jilava, apoi a fost transferat la penitenciarul Aiud, unde a avut colegi de celulă condamnați pentru omor.[necesită citare] Cea mai mare perioadă a detenției a petrecut-o în izolare. În timpul detenției a fost bătut, umilit și ținut nemâncat.[necesită citare] După 5 ani și jumătate, în 20 august 1984, este eliberat, ca urmare a presiunilor internaționale venite din partea liderilor lumii, cum ar fi Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. Contrar voinței sale, în anul 1985 este obligat să părăsească țara împreună cu familia.

Exilul modificare

În anul 1985, se stabilește în Statele Unite. Între sfârșitul anului 1985 și 1988 a locuit cu familia la Cleveland. Pentru a-și asigura existența sa și a familiei, a lucrat și în construcții, ca muncitor necalificat. În anul 1989 se mută cu familia la Washington DC, unde preia parohia românească „Sfânta Cruce”. A continuat să muncească în construcții până când a reușit să-și cumpere o casă, la circa 20-30 kilometri de biserica parohială. În SUA și-a continuat eforturile pentru apărarea intereselor românilor, fiind autorul ideii Romfest și unul dintre fondatorii evenimentului bienal - cea mai mare sărbătoare a românilor de pretutindeni -, al cărui Comitet Internațional îl conducea.

Este primit la Casa Albă de 2 președinți - Ronald Reagan și George W. Bush.

Părintele Calciu slujea la Biserica Ortodoxă Română „Sfânta Cruce” din orașul Alexandria, statul Virginia (lângă Washington D.C.). În anul 2006 a catalizat eforturile pentru întemeierea unei noi biserici pentru românii din zona Washington D.C., Biserica Sf. Andrei.

Călătorea aproape anual în România, ținând conferințe și vizitând prieteni.

Faptul că glorifica Frățiile de Cruce și pe Corneliu Zelea Codreanu rămâne un fapt controversat. Acesta a negat Holocaustul într-un interviu din 2006, luând apărarea legionarismului.[5]

Bolnav de un cancer al pancreasului și operat la Spitalul Militar din București, a fost vizitat, printre alții, de Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă, de Î.P.S.S. Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului și de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la acea vreme, Prea Fericitul Teoctist.

A murit în Statele Unite, în ziua de 21 noiembrie 2006. Slujba de înmormântare a fost oficiată de Episcopul Vicar Irineu Duvlea. În țară, a fost prohodit în biserica Radu Vodă (de unde fusese alungat în 1979) de însuși Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, alături de alți ierarhi și foști elevi, ajunși acum preoți. Conform dorinței sale, este înmormântat în țară, în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă, din județul Neamț.

Note modificare

  1. ^ a b http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2006/11/25/AR2006112500783.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Bacu, Dumitru: Pitești, pp. 230-231, Editura Christiana, București, Ed. a IV-a, 2011, ISBN 978-973-1913-39-1
  3. ^ Ierunca, Virgil: Fenomenul Pitești, pp. 46-49, Editura Humanitas, București, 1990, ISBN 973-28-0166-2
  4. ^ Mărturia este povestită de Marcel Petrișor în filmul Documentar intitulat "7 Cuvinte" despre Viața Părintelui Gh. Calciu https://www.imdb.com/title/tt7766142/
  5. ^ Manea, Gabriel Stelian (), A SUSPICIOUS SILENCE. THE WEST ABOUT THE CASE OF GHEORGHE CALCIU-DUMITREASA (în English), 17 (XVII), HISTORICAL YEARBOOK, ISSN 1584-854X 

6. Viața părintelui Gheorghe Calciu după mărturiile sale și ale altora, Editura Bonifaciu, 2007

Bibliografie modificare

  • Șapte cuvinte către tineri (Ed. Anastasia, București, 1996).
  • Christ is calling you. A course in catacomb pastorship (St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina/California, 1997).
  • Rugăciune și lumină mistică. Eseuri și meditații religioase (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1998).
  • Războiul întru cuvânt. Cuvintele către tineri și alte mărturii (Ed. Nemira, București, 2001).
  • Homo americanus. O radiografie ortodoxă (Ed. Christiana, București, 2002; reed. 2007).
  • Testamentul Părintelui Calciu. Ultimele sale cuvinte, cu un portret biografic și șapte evocări (Ed. Christiana, București, 2007).
  • Suferința ca binecuvântare (ediție îngrijită de ieromonah Savatie Baștovoi, Ed. Cathisma, București, 2007).
  • Mărturisitorul prigonit. Predici, eseuri și meditații religioase (Ed. Crigarux, Piatra Neamț, 2007).
  • Viața Părintelui Gheorghe Calciu, după mărturiile sale și ale altora (Ed. Christiana, București, 2007).
  • Fiți jertfelnici! De la cuvintele către tineri la mărturiile testamentare (Ed. Christiana, București, 2012).
  • Cuvintele către tineri (Ed. Christiana, București, 2015).
  • Viața Părintelui Gheorghe Calciu, după mărturisirile sale și ale altora, îngrijit la Mănăstirea Diaconești (Băcau), Editura Christiana, București, 2007 - recenzie
  • Lucian D. Popescu, Introducere în omiletica Părintelui Gheorghe Calciu, Editura Christiana, București, 2010
  • Dezgroparea Părintelui Calciu. Dosarul unui abuz, mic documentar îngrijit de Răzvan Codrescu, Editura Christiana, București, 2014

Legături externe modificare

Interviuri

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gheorghe_Calciu-Dumitreasa&oldid=16204374