Șase vilaiete

provinciile majoritar armenești din Imperiul Otoman

Cele șase vilaiete, șase provincii (în turcă otomană ولايت سته, transliterat Vilâyat-ı Sitte) sau cele șase vilaiete armenești (în armeană Վեց հայկական վիլայեթներ, transliterat: Vec’ haykakan vilayet’ner, în turcă Altı vilayet, Altı ili[1]) au fost vilaietele (provinciile) Imperiului Otoman cu o populație armeană semnificativă: Bitlis, Diyarbekir, Erzurum, Mamuret-ul-Aziz, Sivas și Van.

Cele șase vilaiete armene la începutul secolului al XX-lea

Termenul Cele Șase Vilaiete era un termen folosit în limbajul diplomatic, și însemna vilaiete cu o populație armenească importantă. Diplomații europeni s-au referit adesea la cele șase vilaiete armenești în timpul Congresului de la Berlin din 1878.[2]

Populație

modificare

Grupuri etnice

modificare
 
Harta etnică a celor șase vilaiete conform Patriarhiei Armene a Constantinopolului din 1912.
 
Populația armenească a Imperiului Otoman conform statisticilor oficiale ale populației din 1914.
Analiza statistică a grupurilor etnice din provinciile otomane de către Patriarhul Armean al Constantinopolului, 1912[3]

Notă: Analiza exclude anumite porțiuni din aceste provincii în care armenii erau doar un element minor.[3]

Grupuri etnice Bitlis Diyarbekir Erzurum Mamuret-ul-Aziz Sivas Van TOTAL %
Armeni 180.000 105.000 215.000 168.000 165.000 185.000 1.018.000 38.9
Turci1 48.000 72.000 265.000 182.000 192.000 47.000 806.000 30,8
Kurzi2 77.000 55.000 75.000 95.000 50.000 72.000 499.000 19.1
Altele3 30.000 64.000 48.000 5.000 100.000 43.000 290.000 11.1
Total 382.000 296.000 630.000 450.000 507.000 350.000 2.615.000 100
1 inclusiv Kizilbași
2 inclusiv Zaza
3 preponderent Asirieni (nestorieni, iacobiți, caldeeni), circasieni, greci, yazidiți, persani, lazi, romi
Statistici oficiale despre populația otomană, 1914[4]

Notă: Statisticile populației otomane nu oferă informații pentru grupuri etnice musulmane separate, cum ar fi turcii, kurzii, cerchezii etc.

Statisticile oficiale ale populației otomane din 1914 care se bazau pe un recensământ anterior au subestimat numărul minorităților etnice, inclusiv numărul armenilor.[5] Cifrele avansate de otomani nu defineau niciun grup etnic, ci doar religios. Așadar, în populația „armenească”, așa cum a fost numită de către autorități, nu erau contabilizați decât etnicii armeni care erau adepți ai Bisericii Apostolice Armene. Etnicii armeni care practicau credința musulmană, care până atunci crescuseră în număr, erau numiți doar „musulmani” (nu ca musulmani armeni ori armeni), în timp ce protestanții armeni, la fel ca grecii pontici, grecii din Caucaz și lazii, erau categorizați ca „alții”.

Grupuri etnice Bitlis Diyarbekir Erzurum Mamuret-ul-Aziz Sivas Van TOTAL %
Musulmani 309.999 492.101 673.297 446,376 939.735 179,380 3.040.888 79.6
Armeni 119.132 65.850 136.618 87.862 151,674 67.792 628.928 16.5
Alții 44,348 4.020 5.797 4.047 78.173 11.969 148.354 3.9
TOTAL 473.479 561.971 815.712 538.285 1.169.582 259.141 3.818.170 100

Cele mai mari orașe

modificare

Toate cifrele sunt de la începutul secolului al XX-lea.

Oraș Vilaiet Populația Armeni %
Van[6] Vilaietul Van 40.000 25.000 62,5%
Sivas[7] Vilaietul Sivas 60.000 30.000 50%
Erzurum[8] Vilaietul Erzurum 60.000 15.000 25%
Mezereh[9] Vilaietul Mamuret-ul-Aziz 12.000 6.000 50%
Bitlis[7] Vilaietul Bitlis 30.000 7.000 23%
Diyarbakır Vilaietul Diyarbekir 150.000 45.000 33%
Arapgir[10] Vilaietul Mamuret-ul-Aziz 20.000 10.000 50%
Malatya[11] Vilaietul Mamuret-ul-Aziz 40.000 20.000 50%

Vezi și

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ İsmail Soysal, Türkiye'nin Siyasal Andlașmaları, I. Cilt (1920-1945), Türk Tarih Kurumu, 1983, p. 14.
  2. ^ Verheij, Jelle (). Jongerden, Joost; Verheij, ed. Social Relations in Ottoman Diyarbekir, 1870–1915. Brill. p. 88. ISBN 9789004225183. 
  3. ^ a b "The Treatment of Armenians in the Ottoman Empire 1915-1916" de JAMES VISCOUNT BRYCE, Londra, T. Fisher Unwin Ltd., 1916 Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "bryce1" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  4. ^ „1914 Population Statistics” (PDF). Turkish General Staff. pp. 603–628. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ Steven T. Katz,The Holocaust in Historical Context, 1994, p. 86 ...indicates (based on 1919 British estimates) that though Ottoman data were generally reliable they did underestimate the Armenian population in 1914...
  6. ^ Hakobyan 1987, p. 236.
  7. ^ a b Hakobyan 1987, p. 222.
  8. ^ Hakobyan 1987, p. 163.
  9. ^ Hakobyan 1987, p. 134.
  10. ^ Hakobyan 1987, p. 51.
  11. ^ Hakobyan 1987, p. 182.

Bibliografie

modificare
  • Hakobyan, Tadevos (). Պատմական Հայաստանի քաղաքները (Cites of historic Armenia) (în armeană). Yerevan: "Hayastan" Publishing.