Regiunea Cluj a fost o diviziune administrativ-teritorială situată în zona de centru-est a Republicii Populare Române, înființată în anul 1950, când au fost desființate județele (prin Legea nr.5/6 septembrie 1950). Ea a existat până în anul 1968, când regiunile au fost desființate.

Regiunea Cluj în cadrul împărţirii administrative a României 1950-1952
Regiunea Cluj în cadrul împărţirii administrative a României (1953)
Regiunea Cluj în cadrul împărţirii administrative a României (1960-1968)

Istoric modificare

Reședința regiunii a fost la Cluj, iar teritoriul său cuprindea la început o suprafață ceva mai mică decât cea a actualelor județe Cluj și Sălaj. În 1952 a încorporat raioanele sudice (Beclean și Năsăud) din regiunea dizolvată Rodna și raioanele Luduș și Sărmaș din reorganizata regiune Mureș, ajungând să aibă o suprafață un pic mai mică decât cea a actualelor județe Bistrița-Năsăud, Cluj și Sălaj. În 1960 a pierdut două raioane (Luduș și Sărmaș) în favoarea reorganizatei regiuni Mureș-Autonomă Maghiară .

Vecinii regiunii Cluj modificare

Regiunea Cluj se învecina:

Organizare modificare

 
Regiunea în 1956

Regiunea Cluj cuprindea la înființare un număr de 8 raioane: Aiud, Câmpeni, Cluj, Dej, Gherla, Huedin, Jibou și Turda. Doi ani mai târziu, în 1952, acestora li se adaugă alte șase raioane: Bistrița, Beclean și Năsăud (rezultate din desființarea regiunii Rodna), Luduș și Sărmaș (rezultate prin desființarea Regiunii Mureș) și Zalău (raion nou înființat).

În acest fel, în 1956 regiunea era împărțită în 14 raioane: Aiud, Beclean, Bistrița, Câmpeni, Cluj, Dej, Gherla, Huedin, Jibou, Luduș, Năsăud, Sărmașu, Turda și Zalău, care conțineau 11 orașe, 327 de comune și 1.507 sate, dispuse pe o suprafață totală de 28.000 km2[1]

În anul 1960, întinderea regiunii Cluj a fost modificată, odată cu transformarea RAM în Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară. Cu acea ocazie, raioanele Luduș și Sărmaș vor trece la Regiunea Mureș, iar alte trei raioane - Beclean, Cluj și Jibou - sunt desființate, comunele lor fiind atribuite raioanelor învecinate. Va rămâne o regiune formată din 9 raioane (Aiud, Bistrița, Câmpeni, Dej, Gherla, Huedin, Năsăud, Turda și Zalău), 14 orașe, 290 comune și 1.427 sate[1]. Regiunea Cluj a continuat să existe până în 1968, când au fost reintroduse județele.

Vezi și modificare

Bibliografie modificare

  • Grigor P. Pop și colectivul (). Județul Cluj. Județele României. București: Editura Academiei Române. ISBN 978-973-27-1123-1. 

Note modificare

  1. ^ a b Grigor P. Pop, p.17

Legături externe modificare

  Regiunile Republicii Populare Române (1950-1952)  

Regiunea Arad | Regiunea Argeș | Regiunea Bacău | Regiunea Baia Mare | Regiunea Bârlad | Regiunea Bihor | Regiunea Botoșani | Regiunea București | Regiunea Buzău | Regiunea Cluj | Regiunea Constanța | Regiunea Dolj | Regiunea Galați | Regiunea Gorj | Regiunea Hunedoara | Regiunea Ialomița | Regiunea Iași | Regiunea Mureș | Regiunea Prahova | Regiunea Putna | Regiunea Rodna | Regiunea Severin | Regiunea Sibiu | Regiunea Stalin | Regiunea Suceava | Regiunea Teleorman | Regiunea Timișoara | Regiunea Vâlcea

  Regiunile Republicii Populare Române (1952-1960)  

Regiunea Arad (până în 1956) | Regiunea Bacău | Regiunea Baia Mare | Regiunea Bârlad (până în 1956) | Regiunea București | Regiunea Cluj | Regiunea Constanța | Regiunea Craiova | Regiunea Galați | Regiunea Hunedoara | Regiunea Iași | Regiunea Autonomă Maghiară | Regiunea Oradea | Regiunea Pitești | Regiunea Ploiești | Regiunea Stalin | Regiunea Suceava | Regiunea Timișoara

  Regiunile Republicii Populare Române, din 1965 Republica Socialistă România (1960-1968)  

Regiunea Argeș | Regiunea Bacău | Regiunea Banat | Regiunea Brașov | Regiunea București | Regiunea Cluj | Regiunea Crișana | Regiunea Dobrogea | Regiunea Galați | Regiunea Hunedoara | Regiunea Iași | Regiunea Maramureș | Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară | Regiunea Oltenia | Regiunea Ploiești | Regiunea Suceava