Étienne Jeaurat
| Étienne Jeaurat | |
_-_P186_-_Mus%C3%A9e_Carnavalet.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3][4][5][6]  Paris, Regatul Franței |
| Decedat | (90 de ani)[2][3][4][5][6] Versailles, Communauté d'agglomération Versailles Grand Parc(d), Regatul Franței[7] |
| Frați și surori | Edme Jeaurat[*] |
| Ocupație | pictor |
| Locul desfășurării activității | Paris (–)[8] Roma[8] |
| Limbi vorbite | limba franceză[9][10] |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură[1] |
| Pregătire | Nicolas Vleughels[*] |
| Profesor pentru | Nicolas Henri Jeaurat de Bertry[*], Étienne-Pierre-Adrien Gois[*] |
Modifică date / text  | |
Étienne Jeaurat (n. , Paris, Regatul Franței – d. , Versailles, Communauté d'agglomération Versailles Grand Parc(d), Regatul Franței) a fost un pictor francez, cunoscut mai ales pentru scenele sale pline de viață.[11]
Viața timpurie
modificareNăscut în Vermenton, lângă Auxerre, Jeaurat a devenit orfan la o vârstă fragedă. Fratele său, gravorul Edme Jeaurat(d), l-a încredințat lui Nicolas Vleughels(d), un prieten al lui Antoine Watteau, care a fost numit director al Académie de France din Roma în 1724. Vleughels l-a dus pe Jeaurat la Roma pentru o ședere prelungită, exercitând o influență considerabilă asupra operei sale.[12]
Carieră
modificare
După întoarcerea la Paris, Jearat a devenit membru al Academiei Regale(d) în 1733. În 1737, a expus pentru prima dată la Salon des Artistes la Luvru, pe atunci nefiind muzeu, ci palat. A continuat să-și expună lucrările în mod regulat acolo până în 1789. La Academie, Jeaurat a fost ridicat la rang de profesor (1737) și cancelar (1781). El a fost păstrătorul colecției de picturi a regelui la Versailles din 1767.
Opera
modificareA avut succes considerabil cu lucrările sale istorice și mitologice, portretele și naturile statice, emulând adesea stilul lui Chardin. Dar mai ales picturile sale de gen au atras interesul. În special, piesele sale de conversație în stilul lui David Teniers cel Tânăr i-au asigurat popularitatea.[13] Pe vremea lui, el era numit „Tenier francez”.[14]
Era priceput să picteze scene pline de viață pe străzile Parisului, cum ar fi Fetele plăcerii de la Salpétrière conduse prin poarta St-Bernard (1755) care prezintă prostituate transportate la închisoarea Salpétrière. De asemenea, a pictat o serie de opt lucrări care descriu scene din fabulele lui La Fontaine, precum și lucrări religioase.[12][15]
Lucrări alese
modificare- Laban căutându-și fiicele (1737), ulei pe pânză, 15x33 cm, Muzeul Ermitaj [16]
- Recuperare (1744), ulei pe pânză, 43,5x32,5 cm, Muzeul Ermitaj [16]
- Interior cu două femei (c 1740), ulei pe pânză; 61 x 51 cm, Muzeul Ashmolean.
- Bath o Women (1741), ulei pe pânză, 64,5 x 52,5 cm, Musée de Bordeaux. [17]
- Fetele plăcerii la Salpétrière conduse prin poarta St-Bernard (1755), Musée Carnavalet
Referințe
modificare- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b Étienne Jeaurat (în engleză), Benezit Dictionary of Artists
- ^ a b The Fine Art Archive, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Etienne Jeaurat (în engleză), RKDartists
- ^ a b Étienne Jeaurat, SNAC, accesat în
- ^ „Étienne Jeaurat”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b RKDartists, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ "Étienne Jeaurat", Encyclopédie Larousse. . Retrieved 26 April 2012.
- ^ a b "Turquerie - Etienne Jeaurat" Arhivat în , la Wayback Machine., Ville de Namur. Retrieved 26 April 2012.
- ^ Hervé Chayette, Le Vin à travers la peinture, Courbevoie, ACR, 1984, p. 264
- ^ Ella Snoep-Reitsma, Chardin and the Bourgeois Ideals of his Time, in: Nederlands Kunsthistorisch Jaarboek (NKJ) / Netherlands Yearbook for History of Art, Vol. 24 (1973), p. 158
- ^ "Ètienne Jeaurat", Art Directory. Retrieved 26 April 2012.
- ^ a b "Jeaurat"[nefuncțională], Hermitage Digital Collection. Retrieved 26 April 2012.
- ^ "Etienne Jeaurat" Arhivat în , la Wayback Machine., Musée de Bordeaux. Retrieved 26 April 2012.
Legături externe
modificare
Materiale media legate de Étienne Jeaurat la Wikimedia Commons
