Éva Székely
| Éva Székely | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Budapesta, Regatul Ungariei |
| Decedată | (92 de ani)[1] Budapesta, Ungaria |
| Înmormântată | Farkasréti temető[*] |
| Căsătorită cu | Gyarmati Dezső[*] (–) |
| Copii | Gyarmati Andrea[*] |
| Cetățenie |  Ungaria |
| Ocupație | înotătoare[*] antrenor farmacistă |
| Sport | natație |
| Titluri și realizări | |
| Jocuri olimpice | Jocurile Olimpice de vară din 1948 swimming at the 1952 Summer Olympics – women's 200 metre breaststroke[*] swimming at the 1956 Summer Olympics – women's 200 metre breaststroke[*] |
Modifică date / text  | |
Éva Székely (n. , Budapesta, Regatul Ungariei – d. , Budapesta, Ungaria)[2] a fost o înotătoare maghiară.[3] Ea a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de vară din 1952 de la Helsinki și medalia de argint la Jocurile Olimpice de vară din 1956, a stabilit șase recorduri mondiale și a câștigat 44 de titluri naționale.[3] A devenit prima deținătoare a recordului mondial la proba de 400 m mixt individual în 1953.[4]
Biografie modificare
Éva Székely s-a născut în orașul Budapesta, capitala Ungariei[5] într-o familie de evrei. Mama ei era o evreică ortodoxă din Ungaria de Sus, iar tatăl ei s-a născut în satul Vâlcele (azi în jud. Covasna) din Transilvania.[6][7] Tatăl Evei și-a maghiarizat numele din Goldstein în Székely în 1912 la Budapesta.[necesită citare]
În copilărie a concurat la o echipă locală de înot,[5] iar în 1941, când avea vârsta de 14 ani, a stabilit un record național de viteză, deși i s-a permis cu mare greutate să concureze din cauza faptului că era evreică,[8] și în curând a fost exclusă din echipă din cauza religiei ei.[5] Nu i s-a mai permis să concureze în următorii patru ani și a supraviețuit Holocaustului, în mare parte pentru că devenise o înotătoare faimoasă.[3] În ultimii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial, a locuit împreună cu alte 41 de persoane într-o „casă sigură” aglomerată cu două camere din Budapesta, administrată de elvețieni, și, pentru a se menține în formă, alerga în fiecare zi, urcând și coborând cinci etaje pe scări de 100 de ori.[3][5]
La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial l-a cunoscut pe viitorul ei soț, Dezső Gyarmati(d), care a devenit ulterior triplu campion olimpic (1952, 1956 și 1964) la polo pe apă; ei au divorțat ulterior, iar Dezső a decedat în anul 2013, înaintea fostei sale soții.[3][5][9] Fiica lor, Andrea Gyarmati(d), născută în 1954, a fost o înotătoare în probele de spate și fluture, care a câștigat două medalii la Jocurile Olimpice de vară din 1972 de la München.[3][5] După Revoluția Ungară din 1956, familia Gyarmati a emigrat în Statele Unite ale Americii, dar nu au rămas mult timp acolo și s-au întors pentru a avea grijă de părinții Évei Székely, iar începând de atunci autoritățile maghiare nu le-au mai permis celor doi soți să părăsească țara împreună.[3]
Éva Székely a obținut trei medalii de aur la Jocurile Mondiale Universitare din 1947,[5] urmate de cinci medalii de aur la Campionatul Mondial Universitar din 1951.[5] Ea a câștigat medalia de aur(d) la proba de 200 de metri bras (stabilind un nou record olimpic) la Jocurile Olimpice de vară din 1952 de la Helsinki și medalia de argint(d) la Jocurile Olimpice de vară din 1956.[3][5][10] De asemenea, a stabilit șase recorduri mondiale și a câștigat 44 de titluri naționale.[3] A stabilit primul record mondial în proba de 400 m individual mixt în 1953.[4]
După ce s-a retras din competiții, Éva Székely a lucrat ca farmacistă și antrenoare de înot, antrenându-și, printre altele, propria fiică.[5]
În anul 1976 a fost inclusă în International Swimming Hall of Fame.[4] I s-a acordat titlul de Sportivă a Națiunii(d) din Ungaria în 2004 și a primit premiul Prima Primissima(d) în 2011.[3] De asemenea, a fost inclusă în Internațional Jewish Sports Hall of Fame(d).[5]
Éva Székely a murit pe 29 februarie 2020 la Budapesta, la vârsta de 92 de ani.[11]
Publicații modificare
Ea a fost autoarea a trei cărți, dintre care una a fost tradusă în alte limbi:
- Numai câștigătorii au voie să plângă! (Sírni csak a győztesnek szabad!), Magvető Kiadó(d), Budapesta, 1981
- Am venit, am văzut, am pierdut? (Jöttem, láttam... Vesztettem?), Magvető Kiadó, Budapesta, 1986
- Am înotat/Am supraviețuit (Megúsztam), Sport Kiadó, Budapesta, 1989
Note modificare
- ^ a b Gyász: elhunyt Székely Éva, a Nemzet Sportolója (Hungarian) (în maghiară), Nemzeti Sport Online[*], , accesat în
- ^ Joó, Gábor (). „Meghalt Székely Éva olimpiai bajnok”. Index (în maghiară). Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i j Bull, Andy (). „Holocaust survivor to Olympic gold: the remarkable life of Eva Szekely”. The Guardian. Accesat în .
- ^ a b c „EVA SZEKELY (HUN)”. ISHOF.org. International Swimming Hall of Fame. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i j k Jacov Sobovitz. „Eva Szekely”. Jewish Women's Archive. Accesat în .
- ^ Szekely, Eva (), „Because I wanted to be an Olympic Champion”, În Handler, Andrew; Meschel, Susan V., Young people speak : surviving the Holocaust in Hungary, Internet Archive, New York : Franklin Watts, ISBN 978-0-531-11044-7, accesat în
- ^ „Hungary Civil Registration, 1895-1980 Pest-Pilis-Solt-Kis-Kun Budapest (V. Kerület) Marriages (Házasultak) 1919 (ápr)”. Familysearch.org. Accesat în .
- ^ Hall of fame - Székely Éva. sportmuzeum.hu
- ^
- ^ Andrews, Travis M. „Washington Post: Breaking News, World, US, DC News & Analysis”. The Washington Post. Accesat în .
- ^ „Elhunyt Székely Éva olimpiai bajnok úszó”. Bumm.sk. Arhivat din original la .
Legături externe modificare
- "Éva Székely; Jewish Holocaust Survivor; Interview language: Hungarian (video)"
- Eva Szekely at Olympics.com
- Eva Szekely at OlympicChannel.com (archived)
- Eva Szekely at Olympic.org (archived)
- Éva Székely la Olympedia.org
- hu Székely Éva la Magyar Olimpiai Bizottság (Comitetul Olimpic Maghiar)