Wikipedia

Învierea lui Iisus Hristos

sărbătoare de rit religios creștin
(Redirecționat de la Învierea Domnului)

Învierea lui Iisus Hristos (Învierea Domnului) este un fundament doctrinar și ritual pentru credința creștină - ortodoxă, catolică și protestantă. Este practic temelia bisericii pe care o cunoaștem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii și de apostolii lui Hristos. La început, învierea ca doctrină nu a fost acceptată în Imperiul Roman cu excepția primilor creștini.

Răstignirea lui Iisus Hristos. Tablou de Giovanni Battista.
Învierea Domnului (pictură pe lemn, zugrav anonim, icoană aflată în colecția Arhiepiscopiei Clujului)
„Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilat, zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viață: După trei zile Mă voi scula. Deci, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină și să-L fure și să spună poporului: S-a sculat din morți. Și va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi. Pilat le-a zis: Aveți strajă; mergeți și întăriți cum știți. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra.”
—Evanghelia după Matei 27:62-66[1]

Învierea lui Iisus Hristos (Paștele) este cea mai mare sărbătoare [2][3][4] a mai multor biserici printre care și Biserica Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică sau Biserica Reformată. Este sărbătorită în prima duminică de după prima Lună plină de după echinocțiul de primăvară și diferă de la un cult la altul datorită calendarului adoptat de o Biserică sau alta (calendarul gregorian sau calendarul iulian)[5]

Mărturii

modificare

Mărturii biblice

modificare
„Și plecand ele, iata unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate. Și adunându-se ei împreuna cu bătrânii și ținând sfat au dat bani mulți ostașilor zicând : Spuneți ca ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam”
—Evanghelia după Matei 28:11-13[1]
„Și de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca și pe voi fără grijă vă vom face. Iar ei luând arginții au făcut precum au fost invățați. Și s-a răspândit cuvântul acesta între iudei până astăzi”
—Evanghelia după Matei 28:14-15[1]

Conform lui Juan Garcés, curator la British Library, care a studiat Codex Sinaiticus, anumite paragrafe din învierea lui Iisus nu erau incluse în manuscrisele originale ale Bibliei.[6] Garcés se referă la consensul științific în studiul Bibliei (textologia), afirmând că textele Bibliei s-au modificat de multe ori de când au fost scrise.[7] Anume, în Codex Sinaiticus lipsesc versetele Marcu 16:9-20,[8] prin urmare Evanghelia după Marcu nu conține decât relatarea unui tânăr conform căruia Iisus ar fi înviat, dar nu-I descrie nici învierea, nici pe Hristos înviat. Numai versiunea neconformă cu originalul (inautentică) a Evangheliei după Marcu Îl descrie pe Hristos înviat, această descriere fiind rodul fanteziei copiștilor.[9] Prin urmare, versetele Marcu 16:9-20 sunt versete apocrife.[10]

Mărturii independente de Biblie

modificare
Articol principal: Testimonium Flavianum.

Flavius Josephus (cca. 37–cca. 100), un evreu și în același timp cetățean roman care a lucrat sub dinastia Flavienilor a scris Antichitatea Evreilor, cca. 93, care conține un pasaj intitulat Isus și Pilat, în care se descrie moartea și învierea lui Isus Hristos, fragment care conține pasajul următor: „Când Pilat (...) L-a condamnat pe Isus la moarte prin crucificare, cei ce L-au iubit pe El, nu au cedat [să Îl urmeze], căci El, li s-a arătat a treia zi după moarte, viu, exact cum au proorocit prorocii Vechiului Testament.”[11] Fragmentul citat pare a fi însă un adaus (o interpolare în textul original[12]), deoarece e puțin credibil că un evreu declarat fariseu și despre care Origen scrie că "nu credea că Iisus este Mesia" (Hristos)[13][14], așa cum e cazul cu istoricul Flavius Josephus, ar fi putut crede că pretinsa înviere a lui Iisus confirmă pasaje din Vechiul Testament (pasaje care numai creștinii, nu și evreii, le interpretau a fi în legătură cu Iisus); dealtminteri e recunoscut faptul că scrierile lui Flavius Josephus au fost subiectul și altor intervenții creștine pe text.[15] Ca atare rămâne discutabil dacă un izvor istoric independent de Biblie și a cărui autenticitate este azi admisă, chiar confirmă ideea că Isus ar fi înviat. Din punct de vedere psihologic, unii argumentează că relatarea învierii se bazează pe halucinațiile Apostolilor produse de intensa lor tristețe datorată pierderii lui Iisus.[16]

Istoricitate

modificare

Istoricii de după Epoca Luminilor lucrează cu naturalism metodologic,[17] de aceea ei nu pot niciodată confirma miracolele drept evenimente istorice reale (Flew 1966: 146; cf. Bradley 1874/1935; Ehrman 2003: 229).[18][19]

Conform lui N.T. Wright, paradigma dominantă a istoricilor post-iluminiști este că învierea lui Isus a fost doar o experiență subiectivă.[20]

Arătările lui Iisus după Înviere

modificare
 
„..Atunci Iisus le-a zis (minorosiţelor): Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei ca să meargă în Galileea şi acolo Mă vor vedea!”
 
Învierea Domnului (pictură pe sticlă, zugrav anonim, școala de la Nicula, icoană aflată în colecția Arhiepiscopiei Clujului)
„Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeți. Duceți-vă și vestiți fraților Mei, ca să meargă în Galileea, și acolo Mă vor vedea.”
—Matei 28:9-10[1]
„Iar ele erau: Maria Magdalena, și Ioana și Maria lui Iacov și celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea. Și cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare și nu le-au crezut.”
—Luca 24:10-11[1]
„Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalți ucenici : Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis : Dacă nu voi vedea, în mainile Lui, semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede! (...) a răspuns Toma și a zis: Domnul Meu și Dumnezeul meu. Iisus i-a zis : Pentru că M-ai vazut, ai crezut! Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut”
—Ioan 20:26-29[1]
  • La șapte Apostoli, în Provincia Galileea, lângă Marea Tiberiadei
„Dupa acestea, Iisus s-a arătat iarași ucenicilor la marea Tiberiadei și s-a arătat așa : Erau împreună Simon Petru și Toma, cel numit Geamănul și Natanael cel din Cana Galileii și fiii lui Zevedeu, și alți doi din ucenicii Lui. Simon-Petru le-a zis: mă duc să pescuiesc. Și ei i-au zis: Mergem și noi cu tine. Și au ieșit și s-au suit în corabie și în noaptea aceea n-au prins nimic. Iar făcîndu-se dimineață, Iisus a stat la țărm; dar ucenicii n-au știut că este Iisus. Deci a zis Iisus: Fiilor, nu cumva aveți ceva de mâncare? Ei au răspuns: Nu. Iar El le-a zis : Aruncați mreaja în partea dreaptă a corabiei și veți afla. Deci au aruncat-o și nu mai puteau s-o tragă de mulțimea peștilor. Și au zis lui Petru ucenicul pe care-l iubea Iisus : Domnul este. Deci Simon Petru auzind că este Domnul și-a luat haina, căci era dezbrăcat și s-a aruncat în apă. Și ceilalți ucenici au venit cu corabia, căci nu erau departe de țărm, ci ca la doua sute de cotii, trăgând mreaja cu pești (...) Deci a venit Iisus și le-a luat pâinea și le-a dat-o lor și de asemenea și peștele. Aceasta este acum a treia oară când Iisus S-a arătat ucenicilor, după ce S-a sculat din morți”
—Ioan 21:1-14[1]
  • Tuturor Apostolilor pe un munte din Galileea
„Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise Iisus. Și vazându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră. Și apropiindu-Se Iisus le-a vorbit lor, zicând : Da-tu-Mi-s-a toată puterea în Cer și pe Pământ. Drept aceea, mergând învătați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!”
—Matei 28:16-20[1]
  • Arătarea la mai mult de cincisute de ucenici (I Cor 15.6) și Arătarea către Apostolul Iacov (I Cor 15.7)
  • Apostolilor, în ziua înălțării Domnului în Ceruri (Luca 24:44-53; Marcu 16:15-20)
„Și i-a dus afară până spre Betania și ridicându-Și mâinile i-a binecuvantat. Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer.”
—Luca 24:44[1]

Vezi și

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ a b c d e f g h i Biblia Ortodoxă Online
  2. ^ Învierea lui Iisus in texte stravechi Arhivat în , la Wayback Machine., 24 aprilie 2008, Revista Magazin, accesat la 3 septembrie 2013
  3. ^ „Învierea Domnului - escoala.ro”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Dovezi ale învierii lui Iisus
  5. ^ Site-ul Creștin-Ortodox
  6. ^ Oldest known Bible goes online, by Richard Allen Greene, CNN.
  7. ^ Loc. cit., cf. Heyns Lecture Series: Misquoting Jesus: Scribes Who Altered Scripture and Readers Who May Never Know, by Bart D. Ehrman, MDiv, PhD. Arhivat în , la Wayback Machine.
  8. ^ Mark 16 (Codex Sinaiticus)
  9. ^ Mark 16:8-20 (NIV) - citat: „[The earliest manuscripts and some other ancient witnesses do not have verses 9–20.]” Cf. istoricul NIV pentru acest pasaj.
  10. ^ Apocrif Dexoline.ro
  11. ^ Iosif Antiquities 18.3.3
  12. ^ The student of Christian theology is interested in the significance of the famous testimonium Flavianum, which was long accepted as evidence of the truth of Christian doctrine, the more cogent since it was furnished by an unbeliever, but which is now recognized by most scholars as a later interpolation in the Jewish Antiquities. - Propaganda and Censorship in the Transmission of Josephus, Eva Matthews Sanford, Transactions and Proceedings of the American Philological Association, Vol. 66 (1935), pp. 127-145, The Johns Hopkins University Press.
  13. ^ The main reasons for the prevailing opinion are that whereas Josephus declares himself a follower of the Pharisees (Life 12) and Origen says that Josephus did not believe Jesus the Messiah (Contra Celsum I.47; Commentary on Mt. VIII.17), […] - An Arabic Version of the Testimonium Flavianum and Its Implications by Shlomo Pines, Review by: Morton Smith, Journal of Biblical Literature, Vol. 91, No. 3 (Sep., 1972), pp. 441-442, Published by: The Society of Biblical Literature.
  14. ^ OrigenCommentary on Matthew 10.17; Against Celsus 1.47.
  15. ^ And finally, another fragment from Josephus that is cited by Origen and Eusebius, although missing from all known versions of this historian and seemingly a Christian interpolation, contains identical details and thus presents a Jewish-Christian parallel to the same views. - The Tomb of James, Brother of Jesus, as Locus Memoriae, Author(s): Yaron Z. Eliav, Source: The Harvard Theological Review, Vol. 97, No. 1 (Jan., 2004), pp. 33-59, Published by: Cambridge University Presson behalf of the Harvard Divinity School.
  16. ^ From a psychological viewpoint, some argue that the resurrection is grounded in grief-induced hallucinations. Whatever the case, the death of Jesus has been the major focus by which millions have reflected upon their own death and sought relief when bereaved of those they love. - Jesus, Macmillan Encyclopedia of Death and Dying, Douglas J. Davies, Ed. Robert Kastenbaum. Vol. 1. New York: Macmillan Reference USA, 2002. p492-496.
  17. ^ Bart D. Ehrman (). Jesus: Apocalyptic Prophet of the New Millennium. Oxford University Press. p. 197. ISBN 978-0-19-983943-8. As I've pointed out, the historian cannot say that demons—real live supernatural spirits that invade human bodies—were actually cast out of people, because to do so would be to transcend the boundaries imposed on the historian by the historical method, in that it would require a religious belief system involving a supernatural realm outside of the historian's province. 
  18. ^ McGrew, Timothy, "Miracles", The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Winter 2015 Edition), Edward N. Zalta (ed.), http://plato.stanford.edu/entries/miracles/
    Flew, Antony, 1966, God and Philosophy, London: Hutchinson.
    Ehrman, Bart D., 2003, The New Testament: A Historical Introduction to the Early Christian Writings, 3rd ed., New York: Oxford University Press.
    Bradley, Francis Herbert, 1874, “The Presuppositions of Critical History,” in Collected Essays, vol. 1, Oxford, Clarendon Press, 1935.
  19. ^ Ehrman, Bart (). „William Lane Craig and Bart Ehrman "Is There Historical Evidence for the Resurrection of Jesus?"”. College of the Holy Cross, Worcester, Massachusetts: bringyou.to. Arhivat din original la . Accesat în . Historians can only establish what probably happened in the past, and by definition a miracle is the least probable occurrence. And so, by the very nature of the canons of historical research, we can't claim historically that a miracle probably happened. By definition, it probably didn't. And history can only establish what probably did.  Mai multe valori specificate pentru |author= și |last= (ajutor)
  20. ^ Karkkainen, Veli-Matti (). Hope and Community: A Constructive Christian Theology for the Pluralistic World, vol. 5. Wm. B. Eerdmans Publishing Company. p. 84. ISBN 978-1-4674-4874-1. Accesat în . 

Legături externe

modificare

Învierea Domnului în Artă

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Învierea_lui_Iisus_Hristos&oldid=16235559