Wikipedia

Vera Ketlinskaia

Vera Ketlinskaia
Date personale
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Sevastopol, Imperiul Rus[3][1] Modificați la Wikidata
Decedată (69 de ani)[4][2] Modificați la Wikidata
Leningrad, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Înmormântatăcimitirul din Komarovo[*]​ Modificați la Wikidata
PărințiKazimierz Kietliński[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorită cuEvgheni Adolfovici Kibrik[*][[Evgheni Adolfovici Kibrik (Soviet painter (1906-1978))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
scenaristă Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiUniunea Republicilor Sovietice Socialiste[5] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist al Uniunii Sovietice  Modificați la Wikidata
Limbilimba rusă  Modificați la Wikidata
Specie literarăroman, poveste[*]​  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Stalin
Ordinul Steagul Roșu al Muncii
Medalia „Pentru Apărarea Leningradului”[*]​
Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*]​  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Vera Kazimirovna Ketlinskaia (în rusă Вера Казимировна Кетлинская, n. , Sevastopol, Imperiul Rus – d. , Leningrad, RSFS Rusă, URSS) a fost o scriitoare și scenaristă sovietică și rusă. A fost laureată a Premiului Stalin, gradul III (în 1948). A fost membră a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1927.

Biografie modificare

Născută la 28 aprilie (11 mai) la Sevastopol în familia unui ofițer polonez, viceamiral în marina imperială rusă, Kazimierz Kietliński. După Revoluția Bolșevică din Octombrie, Kazimierz Kietliński a încercat să pună mâna pe puterea militară și civilă din regiunea Murmansk prin înființarea propriului său „comitet revoluționar”, dar apoi a recunoscut noua putere sovietică. La 10 februarie (28 ianuarie) 1918, Kazimierz a fost împușcat mortal de asasini necunoscuți pe o stradă din Murmansk.[6]

Vera și-a început cariera la vârsta de 13 ani la uzină, din 1920 membră a Komsomolului. Din 1923 a locuit în orașul Leningrad. A lucrat la Editura de Stat OGIZ. Vera a fost membră a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1927.

Prima sa lucrare literară - povestea „Natka Michurina” («Натка Мичурина», 1929) - a fost dedicată tinerilor muncitori. A fost publicată sub pseudonimul Petrov V. (în Treisprezece octombrie, Moscova, 1930; Istoria unei tabere, Moscova; Leningrad, 1931).[7]

În 1936 a fost expulzată din Uniunea Scriitorilor din URSS, în 1939 a redevenit membră a Uniunii Scriitorilor.

Lucrările consecvente ideologic despre construcția noii societăți comuniste au primit recunoaștere din partea conducerii partidului. În timpul Asediului Leningradului, a avut funcții de conducere pe frontul ideologic (din iunie 1941 până în iulie 1942 ca secretar executiv al filialei din Leningrad a Uniunii Scriitorilor din URSS.

Cele mai cunoscute lucrări: romanul Bărbăție (Мужество, 1938) despre comsomoliștii care au ridicat pe râul Amur, în taiga, orașul Komsomolsk pe Amur sau romanul Asediul (В осаде, 1947) despre lupta eroică în Leningradul asediat.

A mai scris romanele Zilele vieții noastre (Дни нашей жизни, 1952) și Altfel nu face să trăiești (Иначе жить не стоит, 1961); ultimul despre tineri oameni de știință și inovatori.[8]

În 1964, i-a fost publicată o colecție de povestiri, O zi trăită de două ori (День, прожитый дважды), care a inclus și povestea „Un platou deasupra norilor” (Плато выше туч).

În perioada dinaintea apariției și răspândirii televiziunii, lucrările sale au stat la baza unor emisiuni radio, care au fost difuzate în mod regulat în toată țara și au exercitat o influență ideologică asupra populației. Ea a locuit într-o dacea din Komarovo și în casa numărul 9 de pe malul Canalului Griboiedov din Leningrad, unde au trăit mulți scriitori și poeți sovietici celebri (O. D. Forș, Veniamin Kaverin, V. I. Șișkov, I. S. Sokolov-Mikitov, Mihail Zoșcenko, P. N. Luknițki, G. D. Venus și alții). Ea și-a schimbat apartamentul cu unul mai mare cu M. M. Zoșcenko.[9]

Vera Ketlinskaia a murit la 23 aprilie 1976. A fost înmormântată la cimitirul Komarovskoie din suburbiile Sankt Petersburgului.

Traduceri în limba română modificare

Romanele Bărbăție, Asediul, Zilele vieții noastre și Altfel nu face să trăiești au fost traduse și în limba română.

Romanul Asediul a fost tradus de Igor Block și A. Sîrbu și a apărut la Editura Tineretului în 1955.[10] Zilele vieții noastre a apărut tot în anul 1955,[11] la Editura Cartea Rusă, în traducerea lui Mircea Alexandrescu.[12]

Bărbăție a fost tradus de Maria Z. Vlad și Dimitrie Manu[13] și a apărut la Editura Tineretului în 1958.[14][15] Romanul Altfel nu face să trăiești a fost tradus de Sergiu Dan și Vladimir Cogan și a apărut la Editura pentru literatura universală în 1962.[16][17]

Povestirea „Aleea inginerilor” a fost tradusă de Tatiana Nicolescu și a apărut în volumul Nuvele sovietice, vol. I Cabana din pădure, care a apărut la Editura pentru literatură în 1965.[18]

Premii modificare

Familie modificare

[19]

  • Sora - critic literar Tamara Kazimirovna Trifonova (1904-1962), căsătorită cu scriitorul pentru copii Ilia Ivolgin (1900-1949).
  • Primul soț - Pavel Illarionovici Sokolov, jurnalist, lider Komsomol; a murit în Marele Război Patriotic.
  • Al doilea soț - artistul Evgeni Adolfovici Kibrik.
  • Al treilea soț (1942-1949) - scriitorul Alexander Ilici Zonin.
    • fiul - Serghei Alexandrovici Ketlinski (1940-2019), doctor în științe medicale, profesor, membru corespondent al Academiei rusești de științe medicale (adoptat de A. I. Zonin).
    • fiu - Vladimir Alexandrovici Ketlinski (Zonin; n. 1944), profesor chimie.

Ecranizări modificare

Note modificare

  1. ^ a b c Kratkaia literaturnaia iențiklopedia 
  2. ^ a b c d Literatorî Sankt-Peterburga. HH vek 
  3. ^ Кетлинская Вера Казимировна, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​ 
  4. ^ a b Russkaia literatura XX veka. Tom 2, 2005[*][[Russkaia literatura XX veka. Tom 2, 2005 |​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  6. ^ Lech Trawicki. Polacy na Rietwizanie. „Morza, Statki i Okręty”. 3 (2004), s. 49. Warszawa: Magnum-X. ISSN 1426-529X.
  7. ^ «Словарь псевдонимов» : Псевдонимы
  8. ^ Рапопорт Э., Вера Кетлинская, Л., 1958; Козлов И., Как жить, каким быть, «Литературная газета», 1965, 26 июня: Русские советские писатели-прозаики. Биобиблиографический указатель, т. 2, Л., 1964.
  9. ^ Михаил Зощенко. Беспризорный гений
  10. ^ „Catalog eBibliophil”. bjiasi.ebibliophil.ro. Accesat în . 
  11. ^ SRL, Logicxtreme Media. „Vera Ketlinskaia - Zilele vietii noastre - Cumpără”. www.printrecarti.ro. Accesat în . 
  12. ^ „BHBJ”. catalog.bibliobihor.ro. Accesat în . 
  13. ^ „Catalog eBibliophil”. bjiasi.ebibliophil.ro. Accesat în . 
  14. ^ Vera Ketlinskaia - Barbatie, accesat în  
  15. ^ SRL, Logicxtreme Media. „Vera Ketlinskaia - Barbatie - Cumpără”. www.printrecarti.ro. Accesat în . 
  16. ^ Vera Ketlinskaia - Altfel nu face sa traiesti, accesat în  
  17. ^ Vera Ketlinskaia - Altfel nu face sa traiesti, accesat în  
  18. ^ Nuvele sovietice, vol. I Cabana din pădure, Editura pentru literatură, București 1965, pp. 253-284
  19. ^ „Российский Государственный Архив Литературы и Искусства (РГАЛИ): Письма Хаджибаронова С. П. к Кетлинской В. К”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vera_Ketlinskaia&oldid=15610242