Șlomo Leibovici-Laiș
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Israel
 România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
jurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba ebraică Modificați la Wikidata

Șlomo (Shlomo) Leibovici-Laiș - (n. 11 decembrie 1927, Botoșani, România - d. 9 iulie 2014, Israel) a fost un istoric, eseist, publicist și comentator radio israelian, originar din România. A fost fondatorul și președintele Asociației Culturale Mondiale a Evreilor Originari din România (ACMEOR) și director al secției est-europene din cadrul Ministerului Afacerilor Externe israelian.

Biografie

modificare

A fost elev la școala primară israelito-română din Botoșani.[1] A învățat ebraica cu o rudă de-a sa, Yeshaya Lehrer. La 13 ani participă la mișcarea ilegală a tineretului sionist. Între anii 1944-1947 este conducătorul mișcării de tineret Bnei Akiva (tineretul sionist religios) din România și membru în conducerea He'Halutz (Centrala mișcării sioniste de pionierat) (1944-1949). În 1949, după interzicerea activității sioniste în România, se ocupă de centralizarea mișcării sioniste ilegale.

Devine absolvent al Institutului pedagogic de limbă idiș din București și funcționar (translator) în cadrul Legației Israelului din București.[1][2]

În 1950 emigrează în Israel unde devine membru în kibutzul Nir Etzion. Predă ca învățător la o școală din Kfar Saba. Apoi lucrează în cadrul Ministerului de externe israelian (1953-1983), unde se ocupă de emigrarea evreilor din România și de reunificarea familiilor.[2]

Obține licența (B.A.) în istoria evreilor, sociologie și antropologie, apoi masteratul (M.A.) în istoria evreilor și doctoratul (Ph.D.) cu teza „Evreii din România 1944-1950 în față unui regim în schimbare” la Universitatea Bar Ilan din Israel.[2]

Fiul său, Israel Ariel (Leibovich), este un activist al extremei drepte național-religioase din Israel, unul din conducătorii ieșivei Od Yosef Hay, și redactorul mai multor cărți ale rabinului Itzhak Ginzburg

Premii și distincții

modificare
  • Premiul „Dr. Niemierover”[1]
  • Premiul Literar „Gropper”
  • Premiul „Ianculovici”
  • Distins cu Medalia Bene-Merenti, din partea României
  • La 24 octombrie 2010, Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai i-a acordat titlul de Profesor Honoris Causa, pentru contribuția sa în domeniul istoriei evreilor din România și al iudaismului, precum și pentru sprijinul pe care l-a acordat, prin organizația ACMEOR, Institutului de Studii Iudaice „Moshe Carmilly” din cadrul acestei universități.[3][4]

În limbă română:

  • Dicționar ebraic-român și român ebraic, în colaborare cu M. Imanuel (Moshè Moscovici-Imanuel)[1]
  • Lexicon noțiuni, obiceiuri și sărbători evreiești
  • Șabat: cununa creației
  • Reflecții despre Iudaism
  • Între legendă și realitate (lumea hasiatică)
  • Comitetul Democratic Evreiesc
  • Evreimea Botoșăneană, mini-monografie

Referințe

modificare
  1. ^ a b c d „EVREUL ESTE CEL CARE ÎMBINĂ RELIGIA CU NATIONALITATEA - Dialog cu scriitorul Slomo Leibovici-Lais, Lucretia Stanciu, Convorbiri literare, ianuarie 2007, Iasi, accesat 14 iulie 2014”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b c "ANTISEMITUL ESTE DEPARTE DE A FI UN NATIONALIST ROMAN", Silvia Constantinescu, "Curierul Romanesc", Octombrie-Decembrie 2000, Stockholm, ISSN 1100-5556, accesat iulie 2014
  3. ^ “România a pierdut mult neglijând descendenții israelienilor de origine română – interviu cu Șlomo Leibovici-Laiș”, Andrea Ghita, "ACUM.TV", 14-11-2010, accesat iulie 2014
  4. ^ „Slomo Leibovici Lais, Profesor de onoare la UBB”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

modificare