Marcel Breslașu
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Marcel Breslașu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1903  București, România |
| Decedat | 1966 (63 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | scriitor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Note | |
| Premii | Premiul de Stat al Republicii Populare Române |
Modifică date / text  | |
Marcel Breslașu (Marcel Bresliska; n. 19 septembrie 1903, București – d. 29 septembrie 1966, București) a fost un poet român, de origine evreiască, cunoscut și ca fabulist, compozitor și traducător.[1][2] În timpul regimului comunist a avut funcții de conducere în instituții culturale și academice. Marcel Breslașu a fost membru al Partidului Comunist din România din 1940.[3]
După absolvirea liceului Spiru Haret, Breslașu s-a înscris la Facultatea de Drept și în paralel la Conservatorul din București. Și-a continuat studiile la Paris, unde a obținut diploma de doctor în drept. În capitala Franței s-a perfecționat în compoziție la Schola Cantorum, unde l-a avut profesor pe Vincent d'Indy.
Întors în România, a practicat o vreme avocatura, în timpul liber dedicându-se scrisului și muzicii. Și-a început cariera literară cu versuri pentru copii, publicate în revista Copilul evreu. În 1934 a scris textul și muzica la un oratoriu profan, inspirat din Biblie, Cântarea Cântărilor, care a fost reprezentat în 1938 pe scena Operei din București.
A mai scris poezii lirice și alegorice.
După război, a fost numit șef al departamentului pedagogic al Ministerului Artelor și Științelor, profesor și rector al Institutului de teatru „Ion Luca Caragiale”.
În perioada 1961-1965, Marcel Breslașu a fost redactor-șef al revistei Secolul 20.[4]
În 1966, Marcel Breslașu a compus marșul pentru genericul serialului de televiziune românesc Cosmin, fiul zimbrului.[5]
Breslașu a fost timp de mai mulți ani secretar al organizației de partid a Uniunii Scriitorilor.
Distincții modificare
- Ordinul „Steaua Republicii Populare Române” clasa a III-a (1954)[6]
- Premiul de Stat (1962)[7] „pentru activitatea poetică desfășurată în perioada anilor 1956-1961”.[8]
- Ordinul Muncii cl. I (1963)[9]
Volume publicate modificare
- Grivița Roșie, Editura de Stat, 1949
- În tîrg la Iași, 66 pagini, Editura Tineretului, 1955
- Dialectica poeziei sau cântece despre cântec, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1957
- Cântec de leagăn al Doncăi, Editura Tineretului, 1957
- Poezii, 150 pagini, Editura Tineretului, 1959
- Valea Prahovei, 60 pagini, Editura Meridiane, 1961
- Dialectica poeziei și niște fabule, 310 pagini, Editura pentru Literatură, Biblioteca pentru toți nr. 146, 1962
- Bondocel își alege o meserie, cu ilustrații de Ligia Macovei, 72 pagini, Editura Tineretului, 1964
- Ce-o să fie Bondăcel? (poezie, beletristică), Editura Ion Creangă, 1971, 1980
- Zodiac (poezii), 282 pagini, Editura Cartea Românească, 1973
- Versuri, 221 pagini, Editura Minerva, 1973
În alte limbi modificare
- Köpcöske (Bondocei), traducere în limba maghiară de Majtényi Erik, Ifjúsági Könyvkiadó, Bukarest, 1958.[10]
Amintiri despre Marcel Breslașu modificare
În cartea sa Între Capșa și Corso, Vlaicu Bârna povestește:[11]
- Pe acel timp, făceau spume prin publicațiile oficiale niște foarte modeste fabule de Marcel Breslașu. Individul cu acest nume intrase în lumea scriitorilor grație prieteniei lui cu Mihai Beniuc, prietenie clădită la „focul sacru” al crezului comunist. Întâi au locuit toți trei împreună, într-o garsonieră, pentru că uitam să spun că Breslașu era însurat, iar mai târziu respectiva soție, prin bună înțelegere, a trecut pe numele lui Beniuc. Înțelegerea a fost, de fapt, un troc: în schimbul soției, fabulistul a primit un post gras la Fondul Literar.
Dinu Săraru își amintește de perioada când era redactor-șef adjunct la revista de literatură universală Secolul XX:[12]
- Redactor-șef era Marcel Breslașu, bătrân obosit, poet, pianist, cu un umor fabulos, evreiesc, de mare clasă, dar nu se ocupa de revistă. O vedea doar când apărea.
Corneliu Leu are o viziune personală: [13]
- Marcel Breslașu era un fel de boem antiboem, modest și leneș, crescut cu o bursă a Reginei Maria prin care ajunsese compozitor cu o singură compoziție în perioada interbelică și un cântec revoluționar al brigadierilor din 1948 intitulat "Răsună valea" (acel mineresc ”Răsună valea, răsună valea/ De la Bumbesti la Livezeni...")...
In memoriam modificare
Muzeul Național Brukenthal din Sibiu deține un „Portret de bărbat” (reprezentându-l pe poetul Marcel Breslașu) pictat de, Alexandru Ciucurencu.[14]
Note modificare
- ^ Calendarul zilei 19 septembrie
- ^ Agenda cultural-muzicală a zilei 29 septembrie 2015
- ^ Cristian Sandache, Literatură și propagandă în România lui Gheorghiu-Dej, (București: Editura Mica Valahie, 2011), p. 12
- ^ Ion Bogdan Lefter, Trei Secole 20/21[nefuncțională]
- ^ Scriitorii și filmul în perioada comunistă 1947-1960 - Călin Stănculescu
- ^ Decorarea poeților Emil Isac și Marcel Breslașu
- ^ HCM nr. 281/1963 privind acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Romane pe anul 1962, lege5.ro, accesat 2016-12-31
- ^ Acad. Eugen Simion, Cronologia vieții literare românești în perioada postcomunistă
- ^ Decretul 773/1963 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa I scriitorului Marcel Breslasu[nefuncțională], legestart.ro, accesat 2010-08-16
- ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, pag. 328.
- ^ Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, 493 pagini, editura Polirom, 2016
- ^ Dinu Săraru: Aș vrea să mai scriu o poveste despre țărani, despre niște țărani
- ^ Corneliu Leu, Amintiri din casa scriitorilor - București, Realitatea, 2002 p. 368; cm 12 x 20 ISBN 973-9025-08-0
- ^ Portret de bărbat (poetul Marcel Breslașu)