Întârzierea Shapiro
Întârzierea Shapiro sau întârzierea (temporală) gravitațională (în original, Shapiro time delay ori gravitational time delay) este unul din cele patru teste de relativitate generalizată, aplicabile la sistemul nostru solar. Semnalele electromagnetice, precum cele ale radarului, au nevoie de un timp ușor mai lung pentru a se propaga către o țintă și un timp de întoarcere mai lung decât în cazul absenței masei obiectului. Întârzierea temporală este cauzată de trecerea mai înceată a luminii la deplasarea sa pe o distanță determinată (finită) într-o regiune a spațiului unde potențialul gravitațional variază.
Într-un articol intitulat Al patrulea test al relativității generalizate (în original, Fourth Test of General Relativity), Irwin Shapiro explica întârzierea și o pronostica [1] ca fiind măsurabilă. Pentru calcularea timpului de întârziere, fizicianul american folosea soluția Schwarzschild a ecuațiilor de câmp ale lui Einstein.
Istoric
modificareEfectul de întârziere temporală gravitațională a fost prima dată observată de Irwin Shapiro, care a și propus un test bazat pe observarea comportamentului undelor radarului la trimiterea lor spre planetele Venus și Mercur, comparativ cu reflectarea și captarea lor la întoarcere.
Calcularea întârzierii
modificareÎntârzierea temporală datorate unei singure mase
modificarePentru un semnal electromagnetic propagat de-a lungul unui obiect masiv, întârziere temporală gravitațională poate fi calculată precum mai jos.
Unde R este vectorul unitar, îndreptat dinspre observator către sursă, iar x este vectorul unitar orientat dinspre observator înspre corpul de masă M. Punctul reprezintă produsul scalar a doi vectori.
Utilizând Δx = cΔt, formula de mai sus mai poate fi scrisă,
în care Δx reprezintă distanța suplimentară pe care lumina trebuie să o parcurgă, unde este raza Schwarzschild.
În metodologia formalismului post-newtonian parametrizat, întârzierea devine,
ceea ce reprezintă dublul prezicerii lui Newton (cu ).[2]
Dovezi ale întârzierii interplanetare
modificareÎntârzierea Shapiro a particulelor neutrino și a undelor gravitaționale
modificareAlte articole
modificareReferințe, note
modificare- ^ Irwin I. Shapiro (). „Fourth Test of General Relativity”. Physical Review Letters. 13 (26): 789–791. Bibcode:1964PhRvL..13..789S. doi:10.1103/PhysRevLett.13.789.
- ^ Elena V. Pitjeva:Tests of General Relativity from observations of planets and spacecraft - (slides undated) Arhivat în , la Wayback Machine.
Bibliografie
modificare- van Straten W; Bailes M; Britton M; et al. (). „Boost for General Relativity”. Nature. 412 (6843): 158–60. doi:10.1038/35084015. PMID 11449265.
- d'Inverno, Ray (). Introducing Einstein's Relativity. Clarendon Press. ISBN 0-19-859686-3. See Section 15.6 for an excellent advanced undergraduate level introduction to the Shapiro effect.
- Will, Clifford M. (). „The Confrontation between General Relativity and Experiment”. Living Reviews in Relativity. 17: 4–107. arXiv:1403.7377 . Bibcode:2014LRR....17....4W. doi:10.12942/lrr-2014-4. Arhivat din original la . Accesat în . A graduate level survey of the solar system tests, and more.
- John C. Baez; Emory F. Bunn (). „The Meaning of Einstein's Equation”. American Journal of Physics. 73 (7): 644–652. arXiv:gr-qc/0103044 . Bibcode:2005AmJPh..73..644B. doi:10.1119/1.1852541.
- Michael J. Longo (). „New Precision Tests of the Einstein Equivalence Principle from Sn1987a”. Physical Review Letters. 60 (3): 173–175. Bibcode:1988PhRvL..60..173L. doi:10.1103/PhysRevLett.60.173.
- Lawrence M. Krauss; Scott Tremaine (). „Test of the Weak Equivalence Principle for Neutrinos and Photons”. Physical Review Letters. 60 (3): 176–177. Bibcode:1988PhRvL..60..176K. doi:10.1103/PhysRevLett.60.176.
- S. Desai; E. Kahya; R.P. Woodard (). „Reduced time delay for gravitational waves with dark matter emulators”. Physical Review D. 77 (12): 124041. arXiv:0804.3804 . Bibcode:2008PhRvD..77l4041D. doi:10.1103/PhysRevD.77.124041.