Șetrar

Șetrar (var. Șătrar) este un termen care desemna o dregătorie în Evul Mediu românesc. A apărut în secolul al XVI-lea și se ocupa de corturile armatei în timp de război; rolul său sporește în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când apare în sfat.

În Letopisețul Țării Moldovei, Grigore Ureche scria: Tocmit-au și boieri mari în svat, de chevernisala țării ș-a pământului Moldovii: … Șetrar mare pre corturile domnești și-n oști și-ntr-alte căli și purtătoriu de grijă tunurilor.^[1]

În Țara Românească, șetrarul este amintit pentru prima dată în anul 1520. La începutul sec. al XIX-lea se va păstra numai titlul dregătoriei, dar cu alte atribuțiuni.^[2]

Note modificare

^ Letopisețul Țării Moldovei
^ „Doctorul fără urme: Dimitrie Ioan Marcu”. Arhivat din original la 11 februarie 2015. Accesat în 11 februarie 2015.

Bibliografie modificare

Stoicescu, Nicolae (1971), Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București: Editura enciclopedică română, p. 8

[1] Letopisețul Țării Moldovei

[2] „Doctorul fără urme: Dimitrie Ioan Marcu”. Arhivat din original la 11 februarie 2015. Accesat în 11 februarie 2015.

[1]

[2]