¡Oh Gloria Inmarcesible!
| ¡Oh Gloria Inmarcesible! | |
 | |
| Versuri | Oreste Sindici[*]  |
|---|---|
| Muzica | Rafael Núñez[*] |
| Probă muzică | |
|
| |
Modifică date / text  | |
¡Oh Gloria Inmarcesible! (Slavă nemuritoare!) este titlul imnului național al Republicii Columbia.
În 1887, la Bogotá, un actor pe nume José Domingo Torres a îmbinat dragostea pentru teatru cu dragostea de țară, pentru a crea imnul național al Columbiei. A hotărât să utilizeze versurile poemului scris de președintele de atunci al țării, Rafael Núñez, în care comemora orașul Cartagena, și i-a cerut prietenului său Oreste Sindici, un profesor de operă italian, să compună muzica. De remarcat faptul că imnurile naționale din America latină toate au un suport muzical care amintește de opera italiană. Imnul a fost cântat pentru prima dată în noiembrie 1887, în sala de spectacole a școlii publice la care preda Sindici. Imnul a fost adoptat în mod oficial în 1920, iar în 1946 a fost realizată o transcripție oficială. Interpretarea imnului începe întotdeauna cu corul, apoi un vers, apoi din nou corul.[1]
Înaintea acesutui imn se folosea imnul Marcha Libertadora.
Versuri
modificare| Text original | Traducere în română |
|---|---|
| ¡Oh gloria inmarcesible! | Oh glorie nepieritoare! |
| ¡Oh júbilo inmortal! | Oh bucurie nemuritoare! |
| En surcos de dolores | În brazde de durere |
| el bien germina ya. | Binele germinează deja. |
| Text original | Traducere în română |
|---|---|
| Cesó la horrible noche, | Oprit noapte oribil |
| la libertad sublime | libertatea de sublim |
| derrama las auroras | Risipește zori |
| de su invencible luz. | Din lumina ei invincibil. |
| La humanidad entera, | întreaga umanitate, |
| que entre cadenas gime, | Între lanțurile care gemete |
| comprende las palabras | Va cuvântul |
| del que murió en la cruz. | Care a murit pe cruce. |
- 2
- "Independencia"grita
- El mundo americano:
- Se baña en sangre de héroes
- La tierra de Colón.
- Pero este gran principio:
- "el rey no es soberano"
- Resuena, Y los que sufren
- Bendicen su pasión.
- 3
- Del Orinoco el cauce
- Se colma de despojos,
- De sangre y llanto
- un rio Se mira allí correr.
- En Bárbula no saben
- Las almas ni los ojos
- Si admiración o espanto
- Sentir o padecer.
- 4
- A orillas del Caribe
- Hambriento un pueblo
- lucha Horrores prefiriendo
- A pérfida salud.
- !Oh, sí¡ de Cartagena
- La abnegación es mucha,
- Y escombros de la muerte
- desprecian su virtud.
- 5
- De Boyacá en los campos
- El genio de la gloria
- Con cada espiga un héroe
- invicto coronó.
- Soldados sin coraza
- Ganaron la victoria;
- Su varonil aliento
- De escudo les sirvió.
- 6
- Bolivar cruza el ande
- Que riega dos océanos
- Espadas cual centellas
- Fulguran en Junín.
- Centauros indomables
- Descienden a los llanos
- Y empieza a presentirse
- De la epopeya el fin.
- 7
- La trompa victoriosa
- Que en Ayacucho truena
- En cada triunfo crece
- Su formidable són.
- En su expansivo empuje
- La libertad se estrena,
- Del cielo Americano
- Formando un pabellón.
- 8
- La Virgen sus cabellos
- Arranca en agonía
- Y de su amor viuda
- Los cuelga del ciprés.
- Lamenta su esperanza
- Que cubre losa fría;
- Pero glorioso orgullo
- circunda su alba tez.
- 9
- La Patria así se forma
- Termópilas brotando;
- Constelación de cíclopes
- Su noche iluminó;
- La flor estremecida
- Mortal el viento hallando
- Debajo los laureles
- Seguridad buscó.
- 10
- Mas no es completa gloria
- Vencer en la batalla,
- Que al brazo que combate
- Lo anima la verdad.
- La independencia sola
- El gran clamor no acalla:
- Si el sol alumbra a todos
- Justicia es libertad.
- 11
- Del hombre los derechos
- Nariño predicando,
- El alma de la lucha
- Profético enseñó.
- Ricaurte en San Mateo
- En átomos volando
- "Deber antes que vida",
- Con llamas escribió.
Note
modificare